Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I SE POTRIVI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 300 pentru I SE POTRIVI.
... pentru prăsilă de burețÄ și pentru viermiÄ, care-i rod rădăcinele. Și tĂ³te aceste se urmĂ©ză cu necesitate organică, și în acelașÄ fel se petrec lucrurile în întrĂ©ga lume viețuitĂ³re: cresce și se sporesce ceea-ce se desfășură în condițiunÄ priinciĂ³se, și se piere încetul cu încetul ceea-ce nu se pĂ³te potrivi cu mediul ambiant. EvreiÄ se sporesc și eÄ în mijlocul nostru fiind-că noÄ înși-ne le creăm priinciĂ³se condițiunÄ de desfășurare: țipăm, răcnim, ne sbatem, ne îmbărbătăm uniÄ pe alțiÄ, ca să purtăm lupta contra lor, dar prin felul nostru de a ... fraged al câmpuluÄ și florile risipite peste el, valurile limpezÄ ale pârîului, cântecul păsÄ•rilor înveselise, întrĂ©ga lume atât de minunată în alcătuirea eÄ se desfășĂ³ră în fața luÄ și el ferit de alte preocupări, o vede în tĂ³tă amÄ•nuntele eÄ încântătĂ³re și se bucură, că trÄ•ește și se simte înălțat în gândul luÄ de a fi om. Și i se reînoește crescând bucuria când îșÄ vede pământul încărcat de rod și via bine îngrijită, stupiÄ ceÄ plinÄ ce albine harnice, scrĂ³fele cu purceÄ, turma
Ion Luca Caragiale - Liberalii și conservatorii
... Ion Luca Caragiale - Liberalii şi conservatorii Liberalii și conservatorii de Ion Luca Caragiale Sunt în România două partide, care se exclud unul pe altul: liberalii și conservatorii, roșii și albii, radicalii și reacționarii. Deși nimeni nu tăgăduește că aceste două partide în adevăr se exclud, părerile în privința lor se deosebesc. D. C. A. Rosetti, cel mai competent om în materie de lupte politice, e de părere că partidul conservator, alb sau reacționar ... dați în judecată; altă mulțime a fost perchiziționată; s'a ticluit catastiful de păcate: în sfârșit, pentru ca toate aceste să se poată face, trebue să fie la mijloc o ură sinceră, iar pentru ca să se poată urî, oamenii trebue să aibă motive bine întemeiate. Trebue deci să fie ceva, ce deosebește pe liberali de conservatori. Era odată o vreme, când ... însă se întorc de prin străinătate o mulțime de tineri, care știau multă carte, aveau multe aspirațiuni frumoase, dar nu cunoșteau țara. Ei cer să se facă schimbări în așezămintele țării și aveau tot dreptul să facă această cerere, deoarece, în adevăr, era trebuință de anumite schimbări. Din nenorocire însă acești ... ...
Alecu Russo - Dezrobirea țiganilor
... privilegiile date boierilor de N. Mavrocordato nu sunt vreo răsplătire a vecinătății... și oare baștina scutelnicilor, prefăcuți cu vremea în alte îndatoriri, nu se leagă de dezrobirea locuitorilor?... Multe numiri din istorie se șterg, dar trebuie ani și iar ani ca urmările unor instituții să se nimicească de tot. Scutelnicie nu se mai poate și, sub orice nume ar mai trăi, trebuie a cădea. Răsplătirea ce se poate aștepta astăzi, suntem încredințați, va fi numai o răsplătire bănească. Dar vine întrebarea: cum va urma acea răsplătire foarte însemnată, oricât de mic ar ... când fuge împinsă câteodată de bătaie, chinuri, iar de multe ori de glasul slobozeniei, ce-i strigă rușinea și degradația lui, și nedreptatea noastră. Când se nasc chestii de căpetenie, de cele ce aduc strămutare în rânduielile economice ale unei țări, misia presei este de a deștepta publicul și ... ce i se iau. Jurnaliștii îndeobște au acea misie, mai ales în țări neînvățate, unde obiceiurile și driturile sunt întemeiate pe așăzăminte seculare, ce nu se potrivesc cu noile așezăminte ale omenirii și hristianismului. În asemene cazuri presa are de datorie nu numai a lumina, a discuta
Ion Luca Caragiale - Diplomație subțire - Cronică
... spune ! - Și vreo patru găini... - Aoleu ! și patru găini ? - Da; și zice, că tu l-ei fi știind de urmă... Ce zici, fine ? - Ce să-i zic, nașule... Se prea poate, că așa e pasărea... sburătoare și blestemată, nu ține la casă. - Cum să sboare, mă ? - Păi, dacă-i pasăre ? - Pasăre, pasăre; dĂ¡ curcan și găină ai văzut tu să sboare așa departe ? - Ba, n-am prea văzut... DĂ¡ bine, că-mi aduseși aminte ... dumneata, că prea mă 'ntrebi multe. Dar oare numai la chestiunea Extremului-Orient se potrivește această snoavă bătrână ?... Ei, aș ! Aci aproape, în miezul Europei, se adună un comitet de oameni, în fața căruia se prezintă, somat, un om matur, pentru ca, după mature desbateri, să se'nțeleagă asupra modului de pune odată capăt unui scandal public, de care nu cei d'întâi sunt cumva vinovați. - Domnule, I se spune omului matur, lumea întreagă consideră acțiunea coteriei dumitale ca disolvantă și deci primejdioasă pentru o mare cauză publică. Noi credem că ar trebui odată ... limpezită situația dumitale, șI, astfel, ești rugat să ne spuiu lămurit: iei dumneata răspunderea acelei acțiuni ? - Mai întâiu, ar trebui, răspunde omul matur, să mi se
... merg așa, aud din urmă fâșâitul cuțitului cum intră în pământ ca într-un miez de pâine, iar, uneori, glasul plugarului, cum îi îndeamnă și-i îndreaptă părintește: — Cea, Duman, tată! Ei îl ascultă ca niște copii; și, mereu, dâra neagră a brazdei se deapână de la un capăt la altul al lanului ca pe un mosor. Se luminează încet, încet, în pas cu boulenii parcă. E liniște. Un stol de grauri se lasă, pieziș, în apropiere. Razele soarelui își scutură, tremurând, praful de aur în aer. Și boii simt, după cum e purtat plugul de coarne, că ... copita căruia i-a intrat un piron mai acum câtăva vreme. Îi e sete. Dar din urmă glasul aspru acum al stăpânului nu-i dă răgaz. Bouleanul e deprins, mai așteaptă încă ceva; și nu întârzie mult: o vargă i se așterne pe spate, lăsând o dungă peste pielea udă. Omul țipă: — Sireace, sireace! Mânca-te-ar lupchii! O albină, rătăcită, se ține mortiș de plugar și el o alungă, înfuriat, cu mâna. Un graur s-a desprins de stol și s-a lăsat ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)
... Numărului mare locul împlinește. Mulțimile-neacă numărul cel mic; Sufletele însă mai mult le ridic. Astfel vijelia fumul sparge-ndată, Dar mai mult aprinde flacăra-i turbată!" Dorobanii pleacă. Soarele din nor Se răsfrânge splendid pe pieptarul lor. Viile răsfrângeri ce-n metal se-ngână, Turbură, orbește armia păgână. Lăncile pe piepturi lunecă ușor Sau răstoarnă bravii după caii lor. Sabia în coifuri intră sau se frânge; Armele lucioase se roșesc de sânge. Sângele se varsă... Paloșul de fier Se înfige-n carne până la mâner. Caii calcă leșuri, se incruntă foarte, Oamenii se-mbată de turbata moarte. Turcii iau de fugă... pasă spre cetate. Poarta se deschide oștii fărâmate. Însă fugătorii, cu cei ce-i alung, Cu spedele-n spate, totd-odată-ajung. Cum pe fața mării, după o furtună, Valuri lângă valuri luptă împreună, Astfel în cetate prin adânci ... înalță sunetele d-arme, Strigătele d-oameni, crâncenele-alarme. Locul de cadavre este semănat, Sângele torente gâlgâie turbat. Calul, la vederea leșurilor moarte, Sforăie, răsaltă, se-nspăimântă foarte; A derăpănării umbră l-a lovit... Omul singur vede, pare fericit! În derăpănare sufletu-i se ...
... îi strigă: — Fugi până ici la moară și cheamă pe moș Vasile. Băiatul lovi cu funia căpăstrului în cal și o luă spre moară. Se întoarse repede înapoi. Morarul nu era acolo. — Atunci repede-te și adu pe tătuca. Luați și o frânghie. Rămas singur, călărașul se apropie să se uite. Privi îndelung. Înecatul fusese izbit de apă în mâncătura malului și se prinsese între niște rădăcini. Șuvoiul îl bătea, mai să-l smulgă, să-l ducă la vale. Călărașul auzi niște glasuri, se întoarse și el și, cunoscând pe cei de pe mal, le răcni: — Măi Toadere... Năstase... Veniți, că-i un om înecat! Hai de l-om scoate! Flăcăii rămaseră puțin pe gânduri, apoi coborâră povârnișul. După ce se uitară într-acolo, unul se scărpină în cap și spuse: — Păi... Cum să-l scoatem, măi Gheorghieș? — Iaca bine. O să vie tata, o s-aducă o frânghie ... de la un vecin și m-am repezit când am auzit că l-o adus apele aici. Că îmi moare un copchil acasă... și mi-i nevasta bolnavă și n-am para frântă-n pungă. Am avut numai leul ista de parale, că vândusem un lăvicer. Oamenii se uitară nedumeriți unii la alții, iar țăranul ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Al. Macedonski)
... mare și prea departe ca să-l audă. Dar într-o zi mâna îi îngheață pe coarde și serenada lui o risipește crivățul: Azi iarna-i bate în ferești, Și vântu-n goana simfoniei Parcă-l întreabă: unde ești, Trist cântăreț al veseliei? La moartea lui se strâng drumeții și unii-l slăvesc. Alții-l plâng. Mâini tinere și curate aduc pe groapa lui proaspătă câteva flori în amintirea cântecelor lui primăvăratice ... mângâietoare a lunii. Așa a trăit, a cântat și a murit Alexandru Macedonski. Comparația cu greierul și lui i se potrivește de minune. În viață a fost hulit, uitat și nesocotit. După moarte, târziu, gloria a început să-i surâdă. Pentru mai toți poeții, gloria e o floare târzie care nu înflorește decât pe morminte. I s-a făcut de curând un pelerinaj la mormântul modest de la cimitirul Bellu și talentați scriitori, ridicând prin presă glasuri în favoarea ... și de familia lui au fost în disproporție cu imprudența sau chiar cu vinovăția autorului. Începând de a doua zi, toate numerele revistei i
Ion Luca Caragiale - Plagiatul Zola-Bibescu
... răbdare vocabularul lor: taie cuvintele, face o grămadă mare din ele, și apoi ia câte un pumn din grămadă și presară peste paginele sale, cum se presară zahăr și scorțișoară peste plăcintă ca să-i dea dulceață picantă. Ce rezultă d-aici? că cititorul naiv, profan în mecanică, fără să-nțeleagă mare lucru, cască ochii mari în fața adâncimii marelui ... avut ceva de spus; cu toate că și atunci onestitatea literară ar fi reclamat o declarare cât de trecătoare, o notiță măcar, în care să se facă onoare izvorului prețioaselor date. Dar Zola a luat în întregimea lor pagine întregi, mărginindu-se a schimba pe ici, pe colo câte o vorbă, cel mult câte o propoziție; a luat imaginele telles-quelles și le ... fantĂ´mes, allant Ă la guerre des tĂ©nèbres, avec des chevelures de flammesetc... Și așa, zeci de pagine. Zola, încolțit din toate părțile, se hotărăște, în fine, să răspunză. El publică în Figaro un lung articol, în care caută să se scuze arătând că își ia documentele de unde le găsește. Mărturisirea se ...
Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului
... un secret public în tot orașul că acest tânăr adoră-n tăcere pe grațioasa Aglaia, care nu poate să sufere pe tânărul Tiberiu, fiindcă acesta se uită foarte cruciș. De câte ori, în treacăt, îl vede aruncându-i ocheade galeșe pe sub ochelarii lui albaștri, fiindcă poartă ochelari albaștri, o apucă un fel de leșin la inimă cu dureri de cap; începe să ... i acela, mă rog frumos la doamna. Și zicând acestea, se uită grozav de adânc pe sub ochelari. Doamna tace un moment, apoi cască și se șterge pe frunte. — No! numai doamna să spună, mă rog, apoi eu sunt gata la comando, mă rog. No! ce, poruncește doamna, mă rog ... l-a tot luat feciorul Păunii. Până când atâta persecuție pentru copilul meu? — No! că-z asta, mă rog frumos la doamna, nu-i perzecuțiune; asta, mai apoi se conzidărează după coefițenturi, mă rog. Doamna ridică ochii și, întâlnind privirile de sub ochelarii albaștri, înghite-n sec și iar și-i pleacă. — Eu tocmai de asta am ținut să vă vorbesc, ca să vă rog... ca să vă rog să fiți mai indulgenți cu Artur ... ...
Ion Creangă - Capra cu trei iezi
... mare, săriți și deschideți ușa, că vine mama cu demâncare. - Săracuțul de mine ! zise cel mic. Să nu cumva să faceți pozna să deschideți, că-i vai de noi ! Asta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i așa de gros și de răgușit, că-i mai subțire și mai frumos ! Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar și puse să-i ascute limba și dinții, pentru a-și subția glasul, ș-apoi, întorcându-se, începu iar : Trei iezi cucuieți Ușa mamei descuieți !... - Ei, vedeți, zise iarăși cel mare; dacă mă potrivesc eu vouă ? Nu-i mămuca, nu-i mămuca ! D-apoi cine-i dacă nu-i ea ? Că doar și eu am urechi ! Mă duc să-i deschid. - Bădică ! bădică ! zise iarăși cel mic. Ascultați-mă și pe mine ! Poate mai de-apoi a veni cineva ș-a zice ... spun eu bine ? zise cel mare. Ia, de-atunci e rău în lume, de când a ajuns coada să fie cap... Dacă te-i potrivi