Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VINDECĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 36 pentru VINDECĂ.
... VINDECÁT , - Ă , vindecați , - te , adj . Însănătoșit , lecuit ( de o boală , de o suferință ) . - V. vindeca
VINDECÁ , víndec , vb . I . 1. Refl . și tranz . A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală , a ( se ) face sănătos ; a ( se ) însănătoși , a ( se ) tămădui , a ( se ) lecui . 2. Tranz . Fig . A face să dispară , să înceteze o suferință morală , o supărare , un dor
GREU , GREA , grei , grele , adj . , GREU , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă ; care are greutate ( mare ) ; care cântărește mult . Corp greu . 2. Care este împovărat , îngreuiat , încărcat . Sac greu . II. Adj . 1. ( Despre părți ale corpului ) Care pare că apasă ( din cauza oboselii , bolii , stării sufletești etc . ) . Are capul greu . 2. ( Despre alimente ) Care produce ușor indigestie ; care se asimilează cu greutate . 3. ( Despre mirosuri ) Care produce o senzație de neplăcere , de insuficiență respiratorie etc . ; ( despre aer ) care miroase rău ; încărcat ; p . ext . apăsător , copleșitor . 4. ( Despre noapte , ceață etc . ) Dens , compact . III. Adj . 1. Care se face cu greutate , care cere eforturi mari ; anevoios . Muncă grea . 2. ( Despre suferințe , necazuri , împrejurări etc . ) Care se suportă cu mari suferințe , cu mare greutate ; ( despre boli ) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă ; grav . IV. Adv . 1. Cu greutate ( mare ) , cu toată greutatea . S - a lăsat greu . 2. În mod dificil , anevoios , cu dificultate , cu trudă ; anevoie . Muncește greu . 3. Rău , grav , tare . E greu bolnavă . V. S . n . 1. Greutate , dificultate ; împrejurare dificilă ; impas . 2. Povară , sarcină ; p . ext . partea cea ...
INCURÁBIL , - Ă , incurabili , - e , adj . ( Despre boli ) Care nu poate fi vindecat , fără leac ; ( despre ființe ) care suferă de o boală nevindecabilă , p . ext . de un defect moral ce nu ( mai ) poate fi
LECUÍT , - Ă , lecuiți , - te , adj . Care s - a vindecat ( de o boală , de o suferință ) ; însănătoșit , tămăduit , vindecat . - V.
NEVINDECÁT , - Ă , nevindecați , - te , adj . ( Despre ființe ) Care nu s - a vindecat de o boală , care este încă bolnav ; ( despre răni , tăieturi etc . ) deschis , necicatrizat . - Ne - +
... VINDECĂTÓR , - OÁRE , vindecători , - oare , adj . Care vindecă ; lecuitor , tămăduitor . - Vindeca
... VINDECÁBIL , - Ă , vindecabili , - e , adj . ( Despre boli , răni , leziuni etc . ; fig . despre suferințe morale ) Care poate fi vindecat , care are leac ; curabil . - Vindeca
... VINDECÁRE , vindecări , s . f . Acțiunea de a ( se ) vindeca și rezultatul ei ; însănătoșire . V. vindeca
... ÎNSĂNĂTOȘÍ , însănătoșesc , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) face sănătos , a ( se ) vindeca
ÎNSĂNĂTOȘÍT , - Ă , însănătoșiți , - te , adj . Vindecat , înzdrăvenit , lecuit . [ Var . : însănătoșát , - ă adj . ] - V.