Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRIGĂTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 111 pentru STRIGĂTE.

AHO

... AHÓ interj . 1. Strigăt cu care se încetinește sau oprește mersul boilor ( înjugați ) . 2. Strigăt cu care începe plugușorul . 3. Strigăt

 

ȚIPĂT

... ȚÍPĂT , țipete , s . n . Strigăt ascuțit ( de durere sau de spaimă ) , zbieret , urlet , strigăt

 

HUIDEO

... HUIDEÓ interj . Strigăt cu care se alungă porcii ; p . ext . strigăt

 

MUGET

... MÚGET , mugete , s . n . I. Strigăt prelung , caracteristic , scos de unele animale cornute ; răget . II. P . anal . 1. Strigăt puternic , sfâșietor al omului ; urlet , răcnet . 2. Șuierat puternic produs de unele mașini , sirene etc . 3. Zgomot puternic produs de vânt , de furtună , de ape ...

 

NA

... NA interj . 1. ( Fam . , cu valoare verbală ) Poftim ! ia ! ține ! 2. ( Exprimă nerăbdare , nemulțumire , surprindere față de un lucru neplăcut ) Iată ! uite ! ei ! 3. Strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice . 4. ( Adesea repetat ) Strigăt

 

RĂCNI

RĂCNÍ , răcnesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre animale ) A scoate strigăte puternice și prelungi ; a rage , a mugi , a zbiera . 2. ( Despre oameni ) A scoate strigăte puternice ; p . ext . a vorbi răstit și tare , a se răsti ( la

 

ȘO

... ȘO interj . Strigăt

 

ȚÂPURI

... ȚÂPURÍ , țâpuresc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A scoate un strigăt

 

ȚA

... ȚA interj . ( Repetat ) Strigăt

 

ȚIPA

ȚIPÁ^2 , țip , vb . I . Tranz . ( Reg . ) 1. A arunca , a azvârli . 2. A scoate , a da afară . 3. A alunga , a goni . - Et . nec . ȚIPÁ^1 , țip , vb . I . Intranz . 1. ( Despre oameni ) A striga cu glas tare și ascuțit ( de durere , de spaimă ) ; a zbiera . 2. ( Despre animale ) A scoate strigăte specifice puternice , ascuțite . 3. Fig . ( Despre culori sau obiecte colorate ) A face o impresie neplăcută ( din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor ) ; a bate la ochi . - Et .

 

ACLAMA

ACLAMÁ , aclám , vb . I . Tranz . A saluta , a aproba prin strigăte de bucurie , prin manifestări publice ale entuziasmului ; a

 

   Următoarele >>>