Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VRĂJI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru VRĂJI.

FARMEC

... de a vrăji și rezultatul ei ; transformare miraculoasă a lucrurilor ( în urma unor vrăji ) ; mijloace magice întrebuințate pentru o asemenea transformare ; vrajă

 

FERMECĂTORIE

... FERMECĂTORÍE , fermecătorii , s . f . ( Pop . ) Faptul de a face farmece sau vrăji ; îndeletnicirea celui care face vrăji ; vrăjitorie , vrajă

 

FERMECA

FERMECÁ , fármec , vb . I . Tranz . 1. A încânta , a desfăta ; a atrage , a ademeni ( prin însușiri , aspect , manifestări etc . ) . 2. ( În basme și în superstiții ) A face cuiva vrăji , a lega , a transforma etc . pe cineva prin vrăji . [ Var . : ( pop . ) fărmăcá vb .

 

MÂNĂTURĂ

... MÂNĂTÚRĂ , mânături , s . f . ( În credințele populare ) Farmec , vrajă ; p . ext . boală pricinuită de un farmec , de o vrajă

 

VRĂJIRE

VRĂJÍRE , vrăjiri , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei . - V.

 

VRĂJITURĂ

... VRĂJITÚRĂ , vrăjituri , s . f . ( Pop . ) Vrăjitorie , vrajă

 

VRAJĂ

VRÁJĂ , vrăji , s . f . 1. ( În basme și în superstiții ) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei ; transformare miraculoasă a lucrurilor ; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta ; farmec , vrăjitorie . 2. Atmosferă de încântare , de farmec , de

 

ÎNCÂNTA

ÎNCÂNTÁ , înc ? nt , vb . I . 1. Tranz . A produce o stare de bucurie , de mulțumire , de entuziasm , de satisfacție ; a fermeca , a fascina , a vrăji . 2. Tranz . și refl . A ( se ) amăgi , a ( se ) înșela , a ( se ) păcăli . - În + cânta ( după fr .

 

ÎNCÂNTARE

... ÎNCÂNTÁRE , încântări , ( 2 ) s . f . 1. Starea celui încântat ; sentiment de bucurie , de mulțumire , de entuziasm , de satisfacție ; farmec , vrajă

 

BOSCORODI

BOSCORODÍ , boscorodesc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A vorbi ( singur ) spunând vorbe neînțelese . 2. Tranz . A face cuiva întruna observații ; a mustra mereu pe cineva . 3. Tranz . ( Pop . ) A descânta , a

 

DESCÂNTĂTOR

DESCÂNTĂTÓR , - OÁRE , descântători , - oare , s . m . și f . , adj . ( Persoană ) care descântă , care face vrăji . - Descânta + suf . -

 

   Următoarele >>>