Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STĂPÂNITOARE

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru STĂPÂNITOARE.

ȘPAN

... s . m . 1. ( În orânduirea feudală din Transilvania ) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus ; nobil care deținea acest titlu ; stăpânitor

 

NEMEȘ

NÉMEȘ , - Ă , nemeși , - e , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) 1. Denumire dată în Moldova , în evul mediu , stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare . 2. Denumire dată în Transilvania , în evul mediu , nobililor mici și mijlocii ; p . ext . denumire dată membrilor clasei

 

PRINOS

... PRINÓS , prinosuri , s . n . ( În antichitate ) Dar ^2 oferit divinității ; p . ext . dar ^2 oferit unui stăpânitor

 

STĂPÂNITOR

STĂPÂNITÓR , - OÁRE , stăpânitori , - oare , adj . , s . m . și f . I. Adj . Care stăpânește , care ține sub stăpânirea sa . II. S . m . și f . 1. Persoană care domnește într - o țară ; domnitor . 2. Proprietar , posesor , stăpân . - Stăpâni + suf . -

 

TIRAN

... TIRÁN , - Ă , tirani , - e , subst . , adj . 1. S . m . Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din antichitate ( care guverna cu cruzime ) ; p . gener . șef de stat care conduce în mod absolut ...

 

VLĂDICĂ

... VLĂDÍCĂ , vlădici , s . m . 1. Episcop . 2. ( Înv . ) Stăpânitor