Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VITĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 161 pentru VITĂ.

OBOR

OBÓR^2 , oboare , s . n . Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într - o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu ; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri . OBÓR^1 , oboare , s . n . 1. ( Reg . ) Loc ( împrejmuit ) unde se ține un târg de vite , de fân , de lemne ; târg de vite ; p . ext . piață . 2. ( Pop . ) Împrejmuire pentru vite ; țarc , ocol ,

 

ȚAPOȘ

ȚÁPOȘ , - Ă , țapoși , - e , adj . ( Despre coarnele vitelor ) Drept și ridicat în sus ; ( despre vite ) cu coarnele drepte și ridicate în

 

ȚARC

ȚARC , țarcuri , s . n . 1. Loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se adăpostesc sau se închid oile , vitele etc . ; ocol . 2. Îngrăditură , gard de nuiele , spini , de spini etc . în jurul unei clăi de fân pentru a o feri de vite ; p . ext . suprafața împrejmuită de acest gard . 3. Mică îngrăditură făcută din stinghii , în care sunt ținuți copii mici când încep să umble , pentru a li se limita spațiul de deplasare . 4. Numele unui joc de

 

BOUR

BÓUR , bouri , s . m . 1. Taur sălbatic , care trăia odinioară și în țara noastră , socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute ; bou sur ( Bos primigenius ) . 2. Vechea stemă a Moldovei , închipuind un cap de bour ( 1 ) . 3. ( Înv . ) Fier ( înroșit ) cu care se însemnau răufăcătorii , vitele , pietrele de hotar

 

IERBĂRIT

IERBĂRÍT s . n . Impozit perceput în Țara Românească , în sec . XVII - XVIII , de la negustorii de vite și de la măcelari ; impozit perceput pentru pășunatul vitelor . - Iarbă + suf . -

 

MEI

MEI subst . 1. S . m . Plantă erbacee din familia gramineelor , cu inflorescența ramificată și cu flori albe - gălbui , folosită ca nutreț pentru vite ; părâng , păsat ( Panicum miliaceum ) ; p . restr . semințele acestei plante , folosite în trecut pentru hrana oamenilor , azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări . 2. S . n .

 

RĂBOJ

RĂBÓJ , răbojuri , s . n . 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care , în trecut , se însemnau , prin crestături , diferite calcule , socoteli ( zilele de muncă , banii datorați , numărul vitelor etc . ) . 2. ( Pop . ) Socoteală , calcul . Pierdusem răbojul timpului . 3. Crestătură făcută , ca semn distinctiv , la urechea unei vite . [ Var . : răbúș s .

 

STRECHE

STRÉCHE , streche , s . f . Nume dat mai multor specii de insecte foarte vătămătoare pentru animalele domestice : a ) ( și în sintagma strechea vitelor ) insectă de mărimea unei albine , cu corpul păros , negru sclipitor , ale cărei larve trăiesc ca paraziți sub pielea vitelor cornute mari , hrănindu - se cu sângele lor ( Hypoderma bovis ) ; b ) ( și în sintagma strechea oilor ) insectă mare de culoare brună - cenușie , păroasă , care își depune larvele în nările oilor , de unde ajung în sinusurile frunții , producând moartea animalelor ( Oestrus ovis ) ; c ) ( și în sintagma strechea cailor ) insectă mare de culoare galbenă - brună , păroasă , care își depune ouăle pe corpul sau pe coama cailor , de unde larvele ajung în intestin ( Gastrophilus equi ) ; d ) insectă cu abdomenul oval , cu picioarele păroase , care își depune ouăle pe părul căprioarelor și al cerbilor ( Hypoderma diana și

 

TÂRNOMATĂ

TÂRNOMÁTĂ s . f . ( Reg . ) Bucăți de paie , spice etc . rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite ; resturi de paie amestecate cu băligar care se scot din ocolul sau din grajdul

 

VITIȘOARĂ

... VITIȘOÁRĂ , vitișoare , s . f . ( Pop . ) Diminutiv al lui vită . - Vită

 

ÎMPUNGĂTOR

ÎMPUNGĂTÓR , - OÁRE , împungători , - oare , adj . ( Reg . ) 1. Care împunge , care are vârful ascuțit . 2. ( Despre vite cornute ) Care are năravul de a lovi cu coarnele , care împunge ( 2 ) ; împungaci . - Împung ( prez . ind . al lui împunge ) + suf . -

 

   Următoarele >>>