Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PURTĂRI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 89 pentru PURTĂRI.

PURTARE

PURTÁRE , purtări , s . f . Acțiunea de a ( se ) purta și rezultatul ei . 1. Transportare ( pe umeri sau pe brațe ) . 2. Folosire , întrebuințare . 3. Fel de a se comporta ; conduită , comportare . - V.

 

FĂȚĂRNICIE

... FĂȚĂRNICÍE , fățărnicii , s . f . Lipsă de sinceritate ( în purtare , atitudini etc . ) ; purtare

 

ÎNDRĂZNEALĂ

... ÎNDRĂZNEÁLĂ , îndrăzneli , s . f . Atitudine sau purtare

 

ÎNDREPTA

ÎNDREPTÁ , îndrépt , vb . I . I. 1. Tranz . A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb . 2. Tranz . și refl . A ( se ) schimba din rău în bine ; a ( se ) îmbunătăți , a ( se ) ameliora . 3. Refl . și tranz . A ( - și ) corecta purtările . II. 1. Refl . A porni într - o anumită direcție . 2. Tranz . A arăta cuiva drumul bun ; a îndruma , a conduce în direcția

 

AROGANȚĂ

... AROGÁNȚĂ s . f . Purtare

 

ASPRU

ÁSPRU , - Ă , aspri , - e , adj . I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă care dă la pipăit o senzație specifică , neplăcută . 2. ( Despre apă ) Care conține ( din abundență ) săruri calcaroase . 3. ( Despre vin ) Care are gust înțepător ; acru . II. Fig . 1. ( Adesea adverbial ) Mare , intens , puternic , înverșunat . Vânt aspru . 2. Care provoacă suferințe , greu de îndurat . Aspră robie . 3. Lipsit de indulgență , sever , neînduplecat , necruțător . Purtarea aspră . ÁSPRU^1 , aspri , s . m . Monedă turcească de argint , cu circulație în țările române începând din sec .

 

ATROCITATE

... ATROCITÁTE , atrocități , s . f . Purtare

 

BARBAR

BARBÁR , - Ă , barbari , - e , s . m . și f . 1. Nume dat , în antichitate , de greci și de romani oricui nu era grec sau roman . 2. ( La m . pl . ) Nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa ; ( și la sg . ) persoană care făcea parte dintr - un asemenea popor . 3. Fig . ( Adesea adjectival ) Persoană necivilizată , cu purtări

 

BINECRESCUT

BINECRESCÚT , - Ă , binecrescuți , - te , adj . Care a primit o educație aleasă ; cu purtări cuviincioase . - Bine + crescut ( după fr . bien - élevé ) . [ idem DEX'

 

BLÂNDEȚE

... BLÂNDÉȚE s . f . Însușirea omului blând ; purtare

 

BLESTEMĂȚIE

... BLESTEMĂȚÍE , blestemății , s . f . Purtare

 

   Următoarele >>>