Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORDINEA CUVINTELOR
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ORDINEA CUVINTELOR.
IZOLÁNT , - Ă , izolanți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat , m . ) Care izolează ( 2 ) , care are proprietatea de a izola . 2. ( În sintagma ) Limbă izolantă = limbă care nu are afixe și în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor , de accent
METABÓLĂ , metabole , s . f . Procedeu retoric prin care se repetă un enunț schimbând ordinea
TÓPIC , - Ă , topici , - ce , s . f . , s . n . , adj . I. S . f . 1. ( Lingv . ) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază . 2. ( La pl . ; în retorica antică ) Argumente de natură generală , aplicabile în toate cazurile analoage ; locuri comune . II. Adj . 1. Care aparține topicii ( I ) , privitor la topică . 2. ( Despre nume ) Care denumește locuri , localități . III. S . n . , adj . ( Medicament ) aplicat local ,
ANASTRÓFĂ , anastrofe , s . f . Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într - o propoziție , cu scopul de a atrage atenția asupra unui
HIPERBÁTĂ , hiperbate , s . f . 1. Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor , inversiune a topicii normale . 2. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui
... ANAGRÁMĂ , anagrame , s . f . Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a unei fraze pentru a obține un alt cuvânt
... ANAGRAMÁ , anagramez , vb . I . Tranz . A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt
LÓGOS , logosuri , s . n . 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică , rațiunea cosmică sau destinul , o ipostază a divinității , cuvântul divin . 2. ( Ir . și fam . ) Cuvântare ,
... CUSTÓDE , custozi , s . m . 1. Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri ( mobile ) . Custode de bibliotecă . 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină , în partea dreaptă sub ultimul rând , și repetată la începutul ...
CONSTRUÍ , construiesc , vb . IV . Tranz . 1. A forma un întreg ( o clădire , o mașină etc . ) legând în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente după un plan prestabilit ; a realiza o construcție de proporții vaste , care necesită lucrări numeroase , variate și complexe . 2. A desena o figură geometrică . 3. ( Lingv . ) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic