Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru D. APA TULBURE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 71 pentru D. APA TULBURE.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Susana
... se odihnesc grânarii la Sân-Petru și Sânt-Ilie. De la amiezi, rogojinile și velințele sunt așternute. Perne de paie se pun căpătâie. Botele cu apă proaspătă, clondirele cu vin scufundate în doniți, puișoarele noi cu miros de brad, câteva castroane cu fiertură, lingurile de lemn și ștergarele vărgate la căpătâie ... frunte, umerii și buricul, că tot juvină și pacoste cade pe urechile noastre. — Dar se închină, răspunse una din femei, înghițind o năstrapă cu apă rece de la Susana. — Taci, cap de tivgă, grăi Tămădueanu. Apoi îmbătrânești de-a surda, muiere. Și ce-ai văzut, și ce ... pe spate, și se opri o toană l-alde tata Doroftei. După ce-și potoliră foamea și-și înecară setea, unii cu vin, alții cu apă rece, bătrânele plecară capul pe perne, bărbații, flăcăii și fetele mari făcură roată împrejurul Tămădueanului, iar băieții o tuliră de-a lungul viei ... cum era și mai nainte. Dumneata nu știi cum se apropie de mine... Și nu știi că mă trimite, tot pe-nserate, să-i aduc apă dintre vii, și el îmi aține urma. Scapă Spirit turcesc! ( rus. ). Aluzie la ușile închise ale haremurilor turcești. Suflețele, suflețele! ( rus. ). mă, nene Tămăduene... Scapă ...
... ceasuri mă întorc ca să mă culc; aflu că dl agă m-ar fi căutat și că mă poftește a trece pe la d-lui. Petrecusem seara vorbind despre poezie și literatură, precum arareori se petrece în frumoasele adunări ale frumoasei noastre capitale, și dau peste o invitație de ... să pună masa pentru cină. Eram vesel, ca o ciocârlie. "Russo, — îmi zise un prieten, apucându-mă de mânica hainei, — fii cuminte fără d-a te înjosi; fii țeapăn și nu zvăpăiat. Știi că extremitățile se lovesc în cap; nu trebuie omul să fie nici înfumurat, nici ... a scrie acestea; nu știu să-l fi zărit vreodată pe vreo hartă geografică. Sosim la dl ministru; tindele erau pline de slujitori, de gens-d'armi (oameni ce sunt astfel numiți, fiindcă niciodată n-au umblat serios cu vreo armă în mână), de comisari și alte felurite fracțiuni ale stăpânirii ... bucată, care atacă orânduiala publică și întocmirea țării. Vasăzică, domnia voastră, domnilor, nu voiți să vă astâmpărați și să trăiți fără de a tulbura orânduiala! — Mă iartă, domnule ministru; noi toți dorim să fie dreptate și bună orânduială... Dar nu prea cunosc pricina pentru care m-ați chemat ...
Vasile Alecsandri - Chirița în provincie
... GUGULIȚĂ: Pe mata cum de nu te trântește? CHIRIȚA: Eu am învățat la Ieși, la manejărie... (În parte.) Numai eu știu câte bușituri am mâncat... d-apoi dă!... dacă-i moda... GULIȚĂ (scâncindu-se): Ei... neneacă, las’ să mă primblu călare... măcar numai pin ogradă. CHIRIȚA: Bai... ți-am mai spus ... se consoler du dĂ©part d’ Ulysseâ€�.) CHIRIȚA: Uf! Doamne! că mare cald îi!... Hai sub copaci, cumnățico. (Merge în boschet.) SAFTA (urmând pe Chirița): D-apoi și d-ta, soro, ai minte s-alergi călare în luna lui iuli? îi păți ceva într-o zi. CHIRIȚA: Ce să fac, soro, dacă-i moda ... să mă fac isprăvniceasă!... alta nu doresc pe lume!... Isprăvniceasă cu jăndari la poartă și-n coadă. SAFTA: De ce nu?... Te-i face și d-ta ca alte multe... Doar a izbuti el frate-meu la Ieși unde l-ai trimis... CHIRIȚA: Așa nădăjduiesc... că și noi... Dumnezeu ... venit zavera... SAFTA: Așa... așa... CHIRIȚA: I!... când să-l văd deodată intrând pe poartă cu doi jăndari... știi?... i-aș sări în cap. SAFTA: D ...
Ion Luca Caragiale - Smărăndița
... altițe cu cocoșei și păsărele și flori în fel de fel de ape, și toate le făcea. Iar Smărăndița mamii Ilinchii mergea cu Murgana la apă, s-o adape, și cânta un cântec duios, plângător, o doină jalnică, molatică, domoală, pătrunzătoare, de răsuna peste toată valea-nverzită, înflorită și smăltată cu ... în sufletul ei: ,,Helbet! Dumnezeu o fi bun și cu noi!" Și Smărăndița cânta și mâna pe Murgana la izvor, la șipot să-i dea apă proaspătă, rece și curată din inima pământului, și Murgana făcea: Muu ! muu ! după ce bea; și Smărăndița, nebună, zglobie, ca un fluture împistruiat pe aripe ...
Constantin Stamati-Ciurea - Omul enigmatic
... zise el, ți-a trecut spaima și ți-a venit apetitul de a gusta ceva? — Socot că și d-tale, i-am răspuns cu oareșicare ironie. — Da, apetitul fără spaimă, adaose el zâmbind. Mi-a părut apropos să-i dau a ... navei... îi făcui aluziune. — Da, îmi răspunse el ceva pe gânduri, am socotit că uraganul va continua și astăzi, dar am greșit. — Cum? D-ta ai dorit poate asta? îi zisei cu totul consternat. — Poate că am și dorit-o, îmi răspunse el cu sânge rece, penÂtru ... au treÂcut, călătorind cu drumul de fier, pe neașteptate de la somn la moarte, și mulți chiar nespălați de păcate, adaose el zâmbind. — D-ta dar, cum se vede, ești foarte curajos! — Nu pot afirma aceasta, căci în război n-am fost, dar socot că nu m-aș ... greșite în sensul diplomatic, e un eroism dobitoÂcesc. Nu știu de ce, dai ideile lui de umanitate mi-au părut suspiÂcioase. — Apoi d-ta ești filantrop? îl întrebai. — După împrejurări, însă sunt de principiul că oamenii ar treÂbui să se ajute, iară nu să se sugrume ...
Vasile Alecsandri - O primblare la munți
... Ne oprim puțin ca să se răsufle și caii și să ne aprindem țigările. Următoarea convorbire naște între noi: -- Măi, măi, grozavă-i Bistrița! -- Repede apă! -- Frică v-a fost? -- Frică? Nicidecum. -- Dar pare că erați schimbați la față. -- N-ai văzut bine. Pas de nu te încrede după ... întâi bătălii; în urmare, ni se poate ierta neliniștirea care ne-a cuprins la cea întâi luptă a noastră cu o apă atât de înșelătoare ca Bistrița, mai ales că acea mică tulburare nu ne-a oprit nicidecum de a admira mai târziu ... în casă pe un pat lung, și îndată ni se înfățișă un frate purtând o tablă încărcată de chisele cu dulcețuri și de pahare cu apă rece. Atunci, tuspatru am zis într-un glas: binecuvântat să fie în toate veacurile acel om înțelept care a introdus în țara noastră ...
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... multă vreme cu privirea. Noi însă nu ne mai uitarăm îndărăt, ci ne urmarăm drumul pe prundiș, sărind ca niște capre peste bolovani, cursuri de apă, bălți și gloduri. Dimineața era măreață și ne vestea o adevărată zi de iulie. Nici un nor nu plutea sub albastrul cerului adânc și limpede ...
Vasile Alecsandri - Iorgu de la Sadagura
... nu te înțeleg?... asta-i adevărat... și mă pot jura pe cei patruzeci de sfinți părinți de pricep ceva din toate cimiliturile câte le înșirați d-voastră, iști de vremea nouă, care vă ziceți... cum, Doamne iartă-mă?... civirasilisiți... Ha!... civirasalisiți; d-voastră, ipochimene alese, cărora vă este rușine a trăi și a grăi ca părinții voștri; d-voastră, oameni procopsiți și mai ales pricopsiți, care vă faceți momițele altora, împrumutând de la străini numai cele rele, nemaiputând trăi decât cu bonjur, cu ... români get-beget... (În parte.) De mi-a veni și Iorgu cu superfliururi, îl ciomăgesc. GAHIȚA: Cucoane Enachi... n-am venit în casa d-tale pentru ca să mă ofansarisești... și dar te poftesc să-ți mai ții gura, c-apoi... DAMIAN: C-apoi poate mi-i cere duel ... blândețe.) Ian ascultă-mă, dragă cucoană Gahiță... nu te mânia... eu te-am văzut mititică cât o șchioapă ș-am fost bun prieten cu tatăl d-tale și cu bărbatul d-tale, Dumnezeu să-i ierte!... În urmare, mi se poate trece câte le zic. În vremea mea, dragă cucoană Gahiță, bătrânii aveau voie să grăiască ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... vede turnul castelului. În dreapta, o poartă. Ceva mai în fund, un puț cu două roate și cu un colac de piatră. O albie cu apă de nălbit. Lângă puț, o salcie pletoasă. Ograda domnească, cu arbori și copaci bătrâni, înconjurată cu ziduri vechi. Jețuri, scobite în piatră, la umbra copacilor ... NEAGA, STĂNIȘOARA, OANA, DOCHIA și ȚUGULEA MOGHILĂ. (La ridicarea cortinei toate lucrează.) IRINA: Cum, cum? FIRA: Ei, așa... Zic, se duse, se duse, până dete d-un balaur... JOIȚĂ: Mai încet, Hera. Dai peste țeavă... De un ce, Zamfiro?... Și tu, Lisandra, bate mai domol... Na! iar ai încurcat firele... LISANDRA ... lângă dada Irina. (S-aud toaca și clopotele.) REVECA: Mamă Dochio, e vremea la toacă. Adu bostanul fiert și fagurii de miere și ulciorul cu apă rece. DOCHIA: S-aducă mama, bunica maichii. IRINA (către Țugulea): Și tu? Ce stai ca un țap logodit?... Ești mândru... Ai sabie... Și ce-ai ... Huru, și postelnicul Hrâncu îl târâră afară din luptă, rupându-i vestmintele de pe el, și i-au zis: Du-te, că Moldova nu piere, d-om pieri noi... Și s-au stins și Hrâncu, și Huru, și Dajbog, cu toți boierii mari și mici, bătrâni și tineri, până la unul ...
Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F
... a inspirat și adevărate dușmănii. Astfel un oarecare Andre Novagero, într-o anumită zi a anului, făcea autodafeuri solemne cu câteva exemplare d-ale lui Martial. Dar cei mai mari dușmani ai acestui poet au fost tot traducătorii lui. Gilles Menage, celebru erudit francez, numea traducerea abatelui Marolles ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Luceafărul (Delavrancea)
... Pe sub turn, o poartă de zăbrele groase de fier prin care se vede curtea castelului. În dreptul porții, o punte, lăsată peste șanțul cu apă, se sprijină pe două lanțuri groase. Pe dinăuntru, de-a lungul zidurilor, un brâu de scânduri pe care se plimbă ostași de pază ... MOGÂRDICI: Au!... Adică de ce nu te rogi tu, Sandomir neică, de moș-tău Groza să mă lase chelar, cum porunci Ștefăniță două zile înainte d-a muri? SANDOMIR: De moș Groza? Un te poți apropia... CORBEA: E ostaș în toată legea! MOGÂRDICI: E, vorbi și mutu!... E ostaș ... beat mort când începu urgia. Când trânti întâiul topor, sării din somn. Auzii glasul mulțimii care se ruga de domn. La al doilea, mă trezii d-a binele. Ieșii din gârlici, alergai și văzui!... (Ș-acoperă fața.) Oh! sunt clipe de la Dumnezeu când ai vrea mai bine să ... nimeni... Să mă las p-o parte... (Nu se mai vede.) Cine-i acolooo?... Dă lozinca... Vorbește... Ori numai să urli... ca potăile la lună?... D-ar fi fost logofătul Baloș, l-ar fi luat gura pe dinainte ș-ar fi strigat: bu-bu-buuu!... Neamul bubuiugilor!... Sandomir al lui Bubuiug