Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRIGĂTURĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru STRIGĂTURĂ.
... ȚÂPURITÚRĂ , țipurituri , s . f . ( Reg . ) Strigătură
ȚARÍNĂ^2 , țarine , s . f . 1. Soția țarului . 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei ; persoană care purta acest titlu . ȚÁRINĂ^1 , țarini , s . f . 1. Câmp cultivat ; ogor , arătură . 2. ( Pop . ) Teritoriul unei comune ( cu pământ arabil , pășuni , păduri etc . ) . 3. ( Mai ales art . ) Numele unui dans popular în perechi , cu mișcări moderate , care se dansează însoțit de strigături cântate sau recitate ; melodie după care se execută acest dans . [ Var . : ( reg . ) țárnă , ( înv . ) țeárină s .
CHIUÍ , chíui , vb . IV . Intranz . 1. A scoate un strigăt ascuțit , puternic și prelung de bucurie , de veselie , de îndemn , de chemare etc . ; a chioti , a hăuli . 2. A spune strigături , a striga chiuituri ( 2 ) . [ Pr . : chi - u - ) - Chiu + suf . -
... CHIUÍT , chiuituri , s . n . 1. Strigăt ascuțit , puternic și prelung ( de bucurie , de îndemn etc . ) ; chiuitură ( 1 ) , hăulire , hăulit . 2. Chiuitură ( 2 ) , strigătură
... s . f . 1. Faptul de a chiui ; chiot , chiuit ( 1 ) . 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe , strigate în timpul executării dansurilor populare ; strigătură
IU interj . ( Repetat ) Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă și care însoțește
... scos de un animal sau de o pasăre . 4. Zgomot , larmă de voci ; vociferare . 5. Chemare cu voce tare ( cu rostirea numelui celui chemat ) . 6. Strigătură
STRIGÁ , strig , vb . I . I. Intranz . 1. A scoate sunete puternice , țipete ; a răcni . 2. ( Despre animale și păsări ) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei . II. 1. Tranz . A spune , a enunța ceva cu glas puternic ; a - și exprima cu glas puternic voința . 2. Intranz . A se răsti la cineva , a - i adresa cuiva vorbe aspre ; a - i vorbi cuiva tare și cu dușmănie . 3. Tranz . A chema ( pe cineva ) cu glas tare să vină , să asculte etc . ( spunându - i numele ) . 4. Tranz . A face cunoscut ceva ( anunțând , vestind cu glas tare ) . 5. Tranz . A se adresa cuiva cu un epitet , a denumi pe cineva ; a porecli . 6. Intranz . A spune strigături la joc ; a conduce jocul prin strigăte și
STRIGÁT s . n . 1. Faptul de a striga . 2. Rostire de strigături la jocurile
VOINICÉSC , - EÁSCĂ , voinicești , adj . , s . f . art . I. Adj . 1. De voinic , vitejesc ; p . ext . eroic , legendar . 2. De flăcău , de bărbat ; bărbătesc . 3. ( Înv . ) Ostășesc . II. S . f . art . 1. Fel de a înota , care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături , fără a da din picioare . 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie , însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi ; melodie după care se execută acest dans . - Voinic + suf . -