Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TĂRÂȚA

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru TĂRÂȚA.

TĂRÂȚOS

... TĂRÂȚÓS , - OÁSĂ , tărâțoși , - oase , adj . Care conține tărâțe ( 1 ) sau care are aspectul tărâței . - Tărâță

 

TĂRÂCIOARE

TĂRÂCIOÁRE s . f . pl . Diminutiv al lui tărâțe . - Tărâțe + suf . -

 

BORȘ

BORȘ , borșuri , s . n . Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu , de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă ; p . ext . ciorbă preparată cu această

 

HUȘTE

HÚȘTE s . f . pl . ( Reg . ) Tărâțele care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia ; drojdie de

 

MÂNJEALĂ

MÂNJEÁLĂ , mânjeli , s . f . 1. Faptul de a ( se ) mânji . 2. Murdărie . 3. ( Reg . ) Amestec de lut și de baligă , cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui . 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe , cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut . - Mânji + suf . -

 

RUMEGUȘ

RUMEGÚȘ s . n . ( Colectiv ) Deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte , asemănătoare cu tărâțele , rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul ; rumegătură ( 2 ) . - Rumega + suf . -