Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRĂMOȘI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru STRĂMOȘI.

STRĂMOȘESC

... STRĂMOȘÉSC , - EÁSCĂ , strămoșești , adj . Care aparține strămoșilor , privitor la strămoși ; moștenit de la strămoși ; ancestral , străvechi , străbun , străbunesc . - Strămoș

 

STRĂMOȘEȘTE

... STRĂMOȘÉȘTE adv . Ca strămoșii , după obiceiul strămoșilor . - Strămoș

 

PĂRINTESC

PĂRINTÉSC , - EÁSCĂ , părintești , adj . 1. Care aparține părinților ( 1 ) sau părintelui ( 2 ) , privitor la părinți sau la părinte , ca de ( la ) părinți sau părinte ; p . ext . iubitor ( ca un părinte ) ; patern . 2. Care aparține , strămoșilor , privitor la strămoși ; strămoșesc . [ Var . : ( pop . ) părințésc , - eáscă adj . ] - Părinte + suf . -

 

STRĂBUN

... f . 1. Adj . Strămoșesc ; străvechi . 2. S . m . și f . Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii , în raport cu strănepoții lor ; străbunic ( 1 ) , răzbunic , strămoș ( 2 ) . 3. S . m . și f . Strămoș

 

ȘINTOISM

ȘINTOÍSM s . n . Religie națională a Japoniei , caracterizată prin animism , venerarea unor divinități ale naturii , cultul eroilor , al strămoșilor

 

ACERATERIU

... ACERATÉRIU s . m . Mamifer fosil neozoic , strămoș

 

BĂȘTINAȘ

BĂȘTINÁȘ , - Ă , băștinași , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care se află din moși - strămoși pe pământul pe care locuiește ; autohton , indigen , aborigen . - Baștină + suf . -

 

BĂBĂLUC

BĂBĂLÚC s . m . Din băbăluc ( Reg . ; în loc . adj . și adv . ) = ( care datează ) din moși - strămoși , din timpuri

 

BAȘTINĂ

BÁȘTINĂ s . f . De baștină ( În loc . adj . și adv . ) = originar , autohton ; din moși -

 

BOUR

BÓUR , bouri , s . m . 1. Taur sălbatic , care trăia odinioară și în țara noastră , socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute ; bou sur ( Bos primigenius ) . 2. Vechea stemă a Moldovei , închipuind un cap de bour ( 1 ) . 3. ( Înv . ) Fier ( înroșit ) cu care se însemnau răufăcătorii , vitele , pietrele de hotar

 

BUNIC

BUNÍC , bunici , s . m . 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei ; bun ( VIII ) , bunel , bât . 2. ( La pl . ) Părinții părinților ; p . ext . strămoși . 3. ( Reg . ) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân . - Bun + suf . -

 

   Următoarele >>>