Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRĂBUNI

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru STRĂBUNI.

STRĂMOȘ

... a trăit cu câteva generații înaintea cuiva și care aparține aceleiași familii ; ( la m . pl . ) generații anterioare , înaintași care au trăit într - o epocă îndepărtată ; străbun ( 3 ) , străbunic ( 2 ) . 2. Străbun

 

MOȘNEAN

... MOȘNEÁN , moșneni , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească ) , Țăran liber , posesor în devălmășie al unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun

 

SEMINȚIE

... SEMINȚÍE , seminții , s . f . 1. Neam , naționalitate , popor ; gen ( uman ) . 2. Totalitatea urmașilor care au același străbun

 

STRĂBUN

STRĂBÚN , - Ă , străbuni , - e , adj . s . m . și f . 1. Adj . Strămoșesc ; străvechi . 2. S . m . și f . Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii , în raport cu strănepoții lor ; străbunic ( 1 ) , răzbunic , strămoș ( 2 ) . 3. S . m . și f . Strămoș ( 1 ) . - Stră - +

 

STRĂBUNESC

... STRĂBUNÉSC , - EÁSCĂ , străbunești , adj . ( Rar ) Strămoșesc ; străvechi . - Străbun

 

STRĂBUNIC

... STRĂBUNÍC , - Ă , străbunici , - ce , s . m . și f . 1. Străbun

 

STRĂMOȘESC

... STRĂMOȘÉSC , - EÁSCĂ , strămoșești , adj . Care aparține strămoșilor , privitor la strămoși ; moștenit de la strămoși ; ancestral , străvechi , străbun

 

STRĂNEPOT

STRĂNEPÓT , - OÁTĂ , strănepoți , - oate , subst . 1. S . m . și f . Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică , considerat în raport cu străbunii ( 2 ) lui ; copil al nepotului de frate sau de soră , considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui . 2. S . m . pl . Urmași , descendenți . - Stră - +