Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CAL IUTE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 216 pentru CAL IUTE.

Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei

... Cu-albastra, zgomotoasa, clocotitoarea mare. Acolo calul Graur își încetează zborul, Nemaiavând pământuri să bată cu piciorul, Iar Lia se coboară cu grabă de pe cal Și merge de se pune pe-al mării verde mal, Privind cu dor la raiul din fundul depărtat Pe care se ridică al soarelui palat ... al meu frate, născut pe-a mării spume. Cum zice, cum nechează... Din marea cea profundă O volvură se-nalță și iese-un cal în undă, Cu ierburi și mărgeanuri având coama-mpletită, Și solzi de-argint pe spate, și palmă sub copită. Zărindu-l, Lia vesel de cale ... Graur, ea-l sărută, pe coadă-l mai dezmiardă Și-l cheamă drag pe nume și plânge c-o să-l piardă. Apoi se-ntoarce iute la mal, și iute sare Pe noul cal ce-o poartă ușor pe-a lui spinare. Și umbra ei rămâne pe mal înstrăinată, Și Graur se afundă în zarea nourată. IV ... parte de soacră iubitoare Și de nevastă dulce, frumoasă, zâmbitoare; Iar dacă ești tu fată, precum te-arată glasul, Pe urma ta ușoară întoarce-ți iute ...

 

Gheorghe Asachi - Musca și carul

... trăsură. Spre-a o face mai ușoară, Toți drumeții se coboară; Caii însă asudau, Opinteau și iar mai stau, Când o muscă foarte iute Au venit să le agiute. Bâzâind pe ii îndeamnă Și prin aer drum l însamnă; Unde coama nu agiunge Pe rând caii tot împunge. Carul ...

 

Alexandru Macedonski - Năluca unei nopți

Alexandru Macedonski - Năluca unei nopţi Năluca unei nopți de Alexandru Macedonski     Nori deși și zi apusă... Alai De cai Tăcuți, Dar iuți, -- Cazaci Dibaci, Pe căi, În văi Adânci Dispar, Și iar Apar Pe stânci.     Cetatea doarme dusă... Șireți Băieți La porți Ca morți Sosesc... S-opresc, Cuprind, Dormind, Pe turci, Supun, Foc pun Răpun Prin furci.     Tot cerul vâlvorează. Crini blânzi, Plăpânzi, Și prăzi -- De lăzi; Apoi Convoi De feți Isteți Dau zor... -- În zări, Strigări, Oftări, Scad, — mor, —     Iar noaptea-

 

Constantin Mille - Cătră sărăcie

Constantin Mille - Cătră sărăcie Cătră sărăcie de Constantin Mille Din volumul Caietul roșu Sărăcie, Sărăcie, Blăstămatu-te-am eu oare Când cu buza-ți arzătoare Sărutai gâtul și fruntea Și de mână mă duceai Ca să trec în grabă puntea Unui trai de vijelie, Sărăcie, Sărăcie?... Sărăcie, Sărăcie, Să fii binecuvântată; Fără mamă, fără tată, Dus de vițiuri, dus de rele, De-ai desfrâului iuți cai, N´am mânjit zilele mele Bându-ți apa ta sălcie Sărăcie, Sărăcie! Sărăcie, Sărăcie, Cu-al tău vin plin de acrime A avuților lungi crime Le-am udat și blăstămat Și sărac, purtat de grijă, De puternici insultat, Pentr-un țel viaț´am dat... Ducând fruntea cu mândrie, Sărăcie, Sărăcie! Sărăcie, Sărăcie, Ai păzit a mea onoare De ispita ´nșelătoare Și de viții ai păzit... Când prin glasul lung de spijă Anunța-vor c´am murit, Ca un geniu mult iubit, Chipul tău deasupra-mi fie Sărăcie,

 

Dimitrie Anghel - Paharul fermecat

... văd o fîntînă, Spre care o caretă se-ndrumă cu alai... În zgomote de-alămuri și tropote de cai A stat acum, și iute descinde o cadînă, Lumini multicolore s-aprind și-o albă mînă Desprinde-un văl de purpur de pe-un obraz bălai. Scînteie doi ochi negri ...

 

Vasile Alecsandri - Ghemiș

... De falangă mi-l lega Și-l bătea și tot striga: ,,Măi sărace, sărăcilă, De când umbli cerând milă, Văzut-ai în calea ta Vreun cal bun ca vânăta?" ,,Stăi, jupâne, nu mai da, Că ți-oi spune tot ce știu. Eu cunosc un bidiviu La cel pașă din Măcin [5 ... 7] În dosul saraiului, Și la pândă se punea, În gunoi se ascundea. Când fu despre cântători Pân-a nu răsări zori, Ghemiș iute se trezi Și-ncepea a nechezi Cum nechează iepele, Iepele sirepele. Armăsarul l-auzea, Se-ncorda și necheza, De la iesle se smucea ... din Macin, [10] Pe Ghemis îl fereca, La seleafu-i se pleca, Pistoalele-i le-apuca, De iarbă le descărca, Cu cenusă le-ncărca. Apoi iute alerga Și la turci veste le da. Turcii casa-nconjurau Și-n casă buluc intrau, [11] Iară sora lui Ghemiș Punea salbă și beniș Și ... grajd el se ducea, Chiuind și nechezând Iataganul învârtind, Armăsaru-l auzea, Armăsarul necheza, La Ghemiș zburând venea Și-n genunchi el se punea. Ghemiș iute-ncăleca Și spre Dunăre pleca, Apa-n două despica Și sălta din val în val Pân' sosea la cela mal! ↑ În poveștile poporale există ...

 

Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul

... sărea, Un căluț cam pătrărel, Ieșea-n vară cincărel. Grue mi-l apropia; Mâna-n coamă că-i punea Și-n podele-l azvârlea, Așa cal nu-i trebuia! Dar colo, cât colo,-n fund, Iată-un negru cal rotund, Care soare n-a văzut De când mă-sa l-a făcut. [12] La el Grue se ducea, Mâna-n ... cam râdea Și din gură răspundea: ,,Alei! mări, han bătrân! Ori nu știi că sunt român? De-s român, sunt frate bun [17] Cu-orice cal viteaz nebun! Iar de ai bahmeți fugari Și de ai voinici tătari, Bahmeți iuți să mă gonească, Tătari crunți să îndrăznească. Dă-le voie, dă ... tătari, Și ridică mănastiri Pentru timp de năvăliri, [20] Iar pe negru sprintenel Îl face frate cu el, Că românu-i frate bun Cu-orice cal viteaz nebun! ↑ Ialpău, râu din Basarabia, ce se varsă în lacul numit Ialpug. ↑ Ființe fantastice care joacă un mare rol în basmele poporului ...

 

Alphonse de Lamartine - Războiul

... pavăza lovind. Semnul de război se dete, aerul e-nzgomotat Armele! și eho iară armele! mai depărtat. Pe câmpie răspândite scadroanele tropăiesc, Decât crivățul mai iute din tot locul năvălesc; Și ca două aripi negre deodată se întind Din coastele cele dese de legiuni șiruind. Ne-nduplecat armăsarul, strâns în frâu ... sunt mulțumiți. Însă în zadar plesnește trăsnetul neîmpăcat Și-n taberi săgeți de flăcări plouă, varsă ne-ncetat. Ca marea ce o despică un vas iute spumegat Și napoi se-nchide iară pe urma ce a lăsat, Astfel peste rânduri sparte la loc altele se pun, Vin să înfrunteze ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Războiul

... pavăza lovind. Semnul de război se dete, aerul e-nzgomotat Armele! și eho iară armele! mai depărtat. Pe câmpie răspândite scadroanele tropăiesc, Decât crivățul mai iute din tot locul năvălesc; Și ca două aripi negre deodată se întind Din coastele cele dese de legiuni șiruind. Ne-nduplecat armăsarul, strâns în frâu ... sunt mulțumiți. Însă în zadar plesnește trăsnetul neîmpăcat Și-n taberi săgeți de flăcări plouă, varsă ne-ncetat. Ca marea ce o despică un vas iute spumegat Și napoi se-nchide iară pe urma ce a lăsat, Astfel peste rânduri sparte la loc altele se pun, Vin să înfrunteze ...

 

George Coșbuc - Oștirile lui Alah

George Coşbuc - Oştirile lui Alah Oștirile lui Alah de George Coșbuc Noaptea care-ncheie anul      Noaptea sfântă, Când cetindu-și El-Coranul Trist mahomedanii cântă Pe răpușii prin bătăi Noaptea asta știe spune      De-o minune La Călugăreni prin văi, Când e-n jumătate ruptă      Noaptea-n cale, Pe uitatul câmp de luptă Se pornește-un glas de jale Și-apoi multe, și-mprejur Din păduri răsar o mie,      Din câmpie Plânge-un nesfârșit murmur. Și murmurul crește-ntruna      Și deodată, Urlă-n zare ca furtuna, Și prin zarea spintecată De blesteme și de vânt Ies spahii în șiruri dese,      Grabnic iese Oastea-ntreagă din pământ. Căci acum, prin lumea lată,      Ies să jure Toți cari au pierit vrodată Pe câmpiile ghiaure, Și-așteptând un semn ceresc Stau gătiți, potop să plece      Și să-nece Tot pământul creștinesc. Ei, cu genele-amorțite,      Nalță mâna, Iar din bărbile-ncâlcite Iuți își scutură țărâna Și pe cai sărind grăbiți, Învârtesc dușmanii crucii      Săbii lucii, De năvală stând gătiți. Furnicând din mii de locuri,      Plini de ură; Cu blesteme și batjocuri, Strigă toți ca dintr-o gură Sfântul nume-al lui Isus, Și turbate și-ndrăznețe      Mii de fețe, Alergând, privesc în ...

 

George Coșbuc - Moartea lui Gelu

... George Coşbuc - Moartea lui Gelu Moartea lui Gelu de George Coșbuc Răzleț din oștirea bătută, Fugind pe câmpia tăcută, Căzu de pe cal, de durere, Pe marginea apei. Și piere. Din rană și-ar smulge săgeata Și n-are putere. Pierdut-a și oaste și țară ... Ca un vânt ce clătește Pădurea, când ploaia sosește, Așa din adâncuri de zare Un vuiet prin noapte răsare. Iar vuietul vine, și crește, Mai iute, mai tare. Și iată-i, din umbrele văii Cu scuturi ies repezi flăcăii, Ca morții ce-și lasă mormântul; Ies roibii cu umblet ca vântul ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>