Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AL FEȚEI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 1014 pentru AL FEȚEI.
Radu Greceanu - POVESTE DE JALE ȘI PRE SCURT asupra nedreptei morți a preacinstitului Costandin Cant
... Radu Greceanu - POVESTE DE JALE ŞI PRE SCURT asupra nedreptei morţi a preacinstitului Costandin Cantacuzino, marelui postialnic al Ţării Româneşti POVESTE DE JALE ȘI PRE SCURT asupra nedreptei morți a preacinstitului Costandin Cantacuzino, marelui postialnic al Țării Românești de Radu Greceanu Pământule și ceriule, stelele, și tu, lună. Boiari, striini și rudelor, s-ascultați d-ănpreună, Înpărații și prințipii, și toată ... făcut acei vrăjmaș, cu multă răutate, În cartea ceasta eu li-am scris, precum s-au întâmplat, Că, când l-au omorât pre el, de față m-am aflat. Când Mihnea s-au întâmplat în Țara Rumânească, Scârba pustietății, și el ca să domnească, Pre tot boiarii cei fruntaș vrut-au ... l-au făcut. La toate, în casa domnului, el liagă și dăzleagă, Ca cum ar hi fost sângele, pre nimeni nu întreabă. Deci, când pașa al Dârstorului în țară au venit, D-au prinsu pre domnul Ghica-vodă, de l-au și mazâlit, Și cu răpire l-au luat, nimica nu ... i s-au arătat, Și la câte boiarenul acesta s-au aflat, Cu slujbe și cu sfaturi bune, cu driaptă credință, Cu numele cel bun ...
Ion Luca Caragiale - Luna de miere
... Domnul intră cu pasul nu prea sigur și, ținut de cocoana de-aproape, merge, clătinat de mișcarea trenului, să se așeze greoi în capătul celălalt al banchetei mele lângă fereastră, față-n față cu doamna cea tânără, care pare c-a adormit. — Cocoană Sofițo, zice domnul cam gâfâind, dă-ntr-o parte perdeluța de la ... puțin patru, a spus doctorul! răspunde domnul. Și zicând acestea, dă cocoanii cometul și se culcă la loc cu spatele spre bancheta din față. Am înțeles! zic eu în gândul meu. Domnul începe să sforăie. — Mișule!... Mișule!!... Mișule!!! — A adormit! zice cocoana. — Bravo! zice ... fost o clipă... M-a lovit ceva peste picioare... Deschid ochii; e lumină de soare... Domnul horcăie mereu... Cocoana fumează veghindu-l... În față-mi, perechea cea tânără doarme zâmbind: femeia cu capul cel frumos pe umărul și pieptul voinic al omului, care o reazimă cu brațul drept pe după spate, pe când în mâna stângă îi ține amândouă mânușițele. Ne-apropiem de Pesta. Cocoana a ... ea... O! Argus! Domnul care horcăie face o mișcare... vrea să se scoale... Se scoală! Eu mă ridic desperat și, apucând cele trei mâini din ...
Ion Luca Caragiale - Lună de miere
... Domnul intră cu pasul nu prea sigur și, ținut de cocoana de-aproape, merge, clătinat de mișcarea trenului, să se așeze greoi în capătul celălalt al banchetei mele lângă fereastră, față-n față cu doamna cea tânără, care pare c-a adormit. — Cocoană Sofițo — zice domnul cam gâfâind — dă-ntr-o parte perdeluța ... puțin patru, a spus doctorul! răspunde domnul. Și zicând acestea, dă cocoanii cornetul și se culcă la loc cu spatele spre bancheta din față. „Am înțeles!" zic eu în gândul meu. Domnul începe să sforăie. — Mișule!... Mișule!!... Mișule!!! — A adormit! zice cocoana. — Bravo ... fost o clipă... M-a lovit ceva peste picioare... Deschid ochii; e lumină de soare... Domnul horcăie mereu... Cocoana fumează veghindu-l... În față-mi, perechea cea tânără doarme zâmbind: femeia cu capul cel frumos pe umărul și pieptul voinic al omului, care o reazimă cu brațul drept pe după spate, pe când în mâna stângă îi ține amândouă mânușițele. Ne-apropiem de Pesta. Cocoana a ... ea... O! Argus! Domnul care horcăie face o mișcare... vrea să se scoale... Se scoală! Eu mă ridic desperat și, apucând cele trei mâni din ...
... nesomn, a gazdei. Îi zăream mișcările nervoase ale capului, puțin piezișe, îndreptate către vecinul din stânga, un profesor, venit de curând în oraș, al cărui fel de joc nu se cunoștea încă. Se lămurea, în toată grosimea lui, în celalt capăt al mesei, trupul maiorului, plecat peste masă, într-aceeași înclinare caraghioasă cum obișnuia să se lase peste gâtul calului, la instrucție, pe câmp. În vreme ce ... pe ferestrele deschise, se vedeau pereții goi, cu piroanele negre înfipte într-înșii, plini de păinjenișul țesut ani întregi de la un capăt la altul al odăii. Da ploua, da ningea, mutarea se făcea, căci, Doamne ferește, nu încuviința unul o zăbavă, cât de mică, în plata datoriei. De multe ori ... urmăriră cu privirile de la fereastră. A doua zi îl câștigă din nou. Tabloul, tot acoperit, făcu plimbarea înapoi. Schimbul acesta, o zi al unuia, o zi al celuilalt, s-a perindat vreo săptămână. Într-o dimineață, pe o ploaie repede și-un vânt năprasnic, slugile scoaseră tabloul pentru cea din ... Și, ca și când ar fi zărit pe cineva, întinse brațele și izbucni într-un strigăt deznădăjduit: M-ați lăsat amândoi! Cine dintre cei de ...
Ion Heliade Rădulescu - Visul (Heliade)
... însăși, blânda credință Pusese-n mine a for ființă Și a lor faguri într-a mea gură, Și al lor nume eu răsuflam. Inima-mi toată în înfocare Vulcanul Etna însuși era, Insulă-n valuri statornic sta În viforoasa, muginda mare, Unde-acel nume ... în mine o naltă înfocare De ele să m-apropii și dorul să-mi vădesc. Ele fugeau de mine și-n veci mi-erau de față, În veci eu după ele eram neobosit; În goan-ostenitoare ele mi-erau povață, Dar să le-ajung vrodată în veci mi-a fost ... dor fără de moarte izbi a mea simțire Și numele de tată eu îngânat l-ascult. Alte ființe scumpe văzui pe lângă mine, Al lor zâmbet la rana-mi făcea un mare bine, Ș-ast schimb de mângâiere mai rău mă sfâșia. Parcă simțeam în mine o slabă bucurie ... o mare vină --și aspru m-osândea! Mi-era păcat de moarte oricare slăbiciune Și fapte-obicinuite oricare fapte bune; Un rob străini și rude al lor mă socotea. XII Dar visu-și schimbă fața. Cu cruda a mea soartă Pare că mă-mpăcasem ș-odată iar văzui Pe ...
... noaptea pune ochiol lumei otar, Neștiută cauți praguri, scunde, vrednice de milă. Dar deodată în mulțime, tu oprești ochiul tău mare De-o idee dureroasă al tău suflet e cuprins... Spune înger, ce durere al tău suflet a atins De s-a-ntunecat deodat-a ta privire râzătoare. O femeie din mulțime a ... ca să n-o uite-n închinarea ei cea dulce Și ar vrea ca să-i sărute pentru-o vorbă-ale ei mâne. Cu o față aspră, rece, mulțumita ea respinge A sărmanului ce-ajută. Al ei ochi, pare că-ntreabă: Merit și eu mulțămire?... Și-ntinzându-i mâna slabă Ea îi dă tot, tot ce are, Â și el râde ... sunt milioane de-oameni, cari-n trista omenime Au mai tot aceeași soarte. Ce de plâns, ce trist-idee! Sămănați cu toate astea... e aceeași față blândă, Ochii negri sunt aceeași, părul, brațul și statura... E un joc, o ironie, ce-ntâmplarea și natura A creat... sau este o ... născut-a astă fiică a durerii Ce răspundere-are-n lume-așa numita fericire. Poate că prin sânge este mai aproape de- ...
Mihai Eminescu - Făt-Frumos din tei
... Mihai Eminescu - Făt-Frumos din tei Făt-Frumos din tei de Mihai Eminescu - "Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire, Căci născută ești, copilă, Din nevrednică iubire. Mâni în schit la sfânta Ana Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieții tale, Mântuirea ... tei în păru-i negru Și la șold un corn de-argint. Și-ncepu încet să sune, Fermecat și dureros - Inima-i creștea de dorul Al străinului frumos. Părul lui i-atinge părul Și atunci c-obrazul roș Ea apleacă gene lunge Peste ochii cuvioși. Iar pe buze-i trece-un ... o cuprinde de călare - Ea se apără c-o mână, Însă totuși lui se lasă, Simte inima că-i plină. Și pe umărul lui cade Al ei cap cu fața-n sus; Pe când caii pasc alături, Ea-l privea cu suflet dus. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește ...
Ion Heliade Rădulescu - Odă la pavilionul grecesc
... tău. Crucea întraripată p-a vânturilor aripi Prin mii și mii de glasuri zboară într-a ei slavă. Pavilion fericite, arbure al credinței, Simbol al libertății care este Hristos! Frumos ești tu în ochii-mi! falnic fâlfâi în vânturi! Și cât cinstesc norodul care astăzi te nalță! Și sfânt mi ... în inimă cu moartea, Dulce venin în limba-i, mii de fețe-mprejuru-i, Cochetă-ngrozitoare născută-n desfrânare, Fată de tot fatală, vrednică d-al ei tată, Ministru-ndemânatic bătrân la încercare, De mii de ori mai ager decât vicleanul șarpe Vrăjmaș al omenirii ș-al vechii fericiri. Care e al ei nume? și cine nu îl știe? -- Diplomația! ce spaimă, o, cer! ce grozăvie! Iadul acum răsună de veselii spurcate, Satan în triumf zbiară și ... se învinge: E Mihail arhanghel, armat întru tărie, Ce cu Satan se luptă și curățește cerul. Oricine te ridică își află mântuirea. Pavilion fericite, arbore al credinței, Simbol al libertății care este Hristos! Frumos ești tu în ochii-mi, falnic fâlfâi în vânturi, Și cât cinstesc norodul care astăzi te nalță! Și sfânt mi ... ...
Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)
... de oameni care și-au dobândit de curând libertaea, ei însă nu scăpaseră decât de virtuțile celor din urmă stăpânitori." Ca să zidească Tismana, Radu al II-lea avu trebuință să reteze o parte din munte. Așezată la o înălțime ca de 100 picioare, apărată în față de o măreață stâncă ce se pleacă deasupră-i, ocolită de zidiri vechi, care se întind pe marginea prăpastiei, și încoronată de turnuri, această zidire ... cu toți suveranii Europei, care au să pornească curând un război obștesc pentru drepturile lui. Îndemnați de bunii părinți, noi plecarăm să vizităm un metoh al mănăstirii, zidit pe munte spre miazănoapte, la o înălțime deosebită; el este făcut de sfântul Nicodim, și atât de mic, încât abia cinci sau șase ... încăpea într-însul. Părinții de acolo ne spuseră că în susul acestei zidiri, la o depărtare ca de trei ore, pe creștetul cel mai înalt al muntelui, este o altă biserică făcută de același sfânt care slujea în aceeași zi la câteșitrele biserici; întreprindere cam anevoie, și pot zice peste putință ... apoi deodată arătându-se deasupra stejarilor celor mai înalți, ca pe un piedestal de verdeață, lumină peștera sfântului, turnurile mănăstirii, potecile tainice și stâncile din ...
Antim Ivireanul - Dedicația din Ceaslovul tradus de Antim și tipărit la Târgoviște, în anul 1715
... Ungrovlahia, Io Ștefan Cantacuzino voevod, pace de la Dumnezeu, și de la smereniia noastră arhierească blagoslovenie. Acest Ciaslov, preaînălțate doamne, care iaste rânduiala slujbei besericești al nopții și al zilii, la altă față nu ciarcă să se închine, fără numai la înălțimea cea de Dumnezeu cinstită a mărimei-tale, carele ești fiiul cel ales al besĂ©ricii, îndreptătoriu cel lăudat al politiei, slava cea luminată a pravoslavnicilor, și minunatul sprijenitoriu al creștinătății. Și adevărat cĂ©rerea iaste dreaptă, și închinăciunea cuviincioasă, pentru căci precum din tipografie n-au eșit până acum aciastă carte, nici mai împodobită ... cu atâtea bunătăți, câte strălucesc în creștinescul și împărătescul tău suflet. Au fost cei ce mai nainte au stăpânit, alții luminați pentru numele cel mare al neamului lor, și alții lăudați pentru bunătatea lor cea multă; alții vestiți pentru mai aleasa lor înțelepciune, și alții minunați pentru vitejia lor cea mare ... întru ajutoriu, ale cărora neîncetate rugăciuni cătră Dumnezeu și dumnezeescul dar, ce păzĂ©ște pe credincioșii domni, să păzească pre măriia-ta întru prealuminatul scaun al domniei, cu pace întemeiată, cu slavă lăudată, și cu norocie adevărată pentru lauda politiei, pentru folosul norodului și pentru buna chiverniseală a toată ...
... de inspirație nu le putem lua decît din cărți, ochii noștri nu se pot înveseli de fastul serbărilor, în care se răsfățau splendorile aurului și al mătăsurilor. Sufletul trist, în orele lui de melancolie, n-are ce să-și aducă aminte. Veacul nostru practic i-a îmbrăcat pe toți ... atunci, de nestematele semănate în Casa grenadelor , care plînsesem pe tristele pagini din De profundis , eu care auzisem și știam cum fusese primit acest prinț al poeților în Paris, cum elita întreagă a cugetării venise să se prosterne cu osanale și cu flori în fața acestui ales al muzelor care-și arunca banii și paradoxele cu atîta dărnicie la cele patru vînturi, stam și priveam la el, și nu-mi puteam închipui cum ... lui statură se încovoia ca de greutatea aripelor ce le purtase odată și se pierdea ca o umbră rătăcită. Și apoi, ce preț are viața față cu atîta strălucire și ce poate moartea contra celui ce a învins-o. Steaua spre care și-a ridicat harfa Wolfram ...