Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PIUĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru PIUĂ.

PIUA

PIUÁ , piuez , vb . I . Tranz . A da o țesătură de lână la piuă ( 1 ) . [ Pr . : pi -

 

ȘTEAZĂ

ȘTEÁZĂ , șteze , s . f . ( Reg . ) 1. Piuă de bătut postav ; p . ext . clădire în care se află instalată această piuă . 2. Instalație rudimentară , formată dintr - o împletitură de nuiele , amenajată sub o cădere de apă , în care se dau la piuă scoarțele , pănura și alte țesături . - Et .

 

PIUAR

PIUÁR , piuari , s . m . Persoană care posedă , conduce sau îngrijește o piuă ( 1 ) ; muncitor care lucrează la o piuă . [ Pr . : pi - uar ] - Piuă + suf . -

 

PIUARE

... PIUÁRE s . f . Acțiunea de a piua și rezultatul ei ; împâslire . [ Pr . : pi - ua - ] - V. piua

 

PIULIȚĂ

PIULÍȚĂ , piulițe , s . f . 1. Vas mic de metal , de lemn etc . întrebuințat în gospodărie , în laborator etc . , în care se pisează cu pisălogul diverse substanțe ; piuă ( 2 ) mică . 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător . [ Pr . : pi - u - ] - Piuă + suf . -

 

MĂSEA

MĂSEÁ , măsele , s . f . 1. Fiecare dintre dinții mari ( terminați cu o suprafață plată ) fixați în partea posterioară a maxilarelor , după canini , la om și la unele animale , servind la zdrobirea și la măcinarea alimentelor ; molar ^1 . 2. Compus : ( Bot . ) măseaua - ciutei = mică plantă erbacee din familia liliaceelor , cu flori roșii , cu frunze pătate roșu - brun ( Erythronium dens canis ) . 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte asemănătoare , ca formă sau ca funcție , cu măseaua ( 1 ) ( la roata morii , la grindeiul de la piuă , la grapă , leucă , tălpile saniei , bocanci

 

PISĂLOG

PISĂLÓG , - OÁGĂ , pisălogi , - oage s . n . , adj . 1. S . n . Unealtă casnică ( de lemn , de metal , de piatră etc . ) de obicei rotunjită cu o măciucă la un capăt sau la amândouă , cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă ; pilug . 2. Adj . ( Fam . ; adesea substantivat ) Care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru , cu insistențele . - Pisa + suf . -

 

PIVĂ

PÍVĂ s . f . v .

 

TREASC

TREASC , treascuri , s . n . Tun mic , primitiv , folosit în trecut pentru a produce focuri de artificii sau pocnituri la petreceri , la serbări etc . ;

 

VELINȚĂ

VELÍNȚĂ , velințe , s . f . Țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori , de obicei împâslită la piuă , întrebuințată ca pătură , cuvertură , covor etc . [ Pl . și :