Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CU FRICA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 370 pentru CU FRICA.

Anton Cehov - Primejdia

... negustor ori în felul ista. N-ai bani, n-ai nici grijă, ai bani, te tot ține de buzunar ca să nu-i fure răii. Cu frică trăiește pe lume cel ce are mulți bani. Lumea cea beată, negreșit, asculta, socotea și lua în seamă. Da pe atunci pe la Calancic se ... și cu ciubotele mari și ceilalți doi rupți, zdrențăroși, or fi fost de la mașină. Cum gândise tătuca, așa ș-a fost, domnule, cu adevărat. Acel cu cămașa roșie, om zdravăn, tare, ceva mai dihai decât cum îs alții, își opri calul, și tutstrei îl apucară pe tătuca. — Stai, așa și ... s-au mai sfătuit ș-au hotărât: să nu mai fie Anicuța vie, s-o taie. Se-nțelege, de ucis pe un copil nevinovat îi cu frică, de un asemenea lucru s-a apuca doar un om beat ori un ieșit din minte. Poate, vrun ceas întreg nu se-nvoiau ... nu era chiar din cele proaste. Măcar că n-avea minte, da răzgândise, mă rog, una de cele ce nu-i vin în cap unuia cu ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a V

... suntem amânați la moarte, Ca și nește mișele cirede? Oh! amară și cumplită soarte! Inima-m pare că să despică Dă mare jele, bănat și frică." Atunci Tandaler cu sumeție Sculându-să: -,,O, voi toți, iepuri fricoși (Zise), câți sunteți în țigănie! Dar' de voi mă mir, bătrânilor moși, Cum puteți asculta cu răbdare Tot dă frică și dă spăimântare! Noi să fugim! Și-încătro? Dar' unde? Și pentru ce? Sau doară dă frică? Care să teme să poate-ascunde: Iacă codrul!... Dară cui voinică Încă-în sânișor inima bate, Locului va sta pănă când poate. Iar' de-au ... fricos ș-om de nimic. [6] Și pentrucă-au cutezat să poarte Armele ce-a purta să cuvine La voinici, să va certa cu moarte, Drept ce-au făcut armelor rușine!... Iar' muierea lui și copii Nevinovați să vor da robii." Țiganii înțălegând aceste, Toți încremeniră de frică: Cesta lĂ©șină fără de veste, Cela-amĂșrte, nu sâmte nimică, Altul să vaietă-în gura mare, Iar altul plânge cu suspinare. Mai toți acu de sineș' uitasă, Numa Neicul încă firea-ș' ține Și la tâmplarea cea mai jeloasă Socotindu-să puțin în sine, Un

 

Alecu Donici - Vulpea și măgarul

... Cum au slăbit de tare; Bătrân, neputincios: îți pare O fiară foarte de nimică Acel ce când zbiera, Tot codrul tremura, Iar eu muream de frică. Acum însă mai toți, Cu coarne și cu colți, Cum pot îl dojenesc Și frica-i răsplătesc. — Dar tu, eu socotesc că nu-i fi îndrăznit De leu să te atingi? lui ...

 

Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena

... prea mare     Dă o groaznică strigare :     â€žCine iaste ? cine vine ?     Cine ce caută la mine ?â€�     Și cînd slobozea cuvîntul,     Să cutrămura pămîntul,     Numai cu un ochi în frunte,     Și părea că-i cît un munte.     Arghir tremura de frică     Și nu ascundea, nimică,     Ci să ruga de iertare     Numărîndu-i tot ce are,     Și-l întreabă de cetate :     Nu știe încătrău bate ?     I-au ... pînă dimineață     Că vin toți satirii față.     Știu că trebuie să fie     Vreunul care să știe,     Și care va ști mai bine     Îl voi trimite cu tine.â€�     Atunci Arghir mulțămeaște     Și frica-ș mai potoleaște     Acest uriiaș, îndată     Cu o cină să arată,     În frigare vrînd să tragă     O căprioară întreagă.     Face cină boierească,     Ca pre Arghir să cinstească,     Masa lîngă foc o pune ... un jgheab de piatră.     Arghir pînă să îmbuce,     O ploscă de vin aduce     Dintr-ale sale merinde,     Care foarte bine prinde.     Uriiașul, dacă-l gustă,     Cu stomah ca de lăcustă,     I-ar fi plăcut ca să tragă     Pre gît o bute întreagă ;     Dar tot să îndestulează,     (Nefiind mai mult, să crează ... ...

 

Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații

... De la oameni învățați Că norul ce vine este Plin de ploaie cu cîrnați, Și cum că vin le e teamă Niște păsări după el, Cu aripile d-aramă Și cu ciocul de oțel, Și dau toți cu socoteală Că de mulțime ce sînt, Viind într-a lor iuțeală, Vor face rău pre pămînt. Nevasta-ncepu să zică : - Ce spui ? așa ... vreme Și la zapciu fu chemat. El iar fără a se teme Îndată s-a-nfățișat, Căruia-ncepu să-i zică Cu un ton foarte răstit : - Cum tu de n-ai nici o frică Să ții ceea ce-ai găsit? Nu știi că de stăpînire Avem strașnice porunci Pentru așa tăinuire Ca să pedepsim cu munci? De aceea nu ascunde, Ci scoate tot la maidan, C-apoi de nu, vei răspunde În cazne pîn' la un ban. Iar el de ... găsit acești bani voi? Ea gîndindu-se în sine Îi dete răspuns zicînd: Nu țiu minte așa bine Ca pe ce vreme și cînd... Cînd cu norii... și cîrnații, Parcă era... da, da, da, De cînd ploaia cu cîrnații Mai-nainte ...

 

Vasile Alecsandri - Serb-sărac

... e ținut bine Într-o boltă-ntunecată Sub pământ, în grajd de piatră." [9] ,,De hrănit cu ce-l hrănește?" ,,De doi ani îl întărește Cu floarea trifoiului, Hrana dulce-a roiului." ,,De-adăpat cu ce-l adapă?" ,,Tot cu lăptișor de iapă, De și-l face lat pe sapă. Ș-așa, frate, mult mă tem De căzlarul din harem Și de mândru-i bidiviu ... ncăleca Mâini la jocul de halca, Roabă lui Hanul m-a da!" [10] ,,Floricică din zăbrea Răsărită-n calea mea! Să n-ai frică De nimică, Că nu-i cal împărătesc Ca negrul ist voinicesc! Orice-alung Cu el ajung, Oricând plec Păsări întrec!" II Trecea miercuri, venea joi, Turcii mergeau câte doi Ca să joace la halca Sus, în Haidar-Pașa, Și ... ciung pârlit! Iar Serbul se tot ducea, De halca s-apropia Și din fugă azvârlea Djeridul său chiar prin ea. [12] Apoi vesel se-nturna, Cu adâncă temenea. [13] Iar copila hanului, Hanului tătarului, Nepoata sultanului, Cu ocheana prin zăbrea Pe voinicu-l urmărea Și când Serbul se-ntorcea, Ea-nainte-i se ducea, Cu năstrapa mi-l stropea, [14] ...

 

Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale

... a face?     Gândești să te-neci? Nu este mai bine, mișele sărace,     La mine s-alergi?â€� „Da cine ești?â€� strigă Păgânul cu frică     Stând înțepenit. Demonul Eu sunt patron ție; nu-ți pasă nimică,     Eu Asmodei1 sunt. Păgânul Cerescule Doamne! Demonul     Stai, nu face cruce     Ascultă de vrei ... tine,     Să știi negreșit! Păgânul gândește la sfatul ce-aude,     Tot felul chitind, Dar apoi pe aur sufletul își vinde,     Nemaiprelungind; Și, cruntându-și mâna, cu sânge își scrie     Zapisul cerșut... Vicleanul luându-l, plin de bucurie,     Pieri nevăzut. Și iată om mare Păgânul ajunge.     Cu chip neaflat, Noroc, avuție deasupra lui curge,     Izvor ne-ncetat; Ale lui palaturi, de mult aur pline,     Și răsfăț domnesc, Iar la a lui ... rugi ne-ncetat; Abia zarea zilei se ivea pe dealuri,     Ele se scula De aprindea candeli, smirnă pe oltaruri     Și de se ruga. Sânta liturghie cu dulce cântare     Ele o serba, Și ale lor versuri în acele oare     Spre cer se urca. Cu-aceste rugi sânte și mumele triste     Jertfea ne-ncetat A lor rugi smerite, lacrimi umilite,     Celui Preaînalt; O! dă-le lor, Doamne, a ... ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale

... a face?     Gândești să te-neci? Nu este mai bine, mișele sărace,     La mine s-alergi?â€� „Da cine ești?â€� strigă Păgânul cu frică     Stând înțepenit. Demonul Eu sunt patron ție; nu-ți pasă nimică,     Eu Asmodei1 sunt. Păgânul Cerescule Doamne! Demonul     Stai, nu face cruce     Ascultă de vrei ... tine,     Să știi negreșit! Păgânul gândește la sfatul ce-aude,     Tot felul chitind, Dar apoi pe aur sufletul își vinde,     Nemaiprelungind; Și, cruntându-și mâna, cu sânge își scrie     Zapisul cerșut... Vicleanul luându-l, plin de bucurie,     Pieri nevăzut. Și iată om mare Păgânul ajunge.     Cu chip neaflat, Noroc, avuție deasupra lui curge,     Izvor ne-ncetat; Ale lui palaturi, de mult aur pline,     Și răsfăț domnesc, Iar la a lui ... rugi ne-ncetat; Abia zarea zilei se ivea pe dealuri,     Ele se scula De aprindea candeli, smirnă pe oltaruri     Și de se ruga. Sânta liturghie cu dulce cântare     Ele o serba, Și ale lor versuri în acele oare     Spre cer se urca. Cu-aceste rugi sânte și mumele triste     Jertfea ne-ncetat A lor rugi smerite, lacrimi umilite,     Celui Preaînalt; O! dă-le lor, Doamne, a ... ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI

... Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI Acela este numai ferice în viață, Ce știe a petrece în liniște și pace, Și cu puțin ce are se află mulțumit. De cugete deșerte ce tulbură pre mulți Ferit în toată vremea, pășește cu pas sigur Pe calea faptei bune pân-la sfârșitul vieții. Să șed într-o căsuță la moșioara mea, Din care să-mi pot scoate tot ... bună, prielnice zăbăvi; Ca un cinstit prieten cu mine potrivit Să depărtez urâtul în prisoselnici ceasuri; Să-mi pot petrece vremea, departe de-orice zgomot, Cu grecii și latinii din timpurile vechi; Să cercetez efectul lucrărilor; să-nvăț A ști și a cunoaște din pildele străine, Ce ... mână să suferi a șicanei Necaze zgomotoase; dorind cu îngrijire Să nu cumva scapi ceasul de slujbă hotărât, De-a purure cu frică sentințele să-nchei, Să nu jignești prin ele vreo persoană mare. Ori stând pe lângă curte din ziuă pân-în seară, Să ții balanțierul cu ... Trăind în sărăcie, fu numai un nebun; Și cel ce într-o bute viețuia flămând Voind a-și da un nume de filosof ...

 

Ion Luca Caragiale - Jalba hoților din închisori

... Ion Luca Caragiale - Jalba hoţilor din închisori Jalba hoților din închisori de Ion Luca Caragiale Dați-ne drumul din pușcărie, Dați-ne posturi, Cu bune rosturi, Dați-ne voie la tâlhărie, C-a sta în lanțuri Când alții danțuri Trag fără frică sus la putere, Și când ei fură Fără măsură, E anarhie!... însă... tăcere: Ei au putere!... Dați-ne drumul, căci, cum se poate Noi în ... Căci toți elevii au chilipire, Au berechete, Grase budgete... Iar noi, acilea în amorțire Stăm în lihnire!... Dați-ne drumul! fără zăbavă! Dați-ne posturi Cu bune rosturi, Dați-ne totul: fiți de ispravă! La tâlhărie Țara să fie Pe mâna noastră a tuturor, Iar nu voi care Ați ...

 

Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului

... Și le spusese ce-a visat: C-ar fi ascunsă-ntr-un izvor O fată-a unui împărat. În fața lui, cu barba sură, Stau slujitorii din palat, Și, triști, cu mâinile la gură, Îl căinau că-i fermecat. Trăiți la dânsul din părinți, El le zâmbea cu ochii buni: Ca tot nebunul, pe cuminți, Îi socotea pe ei nebuni. * Pe scoborâșul unei văi, Într-o pădure încâlcită, Era pe măgura dintăi O ... Tu ești de-acum nemuritor Căci ești de-a pururea în mine. Eu te-am iubit așa cum ești (Nemuritoare cum mă știu): Cu forme crude, omenești, Dar cu suflare de om viu. Căci viața e în legea firii Cea mai semeață-nfiripare Fiind un fel al nemuririi Cu conștiință de ce are. Și tu-mi ești drag atât de mult, Atât de dulce îmi ești drag, Că dac-ar fi să mă ascult ... Acuma pentru prima oară. Deasupra lui, pe-un vârf de tei, Un piept rotund de turturică Ce se-mbuca cu soțul ei Huia, tremurător de frică. Deasupra lor, mai sus, mai sus, Țipau ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>