Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru BLAJIN
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 84 pentru BLAJIN.
Alexandru Vlahuță - Scrisoare cătră un bătrân
Alexandru Vlahuţă - Scrisoare cătră un bătrân Scrisoare cătră un bătrân de Alexandru Vlahuță Părul alb e lucru mare pentru cine vrea să știe, Și a ști să-l porți e poate cea mai grea filozofie. Vremea, ce zbârcește fața, netezește judecata. Pentru orice-ncrețitură, mintea trebui să-și ia plata. Și pleoapă de pleoapă când s-apropie-n afară, Atunci ochiul cel lăuntric vede lumea mult mai clară. Ah, și mari lucruri grăiește gura pregătitei groape, Și-nțelept trebui să fie cine stă de ea aproape! Iată ce gândesc când trece un bătrân pe lângă mine, Și când văd pe fața-i blândă ieroglifele divine, Ce-a săpat, în treacăt vremea, ca pe-o obeliscă vie! Mi se pare că într-însul văd un zeu: Ah, cine știe Ce-o fi clocotind în lumea strânsă în bătrânu-i creier, Și ce-o fi târând cu sine furtunosul lui cutrier! Câte visuri izbândite! Câte visuri sfărămate! Grămădire colosală ici ruine de palate; Dincolo în codru-n doliu, și sub el un vraf de scrum. Într-un colț trântit se vaită dorul, abătut din drum. Câte cuiburi goale! Câte, câte falnice porniri Și iluzii aurite, prefăcute-n ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Mântuitorul
... de Dumnezeu ales, Prin voia cerului trimes, El Iordanul au trecut Și fapte sfinte, minunate Spre mântuirea de păcate Aicea multe au făcut. Acuma luminos, blajin
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... Fiind de Dumnezeu ales, El Iordanul a trecut Și fapte sfinte a făcut, Ca un proroc, din cer trimis... Acuma luminos, blajin, El a sosit în astă parte, Și ucenicii de departe În urma Lui cu toții vinâ€�. III Așa vorbește lumea multă La masa ...
Alexei Mateevici - Mântuitorul
... de Dumnezeu ales, Prin voia cerului trimes, El Iordanul au trecut Și fapte sfinte, minunate Spre mântuirea de păcate Aicea multe au făcut. Acuma luminos, blajin
Alexei Mateevici - Mama (Mateevici)
... fie zilele scutite De nenoroc și de păcat. Și-ai fost cu firea părintească, Cu duhul părintesc senin, Cu-nțelepciunea ta firească Copil cuminte și blajin. Și când în floarea tinereții Venit-a vestea războirii, Tu jertfa sfântă a vieții Ți-ai dat-o cetelor oștirii. Și ...
... Fiind de Dumnezeu ales, El Iordanul a trecut Și fapte sfinte a făcut, Ca un proroc, din cer trimis... Acuma luminos, blajin, El a sosit în astă parte, Și ucenicii de departe În urma Lui cu toții vinâ€�. III Așa vorbește lumea multă La masa ...
Alexei Mateevici - Rugăciune pentru pahar
... veac în veac o fulgerează, Prin voia Tatălui ceresc, Și numa-Învățătorul singur, În pacea verzilor adâncuri A Ghethsimaniei, nu doarme, Fiind nevinovat, blajin, Amarul scârbelor venin, El bea blestemul ca să sfarme. Pentru preasfântul adevăr Golgotha, crucea o prevede, Și cuiul ascuțit de fier Prin trupul Său intrând ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi
... clipă fusei pe platou. Ea smulgea bălăriile de pe două morminte alăturea cu celelalte. Și crucile de lemn nu erau așa de vechi. Se uită blajin și trist la mine. — Ce faci aici, surată? — Îngrijesc alde surori... — Aci odihnesc? — Aci; și le-am pus la cap doi ...
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 5)
... microb, Chiar tu, poet ce-ai fost apururi rob Iubirii pline de melancolie! Mă voi prăji în iaduri pe un rug, Pe când din cer, blajin
Cincinat Pavelescu - Ultima simfonie
Cincinat Pavelescu - Ultima simfonie Ultima simfonie de Cincinat Pavelescu Niște cântece-n surdină șir de note-abia șoptite, Voci d-argint și voci de aur de copii și de fecioare, Vagi acorduri rătăcite dintr-o muzică ce moare, Și ecoul prinde-n treacăt note-n zare risipite. Dureroasa fâșiere-a unor frunze veștejite, Tremurarea unor coarde mistice și plângătoare, Peste care un maestru plimbă degete ușoare, Evocând melancolia unei patimi năbușite. Larma surdă și blajină a zăpezii ce s-așterne Punând albu-ndolierii peste negru-ngropăciunii, Voci de orgă, reci și grave cum sunt nopțile eterne. La mormântul meu această orchestrare vă implor: Fără lacrimi, fără vorbe și în ritmul rugăciunii, În tăcere și în noapte, să cobor, să
Cincinat Pavelescu - Veneția (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Veneţia (Pavelescu) Veneția de Cincinat Pavelescu Veneția adoarme-n valuri... Pe când amurgul trist răsfrânge, Pe mare-n larg și spre canaluri, O lată purpură de sânge, Brodată-n aur și lumină Ca vechea-i mantă de regină! Nimic nu mai ne-aduce-aminte De viața ei de glorii plină, Decât bătrânele morminte Și catedralele-n ruină; Și glasul mării ce străbate Pustiul vechilor palate. Și când Veneția blajină Duios se tânguie de soartă, Pe turle, blonda lună plină S-așază-n mila ei supremă, Ca cea din urmă diademă Pe-o frunte de regină