Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TURCEȘTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 65 pentru TURCEȘTE.

TURCESC

TURCÉSC , - EÁSCĂ , turcești , adj . Care aparține Turciei sau populației ei , privitor la Turcia sau la populația ei ; turc (

 

TURCIT

... TURCÍT , - Ă , turciți , - te , adj . Care a adoptat limba , obiceiurile și , în special , religia turcilor . - V. turci

 

IENICER

IENICÉR , ieniceri , s . m . Soldat din corpul de elită al vechii infanterii turcești , recrutat la început dintre prizonierii de război , iar mai târziu dintre copiii turciți ai populațiilor creștine . [ Var . : ( înv . ) ianicér , - i s .

 

ASPRU

ÁSPRU , - Ă , aspri , - e , adj . I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă care dă la pipăit o senzație specifică , neplăcută . 2. ( Despre apă ) Care conține ( din abundență ) săruri calcaroase . 3. ( Despre vin ) Care are gust înțepător ; acru . II. Fig . 1. ( Adesea adverbial ) Mare , intens , puternic , înverșunat . Vânt aspru . 2. Care provoacă suferințe , greu de îndurat . Aspră robie . 3. Lipsit de indulgență , sever , neînduplecat , necruțător . Purtarea aspră . ÁSPRU^1 , aspri , s . m . Monedă turcească de argint , cu circulație în țările române începând din sec .

 

BAȘ

BAȘ ^2 , adv . ( Reg . ) Chiar , tocmai . BAȘ ^1 - ( Înv . ) Element de compunere având sensul de " principal , cu gradul cel mai înalt " , izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri ( baș - aga , baș - caimacam etc . ) și folosit uneori la formarea de

 

BEȘLIC

BEȘLÍC , beșlici , s . m . Monedă turcească de cinci parale , care a circulat și în Țara

 

BUCIUC

BUCIÚC , buciucuri , s . n . Steag turcesc sau tătăresc , alcătuit dintr - o jumătate de coadă albă de cal fixată de o

 

CAIC

CAÍC , caice , s . n . 1. Ambarcație îngustă , cu vele , cu două catarge , cu pupa și prora ascuțite , mai înalte decât restul bordajului . 2. Luntre turcească ușoară , lungă și îngustă , încovoiată la

 

CAPAN

CAPÁN , capanuri s . n . ( Turcism înv . ) Magazie care servea ca depozit ( de alimente ) pentru trupele

 

CAPANLIU

CAPANLÍU , capanlii , s . m . ( Turcism înv . ) Negustor turc care achiziționa alimente pentru aprovizionarea trupelor

 

CAPUDAN

CAPUDÁN s . m . Capudan - pașa ( Turcism înv . ; în expr . ) = comandant al flotei

 

   Următoarele >>>