Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ZĂBALĂ
Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru ZĂBALĂ.
... ZĂBĂLÚȚĂ , zăbăluțe , s . f . 1. Un fel de zăbală ( 1 ) mai simplă , compusă din două bare îmbinate între ele , servind pentru a conduce calul . 2. Zăbală ( 2 ) . - Zăbală
... ZĂBĂLÓS , - OÁSĂ , zăbăloși , - oase , adj . Cu zăbale ( 2 ) ; bălos ; murdar , nespălat . - Zăbală
CĂPEȚEÁ , căpețele , s . f . Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei . [ Var . : ( reg . ) căpițeá s . f . ] - Refăcut din căpețele ( pl . lui căpețel ) + suf . -
FRÂU , frâie , s . n . Totalitatea curelelor , împreună cu zăbala , care se pun pe capul și în gura unui cal ( de călărie ) spre a - l supune și a - l putea
STRÚNĂ , strune , s . f . 1. Fir elastic confecționat din metal , din intestine de animale etc . care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce , prin vibrare , sunete ; coardă . 2. Sfoară bine întinsă , făcută din fire elastice și răsucite , destinată să țină întinsă pânza ferăstrăului . 3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei . 4. Compus : struna - cocoșului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale și flori albe (