Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLANTAȚIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru PLANTAȚIE.
DESFUNDÁ , desfúnd , vb . I . Tranz . 1. A deschide un butoi scoțându - i fundul sau dându - i cep ; p . ext . a deschide o sticlă astupată , scoțându - i dopul ; a destupa . 2. A curăța sau a goli un canal ; o conductă , un șanț înfundat etc . 3. A face ca un drum , un teren să devină impracticabile din cauza ploii , a apei revărsate , a noroiului etc . 4. A ara adânc , a desțeleni un teren , de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole . - Des ^1 - + [ în ]
LUCRĂTÓR , - OÁRE , lucrători , - oare , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care lucrează , care muncește . 2. ( Despre zile ) În care se lucrează , de lucru . 3. ( Înv . ; despre plantațiile de vie ) Care dă rod . II. S . m . și f . Persoană care muncește producând bunuri materiale ; p . gener . orice om care muncește ( într - un anumit domeniu ) . - Lucra + suf . -
MONOCULTÚRĂ , monoculturi , s . f . 1. Sistem de cultivare a aceleiași plante mai mulți ani în șir pe același teren . 2. Predominare a plantațiilor de un anumit fel , în cadrul unei țări , al unei regiuni
... PARAZĂPÁDĂ , parazăpezi , s . f . 1. ( Mai ales la pl . ) Construcție ( dig de pământ , panouri mobile , zid etc . ) sau plantație așezate lângă o cale ferată sau lângă o șosea , pentru a împiedica înzăpezirea acestora . 2. Grilaj metalic montat la marginea streșinii unei clădiri ...
PARC , parcuri , s . n . 1. Suprafață întinsă de teren , de utilitate publică , cu plantații , alei și diferite construcții , amenajată pentru agrement . 2. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor ; p . ext . vehiculele și materialele aflate în acest
... PLANTAȚIÚNE s . f . v . plantație
PLANTATÓR , - OÁRE , plantatori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor , a viței de vie etc . ; săditor . 2. S . m . Proprietar al unei plantații . 3. S . f . Mașină care servește la plantarea diverselor plante de cultură ; mașină de plantat . 4. S . n . Unealtă de lemn sau de fier , de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt , cu care se lucrează la plantarea puieților , a răsadurilor etc . - Planta + suf . -
PODGÓRIE , podgorii , s . f . 1. Regiune întinsă , de obicei deluroasă , cultivată cu plantații masive de viță de vie ( care asigură producerea unui anumit tip de vin ) ; regiune viticolă . 2. ( Înv . ) Regiune de la poalele unui munte sau ale unui deal . [ Acc . și :
... a cărei mărime variază , după epoci și regiuni , în jurul unei jumătăți de hectar . 2. Bucată de pământ ( agricol ) de un pogon ( 1 ) ; teren cultivat , plantație
... RĂCHITÍȘ , răchitișuri , s . n . Tufăriș natural sau plantație