Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE UN SEMN ÎN
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 352 pentru FACE UN SEMN ÎN.
Calistrat Hogaș - În Munții Neamțului
... arșiță!... După alte două ceasuri de gebea sau, mai bine zis, de înot al Pisicuței mele prin marea de flăcări ce se revărsa peste pământ în miezul arzător al zilelor de vară, cârnii la dreapta și intrai, de-a dreptul și triumfal, prin porțile larg deschise, în ograda caselor de țară, unde locuia un vechi prieten al meu. Stăpâna de casă, în haină albă de dimineață și cu capul slobod învăluit în o grimea tot albă și cu țurțuri mici de mărgele roșii pe margine, trebăluia nu știu ce prin cerdacul larg din față. Când văzu de ... fermecate podelele casei aceleia! Altfel nu mi-aș putea da seama pentru ce, fără să-mi fi fost somn, pleoapele-mi căzură peste ochi și, în loc de întuneric, o puternică lumină îmi inundă privirea... iar închipuirea mea se strămută, într-o clipă, în alte lumi, în alte timpuri... Strânsei pleoapele mai tare, ca să văd mai bine... Un mare oraș, așezat între dealuri verzi, se întindea înaintea mea și, pe străzile-i albe, largi și pline de soare, lume multă foia în ...
Nicolae Filimon - Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala
... lipsește, credit nu mai are la nimeni. Ce face el oare în această critică pozițiune? Ce să facă, sărmanul; pleacă capul la lovirele soartei, se face slujnicar!… În această nouă condițiune, spiritul său se supțiază ca firul de borangic, imaginația lui se înalță pînă la al noulea cer, devine filosof peripatetic [4], patriot ... Și glasul filomelei Îmbată ochii mei!… În aste triste locuri Și pline de amor, S-arată înainte-mi Un trădător ciocoi, Ce țara-ntreagă face Să geamă surîzînd; Ș-înfige ciocu-n sînul, În sînul maicii sale; Ș-a doua zi cu botul Mînjit d-al țării sînge, Se plimbă prin oraș!… Cearcă de-i spune ... fiindcă nu are parale. Unicul viciu ce s-ar putea imputa acestor doctrinari este afecțiunea ce au asupra slujnicilor; dar tocmai acest amor, ce pare un defect în ochii profanilor, pentru slujnicari este un act de devoțiune, o practică religioasă, este chiar paladiul sau deviza societății lor. Iată ce este societatea slujnicarilor în simț colectiv și ce este slujnicarul în parte. Capitolul II - Mitică Rîmătorian În
Mihai Eminescu - În van căta-veți...
... Mihai Eminescu - În van căta-veţi... În van căta-veți... de Mihai Eminescu În van căta-veți ramuri de laur azi, În van căta-veți mândre simțiri în piept. Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i Și ce rămase umbra simțirei e: Murmura lumei ... lumea la glas de sfânt. Semnele tainei Mute rămân și îi fac de râs. Chiar tronul papei azi ca o scenă e Și el își face mutrele lui plângând. Hohotul lumei Lumei întregi îi răspunde-atunci. Căci nu-i s-ardice bolțile de granit, Un Michel-Angelo nu-i să facă iar Ziua din urmă. Templele vechie pustie rămân. Să-nvie pânza, Rafael astăzi nu-i. Nu-nvie dalta-n ...
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
... de-a morții-mi sântă oră V-am adunat, pe-al vieții-mi mintos areopag. De-acolo de-unde râuri spumoase se coboară În umbra-ntunecoasă a codrilor de fag, Pe muntele gigantic ce fruntea și-o strecoară Prin nori până la soare  trăiește-un bătrân mag. Când încă eram tânăr, el tot bătrân era: Al vremilor curs vecinic nu-l poate turbura. În fruntea lui e strânsă un ev de-nțelepciune. Viața lumii toate în minte-i a-ncăput. Trecutul... viitorul el poate-a ți le spune; Bătrânu-i ca și vremea cea fără de-nceput ... ntreb gândirea-mi ca să-mi răspund-anume Din marea cea albastră, care e steaua mea? E-acel trandafir roșu, ce mut-duios-uimit Lucește-un gând de aur deasupra-mi în zenit? Un om se naște  un înger o stea din cer aprinde Și pe pământ coboară în corpul lui de lut, A gândurilor aripi în om el le întinde Și pune graiul dulce în pieptul lui cel mut. O candelă a vieții, de cer steaua depinde Și îmblă scriind soartea a omului născut. Când moare
Ion Luca Caragiale - În vreme de război
... Ion Luca Caragiale - În vreme de război În vreme de război de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 I 1.1 * 2 II 3 III I În sfârșit ,ceata de tâlhari căzuse prinsă în capătul pădurii Dobrenilor. Doi ani de zile, vreo câțiva voinici, spoiți cu cărbuni pe ochi, foarte-ndrăzneți și foarte cruzi, băgaseră spaima în trei hotare. Întâi începuseră cu hoția de cai; apoi o călcare, două cu cazne; pe urmă omoruri. Între altele făcuseră acum în urmă o vizită despre ziuă lui Popa Iancu din Podeni. Popa era un om cu dare de mână, rămas văduv, deși foarte tânăr, trăia cu maică-sa. Îi mergeau treburile cît se poate de bine. În timp de un an și jumătate, cumpărase două sfori de moșie, ridicase un han și o pereche de case de piatră; vite multe, oi, cinci cai, și mai avea, se zice, și bănet. Astea băteau la ochi, toată ... fiare, nu dedaseră măcar un semn de viață! Hoții au fel-de-fel de meșteșuguri ca să adoarmă câinii cei mai sălbatici; le dă pesemne un
Titu Maiorescu - În chestia poeziei populare
... poeziei populare cu cât între publicările îngăduite de secția noastră istorică, adică apărute sub auspiciile ei, deși fără răspunderea ei, s-a strecurat în 1906 un studiu al d-lui Radu Rosetti, Despre originea și transformările clasei stăpânitoare din Moldova, în care se susține că "elementul roman rămas în Dacia după retragerea legiunilor n-a putut să se mănție și a trebuit să dispară fără urme în potopul de barbari năvălitori" și că "naționalitatea română s-a născut exclusiv numai din contopirea slavilor ce venise să se așeze în țările noastre cu elementele romanizate de peste Dunăre, aduse ca captivi" (eufonia este a d-lui Radu Rosetti) "în urma neîncetatelor năvăliri slave, sporite prin numărul acelora care fugeau din imperiu de greutatea birurilor" ș.c.l. În ședința anuală a Academiei noastre de la 12 ianuarie 1907 chestia a fost adusă în discuția generală. S-a recunoscut că adevărul orcât de puțin favorabil ne-ar fi, trebuie spus cu toată sinceritatea îndată ce este întemeiat ... și 1866 erau poate poeziile curat lirice mai sugestive. Îmi aduc aminte că pe mine și pe câțiva din compatrioții mei ne încântase la 1857 ...
Constantin Stamati - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... de preț mare; Cheltuind făr’ de cruțare, dând ospețe răsfățate, Cu zariflicuri de modă frumoase, dar scumpe foarte, Încât într-un an de zile căzui în datorii grele. Ah! și abia o părpără au trecut femeii mele... „Scumpa mea, i-am zis odată, mi s-au urât adunare, Timpul sosi ... am bani. Cucoana Mie pre puțin îmi pasă, Cer caretă englezească, purcezi, du-te și mă lasă. (Alerg, caretă de modă găsesc și o târguiesc În zeci mii și îndată cu sinet plătesc.) Bărbatul Careta este la scară, lacheii au gătit toate. Cucoana Mă lasă acum în pace, mă aflu mâhnită foarte. Bărbatul O las, și peste un minut, femeia mea ca o fiară Mă cheamă și mă întreabă: “Este careta la scară?â€� „Acum, soro, acum, dragă, voi zice și ... să vie la mine. ( Către francez ) Te rog, mon aimable Jean-Jacques, Gătiți-mă de purces, Dieu! nu știu ce să fac... Bărbatul Și iată un răscol mare în casa mea s-au scornit, După cum odinioară în Sodoma ce-au pierit, De părea că biata casă Îi cu fundu-n sus întoarsă; Pun în caretă cățălul ce i l-au dat ...
Ignacy Krasicki - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... de preț mare; Cheltuind făr’ de cruțare, dând ospețe răsfățate, Cu zariflicuri de modă frumoase, dar scumpe foarte, Încât într-un an de zile căzui în datorii grele. Ah! și abia o părpără au trecut femeii mele... „Scumpa mea, i-am zis odată, mi s-au urât adunare, Timpul sosi ... am bani. Cucoana Mie pre puțin îmi pasă, Cer caretă englezească, purcezi, du-te și mă lasă. (Alerg, caretă de modă găsesc și o târguiesc În zeci mii și îndată cu sinet plătesc.) Bărbatul Careta este la scară, lacheii au gătit toate. Cucoana Mă lasă acum în pace, mă aflu mâhnită foarte. Bărbatul O las, și peste un minut, femeia mea ca o fiară Mă cheamă și mă întreabă: “Este careta la scară?â€� „Acum, soro, acum, dragă, voi zice și ... să vie la mine. ( Către francez ) Te rog, mon aimable Jean-Jacques, Gătiți-mă de purces, Dieu! nu știu ce să fac... Bărbatul Și iată un răscol mare în casa mea s-au scornit, După cum odinioară în Sodoma ce-au pierit, De părea că biata casă Îi cu fundu-n sus întoarsă; Pun în caretă cățălul ce i l-au dat ...
Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat
... țânterime, Un nepot al meu vrodată, întru duiosul său rost, Văzând un mormânt mai proaspăt va să-ntrebe: cine-am fost? Va răspunde-atuncea poate un păstor cu veche frunte: L-am văzut în multe rânduri, când se lumina, la munte, Cum pe iarba-nrourată mergea-n pas înaripat, Ca Ființei rugi s-aducă care lumea a creat ... Care-umbrează cu mii ramuri ce de zefir se închină, A căzut pe la amiază, întristat și singurel, Țintind ochii plini de lacrimi în plăcutul râurel, Și trezit apoi din visuri murmura niște cuvinte. Uneori fugea la codru, sămănând smintit de minte; Plecând capul câteodată, ca un om făr-agiutori, Se părea cuprins de patimi sau de un fatal amor. Într-o zi, pe culmea ceea, und-era a lui venire, Așteptatu-l-am, căutându-l, dar nu-l găsii nicăire ... dorit de-nvățătură, Ce norocului și vântei a fost purure străin. Din familie-umelită, nobil muzele-l făcură, Însă firea-i hultuisă melancolie în sân. Curat cuget, cu simțire, bunătatea-i era mare, Încât, pentru mângâiere, ceriul cel îndurător I-au trimis prin un alt suflet o duioasă vindecare, Dăruindu-i în ...
... Căci, domnilor, crucea e semnul credinței noastre strămoșești; crucea e cel dintâi semn pe care mama noastră ne-a învățat să-l facem în fața sfântului iconostas; pentru strălucirea crucii, sfinții mucenici au murit în chinuri; pentru cruce, domnii noștri viteji au luptat în șirul veacurilor; și, în sfârșit, pe cruce, Domnul nostru Isus Hristos și-a jertfit viața pentru mântuirea păcatelor omenești! Așadar, Crucea e semnul care vă va călăuzi ... că i se coborâse tot sângele la inimă. Firește, atâta-i mai rămase: să dreagă dincolo ce, fără voia lui, stricase aici. Se sui repede în trăsură și, peste un sfert de ceas, se oprea în fața sălii Apolon din despărțirea a IV-a. Sala, plină; în ea, un frământ cumplit de nerăbdare. În despărțirea aceasta erau foarte mulți cârciumari, care știuseră cum să vie la întrunire. De la cele dintâi vorbe ale conului Tase, urletele ridicau acoperământul. În ... gândea conul Tase, sunt ca și mănușile: le poți întrebuința și pe dos dacă nu ți-e de ce-or zice alții. Se potrivi bine în redingotă: — Așadar, iubiții mei prieteni, un ...
... făcând și ele legi. De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cântec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios, În sfânta liniște a nopții. O stea alunecă de sus Și taie-o dungă albă-n aer... Cine din lume s-o fi dus ... o întinde, s-o sărut?... Și-n minte mi s-arată chipu-i Atât de fraged și de blând, Cu ochii mari, senini, albaștri... Ascund în fundul lor vrun gând?... Șuvițe blonde-i cad pe frunte... Un păr bogat și mătăsos, Ș-un gât ce-ți dă fiori, ș-o gură... Cum râde de copilăros! O fi știind cât de frumoasă-i? Un liliac orbit de lună, În zbor, de strășini se lovește. Visez? Cine-a venit să-mi spună Că ea-ntr-o vagă așteptare Se primblă singură pe-afară ... mistui, și mă zbucium Ca-ntr-un ocean care mă-nghite, Pierdut și neștiut de nimeni În golul vremii neclintite. Mereu pe-aceleași pagini caut Un