Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂȘUNE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 39 pentru PĂȘUNE.
... IZLÁZ , izlazuri , s . n . Loc sau câmp nelucrat , pe care crește iarba , folosit ca pășune ; imaș , pășune
... ÎNȚĂRCĂTOÁRE , înțărcători , s . f . Loc de pășune
ȚARÍNĂ^2 , țarine , s . f . 1. Soția țarului . 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei ; persoană care purta acest titlu . ȚÁRINĂ^1 , țarini , s . f . 1. Câmp cultivat ; ogor , arătură . 2. ( Pop . ) Teritoriul unei comune ( cu pământ arabil , pășuni , păduri etc . ) . 3. ( Mai ales art . ) Numele unui dans popular în perechi , cu mișcări moderate , care se dansează însoțit de strigături cântate sau recitate ; melodie după care se execută acest dans . [ Var . : ( reg . ) țárnă , ( înv . ) țeárină s .
... țelini , s . f . 1. Pământ care nu s - a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat ; pârloagă . 2. Pășune , fâneață ( naturală sau semănată ) . ȚÉLINĂ^1 , țeline , s . f . Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor , cu frunze mari , penate , cu flori albe , cu un rizom ...
AMENAJAMÉNT , amenajamente , s . n . 1. Sistem de măsuri pentru organizarea exploatărilor forestiere , cuprinzând refacerea , ameliorarea , mărirea fondului forestier , protecția și exploatarea lui rațională . 2. Sistem de măsuri privind organizarea , folosirea și îmbunătățirea unei pășuni pentru o anumită perioadă de
BĂIEȚÉL , băieței , s . m . 1. Diminutiv al lui băiat ; băiețaș . 2. ( La pl . ) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate , care crește prin fânețe și pășuni ( Veronica spicata ) - Băiat + suf . -
... 1. Pădure rară sau parte de pădure cu arbori bătrâni în care este interzisă tăierea lemnelor ; p . gener . pădure . 2. ( Înv . ) Moșie domnească folosită ca pășune
... CANARÁ , canarale , s . f . 1. Stâncă ( în mare ) . 2. ( Reg . ) Pășune
... CEAÍR , ceairuri , s . n . ( Înv . și reg . ) Loc de pășune
DROG ^2 subst . Numele a două plante : a ) arbust cu flori gălbui solitare , care crește prin locuri pietroase și aride ( Genista albida ) ; b ) plantă târâtoare din familia leguminoaselor , care crește prin pășuni montane ( Genista oligosperma ) . - Et . nec . DROG ^1 , droguri , s . n . 1. Substanță de origine vegetală , animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant . 2. ( Fam . )
FIRÚȘCĂ s . f . Firușca - șopârlelor ( Bot . ; reg . ; în compusul ) = mică plantă erbacee , cu flori brune - violete dispuse în spice , care crește în pășuni alpine ( Poa alpina ) . [ Var . : firíșcă s . f . ] - Fir + suf . -