Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STĂPÂN

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 73 pentru STĂPÂN.

STĂPÂNESC

... STĂPÂNÉSC , - EÁSCĂ , stăpânești , adj . ( Înv . ) Care aparține stăpânului ; al stăpânului , de stăpân . - Stăpân

 

ÎNSTĂPÂNI

... ÎNSTĂPÂNÍ , înstăpânesc , vb . IV . Refl . ( Rar ) A se face stăpân pe ceva . - În + stăpân

 

ȚINE

ȚÍNE , țin , vb . III . I. Tranz . 1. A avea ceva în mână ( sau în brațe etc . ) și a nu lăsa să scape . 2. A susține un obiect greu ( ridicat de la pământ ) și a nu - l lăsa să cadă . 3. A sprijini pe cineva să nu cadă . 4. A cuprinde , a purta , p . ext . a suporta . II. 1. Refl . A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva . 2. Refl . A fi prins sau fixat ușor de ceva , a fi legat prea slab de ceva . Se ținea numai într - un cui . 3. Refl . ( Cu determinări introduse prin prep . " de " sau " după " ) A merge în urma cuiva , pășind cât mai aproape de el și a nu - l părăsi nici o clipă ; p . ext . a fi mereu împreună cu cineva , a fi nelipsit de lângă cineva . 4. Refl . ( Cu determinări modale ) A urma unul după altul , a se înșirui . Automobilele se țineau lanț . 5. Refl . A se îndeletnici mult ( sau numai ) cu . . . , ...

 

BOIER

... BOIÉR , boieri , s . m . 1. Mare stăpân de pământ ( care deținea , uneori , și o funcție înaltă în stat ) ; persoană din aristocrația feudală ; nobil ; p . ext . stăpân

 

IOBĂGIE

IOBĂGÍE s . f . Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal ; starea iobagului ; șerbie , rumânie , vecinătate . - Iobag + suf . -

 

PORUNCI

... Tranz . ( Pop . ) A trimite vorbă , a comunica , a transmite ; a vesti . 5. Intranz . A fi stăpân , a conduce în calitate de stăpân

 

STĂPÂNIRE

STĂPÂNÍRE , stăpâniri , s . f . Acțiunea de a ( se ) stăpâni și rezultatul ei . 1. Proprietate , posesiune . 2. Domnie , suveranitate ; conducere , guvernare ; dominație . 3. Fig . Înfrânare , dominare a propriilor porniri , sentimente , etc . V.

 

STĂPÂNITOR

... I. Adj . Care stăpânește , care ține sub stăpânirea sa . II. S . m . și f . 1. Persoană care domnește într - o țară ; domnitor . 2. Proprietar , posesor , stăpân

 

VĂTĂMAN

... Conducător al obștii dintr - un sat liber . 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr - un sat aservit , însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân

 

ÎNCĂLECA

... sta călare ; a călări , a încălăra . 2. Refl . A se suprapune . 3. Tranz . Fig . A se face stăpân

 

ÎNTRONA

... rege , împărat ; a ( se ) încorona , a ( se ) înscăuna . 2. Fig . A deveni sau a face să devină stăpân

 

   Următoarele >>>