Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAT AFARĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 706 pentru DAT AFARĂ.
Ion Luca Caragiale - Ouăle roșii
... între contesa și DĂ³boș IĂ¡noș, cel mai de seamă cavaler al castelului. — Aș fi fericit — zicea cavalerul — să-mi pot da tot sângele pentru a face o cât de mică placere nobilei mele stăpâne. — Nu cred până nu văd! răspundea tânăra VirĂ¡g ... în castel. Cum au intrat acolo, contele a strigat: — Doboș IĂ¡noș! Doboș IĂ¡noș! te-ai spovedit?... te-ai grijit? — Da, nobilul meu stăpân. — Adevărat? — Zic zău lui Dumnezeu! A scrâșnit contele Fekete Lăioș, din gingii... Sâmbătă, pe urmă, către miezul nopții ... ioș și iar a scrâșnit; nu știu unde-i DĂ³boș IĂ¡noș! După slujbă s-au dus iar în castel, toți; toți, afară de DĂ³boș IĂ¡noș; și s-au așezat la masă mare, să ciocnească ouă roșii. Pe masă erau panere mari pline cu sute de ... ou în moalele capului, de-i țâșnește creierul înmuiat.. S-a sfârșit cu bătrânul, cruntul conte FĂ©kete LĂ¡ioș... L-au târât afară, să-l arunce în prăpastia din spatele castelului. — Acum — a strigat contesa VirĂ¡g — să ciocnim!... Acela care-mi va ...
... i s-au împăienjenit puțin și capul stă aplecat pe un umăr; privește prostit; dar, în schimb, a căpătat gust de vorbă: — Da, după cum v-am spus, am fost controlor; am și jucat uneori, da, știți, în roluri mici... ce vreți... necazurile m-au adus la... la percepție... Și deodată, se înfurie; cei doi prieteni îl privesc încântați. — Și ... Apoi bătu, înviorat, în masă, la gândul demisiei: Un rând de trei! Ia pe Mincu de umăr și, arătând pe Șerbescu: — Iacă om... așa, da... Îmi dau demisia... hotărât... Libertatea e totul... Ce-mi pun eu cap sănătos sub Evanghelie?... Pen ce, pentr-o sută douăzeci... Șerbescu iar ridică halba ... câte o glumă? Ceasornicul bate orele șapte. Prietenii sunt cam obosiți, plătesc, iau între ei pe Petru Știucă și pleacă spre casă. Aerul rece de afară îi înviorează. Funcționarul se mai trezește; dar în minte i s-a înfipt un gând care îl stăpânește cu îndărătnicie. După câțiva pași ... ia pe Știucă de braț. — Ia ascultă, dragă prietene, se poate să iai o glumă în serios? Noi am glumit. Dar ce n-am ...
... Ei, ce pretinzi? Leanca: Onoarea mea și trei chile de mastică prima... Jud.: Bine; șezi și taci. Leanca: Care vine dumnealui... Jud.: Taci! Leanca: Tac, da... Jud.: Taci odată! Leanca: Am tăcut. Jud.: Iancu Zugravu! Ce ai d-ta să răspunzi la pretențiile reclamantei? Prevenitul (e afumat și pronunță foarte îngălat ... fii necuviincios aici!... (aspru) M-ai înțeles? Leanca (veselă): Hahaha! bravos, domn' judecător!... să spuie ce comerț învârtește... Jud. (mai aspru): Taci, că te dau afară! Prev.: Hahahaha! Brav... Jud. (foarte aspru): Răspunde! ce comerț faci d-ta? Prev.: Am fost zugrav de case român, domn' judecător... Dac-am văzut că ... n-am aminteri coraj, domn' judecător!... Jud.: Destul. (Condamnă pe prevenitul Iancu Zugravu la șapte lei despăgubire civilă și doi lei cheltuieli de judecată.) Leanca: Da
Petre Ispirescu - Balaurul cel cu șapte capete
... copaci cobză, și porni înainte, că n-avea vreme de pierdut. Nu făcu multă cale și întâlni pe Zorilă, dară lui Zorilă nu prea îi da meșii a sta mult de vorbă, căci, zicea el, se duce după Miazănoapte, pe care o luase în goană. Făcu ce făcu și ... după focul care îi trebuia. N-apucă să ațâțe focul bine și tovarășii săi, deșteptându-se, ziseră: - Dară lungă noapte fu asta, măi vere. - Lungă da, vericule, răspunse viteazul. Și se umfla din foale ca să aprinză focul. Ei se sculară, apoi începură a se-ntinde și a ... ură între dânșii, și se întoarseră cu toții în oraș. Când ajunseră în cetate, toată lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului, da laudă sfântului că trecuse noaptea aia lungă, mai ajunseră o dată iară la ziuă și ridica pân în naltul cerului pe mântuitorul lor. Viteazul nostru ... pe balaur. Nu e adevărat, măria-ta, eu sunt acela care l-am omorât. - Minți, mojicule, strigă țiganul îngâmfat, și poruncea slujitorilor să-l dea afară. Împăratul, care nu prea credea să fi făcut țiganul astă voinicie, zise: - Cu ce poți dovedi zisele tale, voinicule? - Zisele mele, răspunse viteazul, se pot ...
Alexandru Macedonski - Răspuns la câțiva critici
... foi uscate! Voi preferați în lăcrămioare Ca într-o baie răcoritoare Să v-afundați până la gât, Ș-astfel din apa lor căldicică Să dați afară o cărticică Bună de leacuri și de urât. Ei! Zău!... Voi poate c-aveți dreptate Și puteți plânge, în libertate, Dureri pe care nu le ...
Ion Luca Caragiale - Diplomație subțire - Cronică
... Propietarul casei, după multă căutare, găsește pe un student chiriaș și-i zice: - Domnule, ori îmi plătești până mâine la amiază chiria, or te dau afară din casă... Scurt ! Sau... O mamă de familie, care ține să deie o frumoasă educațiune copilului ei, îi zice: - Puiule dragă ! ori nu-ți mai ... s-a părut discursul lui Vaida ? Așa-i că vorbește strașnic ? - Care discurs ? întrebi dumneata. - Ei ! discursul de alaltăieri, din Parlament... - A ! da, bine zici... Dar n-ai auzit ce I s-a 'ntâmplat lui Mangra... Asta va să zică să scapi prin tangentă; cum am ... lăsași drumul drept și o apucași pe devale. - Cum să n'apuc pe devale, dacă mi se pare mie, că-i mai aproape p'acolo ? - Da unde te duceai, finule ? - La dumneata acasă, nașule. - Bine, măi, casa mea e'ncolo la deal, nu încoace la vale. Nu știi tu unde e ... că a pierit ieri-noapte dela Țâca văduva lui Oancea un curcan... și ... - Nu mai spune ! - Și vreo patru găini... - Aoleu ! și patru găini ? - Da; și zice, că tu l-ei fi știind de urmă... Ce zici, fine ? - Ce să-i zic, nașule... Se prea poate, că așa e pasărea ...
Ion Luca Caragiale - Un incident de senzație
... Gabriel d'Emiliane, intitulată Ruses et fourberies des pretres et des moines[xcix] (Leipzig, 1845), găsim textul acelei scrisori. Fiind prea lung, nu-l putem da aci întreg; ne mărginim deci a-i reproduce câteva părți. Din citirea acestora, se va vedea cum patriotismul și dreapta conștiință pot adesea ... de copii, și dau năvală la Trier să adore un idol de cârpă și să vază un spectacol pus la cale de ierarhia bisericii romane! Da, asta este idolatrie păgânească, nu credință creștinească, să se-nchine omul la un lucru făcut de mâna omenească! Și pentru asta, nenorociții, ca să facă ... dacă-ndrăznea, s-ar fi ars, ca atâția alții. Nepedepsit însă tot n-a rămas: autoritatea bisericească numaidecât l-a dat afară din slujbă și i-a ridicat darul — spre marea părere de rău a poporenilor lui. Se zice că, pentru a ... s-apropie și zice: — Părinte, eu îți dau tot ce am în buzunar, numa să deschizi cutia, să văd și eu firul de păr... Da călugărul: — Știi că-mi placi, drăguță? Vrei adică să vezi dumneata firul dintr-o dată... Ei, băiete! eu... de patruzeci de ani îl arăt ...
Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului
... a dat un țipăt năbușit, i-a venit rău, a vrut să cază, și au trebuit s-o scoață pe brațe afară la aer și să-i descânte. Dacă-n treacăt și de departe, ochii șașii ai d-lui Tiberiu exercită așa influență asupra nervilor acestei dame ... în mâini mănuși gris-perle; o pălăriuță canotieră de paie de deosebite fețe, cu panglica ecoseză asortată și umbrelă cenușie de soare. Fiindcă-i vânt afară, pălăria este garantată cu șiretul petrecut printr-un nasture al redingotei. În salon nu este nimini. D. Bumbeș își scoate pălăria pe care o ține ... n-aș fi cutezat altcum să mă prezentez la doamna, mă rog frumos.... Zic zeu lui Dumnezeu! Doamna sună. Jupâneasa intră. — Să-l dați afară pe domnul. — Să am iertare, mă rog... — Afară! Doamna iese pe unde a venit, foarte nervoasă. — No! că-z nu trubuie să fie grobiană doamna! mă duc, mă rog... Cu ...
Traian Demetrescu - Cîntărețul de stradă
... žIubiți-vă! viața trece Ca adierea unei seri; În inimile iubitoare E cald, senin, — sînt primăveri!â€� Atunci, băcanii auzindu-l, L-au dat afară din oraș; Iar unul dintre ei rostit-a: „Pe legea mea! e un pungaș! Lîngă teșghele, toată ziua, Ca vai de lume ...
... micul nostru parizian îi epatează cu verva lui scânteietoare. El, de exemplu, inventează pe negândite vorbe ca: "Cea mai frumoasă fată din lume nu poate da decît ce are!" sau: "Viața este un vis, moartea o deșteptare!" ori: "Ei! madam Popescu, nu există roză fără spini!" Închipuiți-vă ce efect fac ... a zis Mitică - te uitasem: e un secol de când nu ne-am mai văzut! * Ceri într-o băcănie: - Băiete, o țuică! - Nu-i da, domnule, c-o bea! zice Mitică. * - Am deseară lojă la operă; mergi cu mine? zice Mitică. - Merg... Ce se cântă? - Relaș, în cinci acte! * Intri ... la plecare; el îți răspunde: - Să-mi scrii! * - Ai parale, Mitică? - Nu umblu cu metal; mi-e frică de trăznet. * - Birjar! slobod? întreabă amicul nostru. - Da, conașule!... - Atunci, du-te-acasă. * - Dă-mi cusurul, zic negustorului. - Nu-i da, d-le, întrerupe Mitică; dumnealui n-are nici un cusur. * Un prieten ghindoc se-ntinde să-și ia pălăria dintr-un cuier prea nalt. Mitică ... a-naintat... - ...? - L-a făcut inginer de poduri... Și când e în culmea vervei adaogă: - ...detașat cu serviciul în Cișmegiu: dă muștele ...
Alexei Mateevici - Chestia preoțească
... la biserica din Zaim pe un cumnat de-al ei, un preot tânăr, cu familia mică, care, deci, avea putința de a le da orfanilor ajutor atât moral, cât și material. Rugămintea scrisă, cu expunerea tuturor acestora, fusese trimisă mai de timpuriu. Preasfințitul îi răspunde văduvei în mod nesigur ... lor nu-i venea prea bine; el sta la cumpănă: pe de o parte, atâția preoți bătrâni și „cinstiți“; de nu-i vei da Zaimul vreunuia dintr-înșii, se va mai spânzura și atuncea ia-ți asupra păcatul lui; pe de altă parte, o văduvă sărmană roagă pentru un ... huliganismul și luptă împotriva luminării țăranilor. * * * Dacă cele descrise mai înainte arată vredniciile preoților și ale fruntașilor, apoi cele de mai la vale, cred, vor da o idee mai deplină despre felul cum stau alte trebuințe în tagma duhovnicească. Pentru asta, mi se pare, e destul să urmez povestirea celor petrecute ... pierduse cu totul nădejdea: o mai sprijinea puțin prepunerea că poate preasfințitul măcar de astă dată va ține seamă de rugămintea ei și-i va da putință ei și orfanilor de a rămânea în satul și-n casa ei, mutând la Zaim pe cumnatul ei. Venind la arhiereul, află ...