Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE UNDE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 1280 pentru DE UNDE.
Cezar Bolliac - Deșertul mi-e o lume
... Cezar Bolliac - Deşertul mi-e o lume Deșertul mi-e o lume de Cezar Bolliac Deșertul mi-e o lume, cu chipul tău de față, Și lumea mi-e deșertă când vei să nu trăiesc. În tine mi-am speranța, în tine am viață, Și fără tine toate sunt ... le urăsc; Dar mi-ești etern de față, ș-etern sunt fericit. De sunt în adunare și saltă veselia, Când danțul se răpede pe pasuri de zefir, Când nimfe trec, aleargă, aleargă bucuria, De ești ori nu cu mine, te-aduce-al meu delir Și ești etern în minte-mi, ș-etern sunt fericit. Ș-atuncea, ca un geniu ... unde resfirat, Într-o mulțime rece, faci pieptul meu a bate; Prin ceruri zbor atuncea, și raiul am aflat, Și mi-ești etern de ...
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... cadre ce se zăresc; Aice-un șir de culmi nalte. Acolo văi, râuri late, Ce Dacia sfâșuiesc Și-n bucăți o împărțesc... Acolo ziduri căzute De cetăți ce pomenesc Faima Daciei trecute Și-a neamului românesc. II Dar cum de au pierit oare A României3 nume mare, Ș-a celor principi faimoși Patriei părinți duioși? Unde-s oștele acele Care-odată tăbărând Peste dâmburi și vâlcele Și focuri multe-aprinzând, Se părea stele picate Sau fulgere înfocate, Lucind pe fier fioros ... cu a lor bărbăție S-au făcut nemuritori? Unde-i ceata panțirească, Ce păzi stema domnească, Pe tot trupul înzăuați Ca zmeii înfricoșați? Unde-s copiii de casă Ce sta lângă domni spre pază, Pajii nobili și frumoși Ca haiducii fioroși? Unde-s mocanii de munte Ce purta prăștii și lănci, Și sărea ca niște ciute Peste șanțuri și pălănci? Și a arcașilor ceată Ale cărora săgeată Pătrundea ... Și mândri ca niște cerbi, Au pierit cu călărașii, Ca o umbră au trecut, Și hatmanii și ostașii În țărnă s-au prefăcut. III Deci unde odinioară Câmpul se cutremurară De biruinți românești, ...
Ștefan Octavian Iosif - Meduza
... Pe gura ta aș vrea să mor, dar nime N-ar crede că se-mbină două rime... MEDUZA Sărută-mă... Așa... Ce bine mi-este! De unde vin săruturile-aceste? DARIUS Le-am cumpărat în târg, la Syracuza... MEDUZA Sărută-mă... Ah, cum mă arde buza... O, dulce e ... Ce sfântă-i ... cum cântă-n crâng privighetoarea? DARIUS Menește-a moarte... Cântă ca nebună... Vrei tu să mori cu mine dimpreună? MEDUZA Să mori așa de tânăr?... O comoară! Vai, cine e așa nebun să moară?! DARIUS Dar ochii tăi cu nesfârșite visuri Ce mă atrag cu negre guri de-abisuri... MEDUZA O, Darius, sărută-mă și lasă Apoi să vină noaptea-ntunecoasă... DARIUS Dar brațele ți-s albe cum sunt crinii De pun în umbră florile grădinii. MEDUZA O, Darius, sărută-mă odată! Vezi, gura mea e-așa de însetată... DARIUS Dar gura ta e roșă ca răsura... MEDUZA Ah, simt sărutul tău și-i simt arsura, Și simt durerea, jalea despărțirii... De-aceea-s triști și palizi trandafirii, De-aceea doarme veșnic tristul nufăr, Fiindcă eu mă zbat amar și sufăr; De-aceea crinii plâng și viorica Tremurătoare-și tăinuiește frica; ...
Gheorghe Asachi - Sirena lacului
... Gheorghe Asachi - Sirena lacului Sirena lacului de Gheorghe Asachi Informații despre această ediție Imitație dupre o tradiție poporană. De la curtea unui sat, Prin preluca cea umbroasă. Întristat-au alergat Fata-Irina cea frumoasă ; De plîns ochiu-i roura, În vînt păru-i flutura. Cînd din luncă a trecut Unde-un rîu în lac s-afundă, Fata-Irina a stătut Și, uitîndu-se la undă, A ei dalbe mîni a ... ai ascuns ?â€� „Iacă-mă-s chiar în cest fund, Un șopt din lac i răspunde, Eu petrec aici pe prund Tremurînd în rece unde Și cu ochiul lăcrămos Nu-mi văd fiiul cel frumos. Valul repezit de vînt Tot mă poartă-n a sa cale, Ș-atunci cînd flămîndă sînt, Eu gust mursa de corale ; Roua dimineața beu, Papura e stratul meu !â€� Dar bătrînul casnic iar Repetează : „Amar mie, La acest sărman sugariu Cine mumă va să ... plin de prepusuri rele, Tremurînd, cu pas încet, De lac s-a apropiet. Dar la ochi naintea sa I s-arată o minune : Unde ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella
... Cimpoiul, chinuit la subțioara lui moș Fanta, se tânguia ca și cum cineva l-ar fi sugrumat. Sunetele năvăleau afară înghesuite, repezi și jalnice. — De unde vii, Cella... odor din lumea fără carne, fără ură... de unde vii? — De unde vin toți și calc pe unde nimeni nu atinge, îmi răspunse ea mângâindu-și iedul grivei, ce-o împungea cu coarnele drepte și țepene. — Un' te duci, Cella, unde te duci? — Dincolo de lume, pe unde nimeni nu mă poate urma. — Și când te înfunzi în scorburile pietroase nu simți singurătatea ca o durere? — Nu știu ce e durerea ... priveam necontenit înțelesul vieții. Cerul mi se părea aproape ca un tavan Vechi cartier în orașul Triest. azuriu; podoaba grădinilor din Miramare, ca un vis de care ne apropiam; viața, ca o veșcnicie"... "Într-o zi pluteam spre Triest. Despicam marea cu lopețile, îmi băteam joc de zborul goelandului. Și mă fierbea dorul de-a împărtăși lumii că la umbra dafinilor, pe unde ațipeam mângâind pletele Cellei, nu e zi și nu e noapte ca orice zi și orice noapte, ci traiul zâmbet din stele ș-o simțire ... ...
Ion Luca Caragiale - Căldură mare
... domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit se apropie de ușa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată... nimic; de două, de trei... iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică... În sfârșit, un fecior vine să deschidă. În tot ce ... Caii dorm la oiște. Domnul: Haide, birjar! Birjarul: Nu slobod... este muștiriu, mo roc... D.: Care muștiriu? B.: Nu știi la mine, mo roc... D.: De unde l-ai luat? B.: Ghe acolo, mo roc. D.: Apoi, nu sunt eu? B.: Ie! la domnu este, mo roc. Domnul suie... Birjarul trage bice ... mă; știi dumneata unde e strada Pacienții? B.: Ala nu știi, mo roc. O babă trece. Domnul oprește birja. Domnul: Mă rog, jupâneasă, știi dumneata unde e strada Pacienții? Baba: Asta e, măiculiță. D.: Ei, aș!... Teribil de ramolită!... Mână-nainte, birjar ! Birja pornește. Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colț, unde pe prag moțăie la umbră un băiat cu șorțul verde. Domnul: Tânărule, ce stradă e asta? Băiatul: Strada Pacienții... D.: Ești un prost!... înainte, birjar ... a descălțat ...
Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki
... Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki Cântarea lui Walmiki de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție I În țara visurilor mele, cu-adânci păduri de portocali, Acolo unde palmierii înalță frunți cutezătoare, Sub cerul tropicelor roșii, sub foc de raze orbitoare, Acolo unde dorm păunii sub lungi alee de migdali, Demult, demult mi s-arătase, un vis, un lac cu panta lină; Creșteau și florile de lotus, și albe flori de iacint, Și lin de tot plutea o barcă, mai mult în umbră ca-n lumină, Și-n barcă, trist, cânta poetul, pișcând din strune de argint. Cântarea lui, înduioșată, era o sfântă rugăciune, Regret adânc ce se ridică în toată seara către cer; Din glasul lui puteai cunoaște că toate ... oprit. Apoi din lotus smulse-o floare, curată floare și plăpândă, Suflă în ea și-i dete drumul, iar lacu-n cercuri tremură, Și iată, unde se despică: din ea fecioara cea mai blândă, Roșind ca frageda-aurora, de apă păru-și scutură. V Krișna mai zise: “Floare-Albă, căci floare este al tău nume, “Îndreaptă-ți fața spre Walmiki, de ...
Ion Luca Caragiale - Ultima oră
... A! da! ala, da, ala era italian... - Ei! cu ala cum stă lucru? - Vine din America... S-a găsit la el un pachet de dinamită, cam de vreo patru kilograme, otravă și... - Și mai multe scrisori... - Da, mai multe scrisori... De unde știi? - Ei, bravo! se putea fără scrisori?... Fac prinsoare că scrisorile sunt de la Bresci și de la Luccheni... - Exact. - Și - întreb eu - ce s-a făcut cu acest anarhist? Unde l-au închis? Tot la cazarma vânătorilor? - Aș! asta e teribil... că le-a scăpat! - Cum se poate? - Da, le-a scăpat ... sta cu brațele încrucișate... Stai un moment... Mă duc la telefon, să dau amănunte despre evaziunea bulgarului... - Care bulgar? - Bulgarul care a evadat de la cazarma vânătorilor. - Ce amănunte, domnule? De unde știi și amănuntele? - Ce-ți pasă? Și, zicând acestea, bravul meu aleargă la telefon. Mă ridic înecat de vestea războiului... am nevoie să mă mișc, nu mai pot sta locului. La câțiva pași, un grup de domni, între cari și un domn ministru, de
Mihai Eminescu - În căutarea Șeherazadei
... stins-a. M-am dus spre Sud  und-insule ca glastre Gigantici se ridic din sfânta mare, C-oștiri de flori, semănături de astre. Și și-a îmflat eterna mea cântare Aripele de pară-n cer pornite, Pân-am pierdut pământu-n depărtare, De unde-albastre scândure-s urnite. De gânduri negre-i grea antica-mi navă: Nu știu pe vane căi-s ori menite? Viața mea-i ca lanul de otavă: E șeasă făr-adânc și înălțime. Vulcanul mort și-a stins eterna lavă. Dar ah, ce văd? E vis? O-ntunecime Ridică ... prin mușchii rădăcinii. Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cůpole de aur. Cu sori pare plouată urbea-antică Și risipite prin dumbrăvi de laur Stau casele-albe, azile liniștite. Pe porți sunt stihuri scrise-n limbi de maur Iar căile-s cu marmură podite Și fără porți sunt sfintele dumbrave. Pe scări înalte flori de foc sădite. Pe scări culcate fete albe, suave, Părul cel negru-l piaptănă în soare, Ori visătoare stau de-amor bolnave. Ah, e cetatea cea strălucitoare Unde ...
... domnul român! Robii după-al lor stăpân Au ieșit plângând din țară Ș-a rămas trista maghiară Cu ochi plânși, cu jale-amară! De trei zile plânge-acum! De trei zile cată-n drum, Dar nimică nu zărește, Căci iubitul ce jelește Pe drum nici că se ivește! Unde-i mândrul tău iubit? În ce cale-i rătăcit? Unde-i, Doamne! de nu vine De trei zile lângă tine? Cine-a spune unde-i, cine? Vai! cu jale, cu amar Plânge el peste hotar! Ca și tine el suspină Cu inima de dor plină Colo-n țara cea vecină! Iar de vrei tu să-l mai vezi, Peste munți să te repezi Într-a Zimbrului domnie, Unde zac mulți în robie Și maghiari nemeși o mie. Peste codri, peste munți, Peste ape fără punți, Unde-s florile frumoase, Unde-s fetele voioase, Unde-s doinele duioase. Să te duci spre răsărit, La cel loc nebiruit Unde-s paloșele crunte, Unde cresc stejari la munte, Unde nasc voinici de frunte!... Iată-n zori c-a și plecat Pe-un cal alb ne-ncălecat Maghiarina, mândra fată, În bărbat mândru schimbată Și cu ...
Ion Luca Caragiale - Politică și delicatețe
... mai calcă în băcănia conservatorului. Negustorul, deși se știe boicotat, bagă de seamă că vânzarea în toate privințele rămâne aceeași ca totdeuna, afară, se înțelege, de țuică și pelin, unde constată o scădere de consum simțitoare. Dar în sfârșit, colectiviștii nu consumă numai țuică și amar, mai ales când nu sunt în opoziție. Atunci, negustorul inteligent pricepe cum merge ... Un ungurean intră cu zgomot: - Câte parale icrele moi? Dar negustorul, strângându-și sprâncenile, ca și cum ar fi voit să facă o asociație forțată de idei depărtate, răspunde prin o altă întrebare: - Câte-ți trebuie, drăguță? - ...Vreo două-trei chile. - Așa?... Da de unde ești d-ta? - De unde sunt, de unde nu sunt, câte parale? - Daca nu spui de unde ești, nu-ți dau: icrele sunt arvonite de boieri. Ungureanul stă un moment la gânduri și pleacă. Peste vreun sfert de ceas, în timp ce icrele se vindeau pe capete, intră o jupâneasă, o băbuță bătrână, care, uitându-se în toate părțile, zice: - Sărut mâna, măiculiță ... să nu care cumva să-i spui că ți-am spus, că mi-a spus să nu care cumva să-ți spui. - Așa?... De la conul Iancu?... Atunci spune-i lui conul Iancu că pentru dumnealui le fac cu 100