Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VĂICĂRI

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru VĂICĂRI.

VĂICĂREALĂ

... VĂICĂREÁLĂ , văicăreli , s . f . ( Pop . și fam . ) Faptul de a se văicări ; zgomot făcut de cel care se văicărește ; tânguire , lamentare , plânset . - Văicări

 

VĂICĂREȚ

... VĂICĂRÉȚ , - EÁȚĂ , văicăreți , - e , adj . ( Pop . și fam . ) Care se văicărește . - Văicări

 

FRĂSUI

... FRĂSUÍ , frăsuiesc , vb . IV . 1. Refl . , Intranz . ( Reg . ) A se plânge ; a se boci , a se văicări

 

OLECĂI

... OLECĂÍ , olécăi , vb . IV . Refl . ( Înv . și reg . ) A se văita , a se văicări

 

TÂNGUI

TÂNGUÍ , tânguiesc , vb . IV . 1. Refl . A vorbi plângându - se , jeluindu - se , văicărindu - se . 2. Tranz . A jeli , a deplânge , a compătimi pe cineva . 3. Refl . ( Înv . ) A se plânge de cineva ; a reclama . [ Prez . ind . și : t ?

 

VĂICĂRA

... VĂICĂRÁ vb . I . v . văicări

 

VAICĂR

... VÁICĂR , vaicăre , s . n . ( Reg . ) Faptul de a se văicări