Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PRIBEAG

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 116 pentru PRIBEAG.

Ștefan Octavian Iosif - Pribeagul

Ştefan Octavian Iosif - Pribeagul Pribeagul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E noapte ; la micuța casă Fereastra licăre-n lumină... Vezi fețe vesele la masă: Ei povestesc glumind și-nchină. Tu, singur, te strecori prin ceață Și-arunci privirea cu sfială : Te-apucă dor de-o altă viață, De liniște patriarhală... În vis, te-apropii de fereastră, Și numa-n vis le tulburi pragul : „Primiți, primiți la vatra voastră Să hodinească și pribeagul...

 

Ion Luca Caragiale - "Răzbunarea lui Anastase"

... să penetreze și-n domenul celor istorice, și farmecul acestora a inspirat jurisconsultului povestirea ce ne prezintă. În scurt, este istoria unui tânăr pribeag, de cea mai joasă proveniență, care, din depărtările vastei împărății, vine cu un băț în mână și cu o traistă-n spinare în marea cetate ...

 

Mihai Eminescu - Alei mică, alei dragă

Mihai Eminescu - Alei mică, alei dragă Alei mică, alei dragă de Mihai Eminescu Alei mică, alei dragă, Cine vrea să ne-nțeleagă Vază frunza cea pribeagă, Ce-i ca viața noastră-ntreagă. Alei dragă Veronică, Despărțirea toate strică, De ne-alegem cu nimică ­ Viața trece, frunza pică. * Alei dragă, alei mică, Viața trece, frunza pică, Și din ura ce ne strică Nu ne-alegem cu nimică. Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât trăiește Tot la tine se gândește. Alei mică, alei dragă, Ia vezi frunza cea pribeagă ­ Așa trece viața-ntreagă Și nimic n-o să s-

 

Mihai Eminescu - Diamantul Nordului

Mihai Eminescu - Diamantul Nordului Diamantul Nordului de Mihai Eminescu (Capriccio) În lac se oglindă castelul. A ierbii Molatece valuri le treieră cerbii. În vechea zidire tăcerea-i și numa Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma. Străfulgeră-n umbră-i de valuri bătaie Ajunse în fugă de-a lunei văpaie, Ce-n vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-a stâncilor muche pe cer zugrăvește. Păreau urieși ce în cuib de balaur Păzea o măreață comoară de aur, Căci luna, ce roșă prin ele răsare, Comoară aprinsă prin noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brazde bălaie. Uimit, Cavalerul cu pasuri pripite Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, izvoarăle sună Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu zvonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. Iar papura mișcă de-al apei cutreier. În iarba înaltă suspină un greier ­ Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară: ­ Arată-te-n haina de albă mătasă, ...

 

Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio)

Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio) Diamantul Nordului de Mihai Eminescu (Capriccio) În lac se oglindă castelul. A ierbii Molatece valuri le treieră cerbii. În vechea zidire tăcerea-i și numa Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma. Străfulgeră-n umbră-i de valuri bătaie Ajunse în fugă de-a lunei văpaie, Ce-n vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-a stâncilor muche pe cer zugrăvește. Păreau urieși ce în cuib de balaur Păzea o măreață comoară de aur, Căci luna, ce roșă prin ele răsare, Comoară aprinsă prin noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brazde bălaie. Uimit, Cavalerul cu pasuri pripite Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, izvoarăle sună Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu zvonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. Iar papura mișcă de-al apei cutreier. În iarba înaltă suspină un greier ­ Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară: ­ Arată-te-n haina de albă ...

 

Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului

Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului I Jos, pe apa Prutului, În ținutul Hușului La casele Lupului [2] Mers-a ura Domnului! Mers-a ura și lovit-a, Pe Iordache prăpădit-a! El cu Domnul se-nvrăjbea Și călare pribegea Pe drumul Bugeacului, Scăparea pribeagului, Și cu bine el sosea, Adăpost el își găsea La saraiul Hanului, Cumnatul sultanului. Frunză verde măcieș, Mare groază-i sus, la Ieși, De Iordache c-a să vie Să aducă grea urgie De tătari cumpliți grămadă Să le deie țara-n pradă! Boierii se adunară De la târg și de la țară Și trei zile se vorbiră, Trei zile se sfătuiră Lui Iordache, să-l înșele, Trimițându-i măgulele Ș-un poclon de zece pungi, [3] Patru șaluri tot în dungi, Două scurte, două lungi. Ș-un fugar frumos, domnesc, De soi bun, moldovenesc, Și o carte mare-nchisă Ca de la Domnie scrisă, O hârtie-nșelătoare, Poftitoare, rugătoare, Ca să vie-Iordache-acasă La Maria cea frumoasă. Iar de-i trebuie domnie, I-o dă Vodă cu frăție, Între ei pace să fie!... Iordăchel se-nveselea, Iară hanul îi grăia: ,,Zece zile mai ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Șincai

... nu știu mînia să-și înfrîne. Mișei, l-au prigonit, l-au scos din pîne, Dar n-au înfrînt curajul lui demonic. Ca Dante, nențeles, pribeag prin sate, Îl văd apoi purtînd, trudit de cale, Gigantica sa operă în spate, Întreg trecutul națiunei sale : Un alt Infern , mai crunt, mai plin ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Bolnav

... Nu te da învins, Nădăjduiește și adastă... Nu vezi ?... un fluturaș s-a prins, Bătînd din aripi, la fereastră. Primește-l pe acest pribeag

 

Ștefan Octavian Iosif - Cîntec (Iosif, 3)

Ştefan Octavian Iosif - Cîntec (Iosif, 3) Cîntec de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Stă copila-n poartă Cu mîinile-n poală, Tristă ochii-și poartă Pe ulița goală. — Rândunică dragă, Ce vești ai de-acasă ? Dar tu zbori pribeagă Și sara se lasă. Zbori în lumea mare, Și nu ești de vină Că nu știi ce-amar e De-o fată

 

Ștefan Octavian Iosif - Cîntecul

Ştefan Octavian Iosif - Cîntecul Cîntecul — Reminiscență — de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Un haiduc trecea prin crîng, Singur-singurel cu dorul, Păsările ciripeau, Vesel murmura izvorul. Și mergînd așa, ca-n vis, Mîndra-i vine-n gînd deodată, Gîndu-i se preface-ncet Într-o doină legănată. Trece-așa, cîntînd, în sus Și dispare la răscruce. Dar izvorul murmurînd Mai departe doina-i duce, Pînă unde, sub stejar, Se deșteaptă vînătorul, El repetă fermecat Doina ce-o cînta izvorul ; Echo ce dormea-n păduri Îl aude și-i răspunde : Și pe șuierul de vînt Doina la păstor pătrunde. El o zice din caval Mai duios, cu jale multă, Și cu ei o duc spre sat Doi drumeți cari îl ascultă. O-ntîlnesc niște feciori Cînd se-ntorc de la fîneață, Fetele torcînd la porți Prind de veste și-o învață. Și din gură-n gură-acum Umblă doina cea pribeagă, Iară azi o cîntă toți, De răsună țara-

 

Ștefan Octavian Iosif - Ca visurile

Ştefan Octavian Iosif - Ca visurile Ca visurile de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 15 ianuarie 1895 Ca visurile-ntunecate Clădirile se-nșiruiesc, Și singur, învelit în manta-mi, Tăcut pe trotuar pășesc. Acuma-n turnul catedralei Se bate tainic miez de noapte... M-așteapt-acasă adorata Cu sărutări, vrăjite șoapte. Prietenoasă trece luna Călăuzindu-mi pas cu pas; Dar eu m-opresc în umbra porții, Strigîndu-i vesel: — Bun rămas. Îți mulțumesc, amică veche, Că-mi luminași frumos pe drum; Treci mai departe, luminează Și celorlalți pribegi, de-acum. Iar de găsești pe vreun ibovnic Ce plînge, tu să nu mi-l lași; O, mîngîie-l, precum pe mine De-atîtea ori mă

 

   Următoarele >>>