Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IN CIUDA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 172 pentru IN CIUDA.
Ștefan Octavian Iosif - La marginea satului
... larmă, Că boierul vrea să doarmă ! — Ieie-l dracu, n-am ce-i face ! Tu, potaie, dă-ne pace ! Zi, mă !... iaca numa-n ciudă, Zi-i, încalte să ne-audă ! Cineva la geam iar bate : — Mai încetinel se poate ? Maica mea așa vă roagă, Că, sărmana,-i greu ...
Ștefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia
... Ștefan? Niciodată craiul tânăr, Cel vestit ca bun din fire, N-a purces cu-ai lui mai crâncen Și mai neînduplecat. Și de ciudă că-l bătuse Ștefan-vodă în Moldova, A zăcut mai multe zile, Până ce... s-a vindecat. Dar pe Ștefan-Moldoveanul ...
Ștefan Octavian Iosif - N-am împotriva ta nimica...
... va-nceta, Iubito, soarta blestemată vrea ca să fim nefericiți ! Ci văd eu zîmbetul ironic pîndind prilej ca să zbucnească. Văd ochii tăi mărind cu ciudă fulgerătoarele lumine. Și văd pornirea de orgoliu ce face sînul tău să crească — Și totuși ești nefericită, nefericită, ca și mine ! În preajma gurei ...
Ștefan Octavian Iosif - Nu este-așa%3F
Ştefan Octavian Iosif - Nu este-aşa%3F Nu este-așa? de Paul Verlaine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Nu este-așa că-n ciuda acelor proști și răi Ce vor privi cu pizmă a noastră bucurie, Vom fi arare mîndri și buni în veci cu ei? Nu este-așa că-n tihnă și plini de voioșie Vom merge calea dreaptă ce steaua ne-o arată, Nepăsători de cine ne vede ori ne știe? Răznite ca-ntr-o neagră pădure fermecată, A noastre două inimi cînta-vor în iubire, Cum cîntă noaptea două privighetori deodată. Iar lumea, de-o fi bună cu noi, ori cu-ndîrjire, Puțin o să ne pese. De-ar fi să ne sfîșie, Nici dragoste, nici ură, nimic n-o să ne mire. Legați de cea mai scumpă și trainică frăție, Ca într-o za vrăjită noi vom păși-n lumină, Iar teamă de nimica atunci n-o să ne
Ștefan Octavian Iosif - Un imn francez lui Eminescu
Ştefan Octavian Iosif - Un imn francez lui Eminescu Cunosc povestea tristă și scurtă-a vieții tale Și scârba ta născută din vanele plăceri, Și lumea ta de visuri, dorințe și dureri... Năluca urmărită de tine-n veci pe cale. Și am citit o parte din opera-ți măiastră; Sub biciul suferinței umane te zăresc Trist, implorând în graiul tău dulce românesc Pe amor, pe tiranul divin din lumea noastră. Dar mai presus citit-am poemul tău romantic, Bogat în idealuri și falnice avânturi Ce-o să-ți rodească neamul, vrăjit de-acele cânturi, În care se trezește al Romei geniu antic. Și mi-am adus aminte atunci că-n voi renaște Același sânge nobil al rasei vechi latine, Și-n ciuda depărtării, m-apropie de tine, Și m-a cuprins mândria că te-am putut cunoaște! De-atunci și munca-ți sfântă cu dragoste-o aleg. Ci, de n-am fi vlăstare aceleiași tulpine, Te-aș fi-nțeles eu totuși, citindu-te pe tine: Poeții mari sunt domnii pământului întreg! Așa toți cei ce-odată simțit-au cu putere Delirul deznădejdii, cel plin de-amar și jale Vor plânge la accentul sublim al lirei tale, ...
Alecu Donici - Frunzele și rădăcina
... bun cuvânt? — Cine-i rădăcina? Și cum de cutează Cu noi să se certe, când nici se-nsemnează? Frunzele pe arbor zise vâjâind, De ciudă plesnind. — Rădăcina face arborul să crească Și peste tot anul frunză să renască — Le răspunse ea. În alt chip ființă voi nici ați ...
Alecu Donici - Momița și oglinda
... Parcă-i puhavă la gură. Vezi grimasuri ce întoarce... Eu să fiu așa de slută, Samă singură mi-aș face Și m-aș spânzura de ciudă. Dar cam sunt din surioare Vro trei-patru slutișoare Ca aceasta, și anume Pot pe număr a le spune." — Nu mai cere ...
Alexandru Macedonski - Frunza de imortală
Alexandru Macedonski - Frunza de imortală Frunza de imortală de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , V, 3, 1884, p. 125. Imortală , cuvânt făcut de Macedonski după fr. immortelle , în românește siminoc , plantă care-și păstrează aspectul natural și după ce se usucă. Oare nu vi se întâmplă Să visați pe când dormiți Și nimica-n ciuda voastră Ca să nu vă amintiți? Tot astfel și alte viețe Poate-n lume le-am trăit, Fără ca să știm nimica: Nici ce-am fost, nici ce-am
Alexandru Macedonski - Ospățul lui Pentaur
Alexandru Macedonski - Ospăţul lui Pentaur Ospățul lui Pentaur de Alexandru Macedonski Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată În inscripții hieratici răspândite cu belșug Prin al soarelui praf de aur scânteiază și s-arată Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. Pe sfințenia tihnită stâlpi de umbră priveghează, Pe când flăcări parcă urcă din nisipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adâncimi ce-nfricoșează Întunericu-l frământă cu năluci de aur stins. Sfinxi pe socluri de-alabastru așezați pe două rânduri, De la scara care duce pe platforma de porfir, Roși de vânturi, arși de soare, dar senini de orice gânduri, S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. Dar în sala hipostilă, împrejurul unei mese, Pentaur, poet și preot, stă cu oaspeți numeroși, Cupe de-onix se ridică, daruri scumpe, lui trimese De Ramses și de curtenii cei avuți și generoși. Dintr-o singură fereastră cade-o trâmbă luminoasă, Ce-nfășoară comesenii într-un nimb strălucitor, Fundul templului se pierde sub un strat de umbră groasă, Ce pe zei adăpostește de-orice gând pângăritor. Robi frumoși cu piepturi goale și cu ochi șireți de vulpe Ies fantastic ici și colo din noptosul labirint, Au tunici ...
Alexandru Macedonski - Rondelul rozelor de august
Alexandru Macedonski - Rondelul rozelor de august Rondelul rozelor de august de Alexandru Macedonski Mai sunt încă roze — mai sunt, Și tot parfumate și ele Așa cum au fost și acele Când ceru-l credeam pe pământ. Pe-atunci eram falnic avânt... Priveam, dintre oameni, spre stele; -- Mai sunt încă roze — mai sunt, Și tot parfumate și ele. Zadarnic al vieții cuvânt A stins bucuriile mele, Mereu când zâmbesc uit, și cânt, În ciuda cercărilor grele, Mai sunt încă roze, — mai
Alexei Mateevici - Vorbă lungă
... hârtie curată. — Dă-l afară pe Zaharia, dac-așa... zice baba. Dumnezeu cu dânsul, dă-l afară... — Taci! răspunde în scurt dascălul de ciudă. El își moaie încet condeiul și scrie de pe amândouă hârtiuțe numele pe lista cea nouă. — Eu îi scriu pe toți delaolaltă, zice el ...