Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IN RĂZBOI CU
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 257 pentru IN RĂZBOI CU.
George Gordon Byron - Cântarea dracilor în preziua potopului
... Mormânt de triumf, mormânt tot pământ. Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind! Să ne bucurăm! să ne bucurăm! Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm. Vom vedea pierind, murind și murind Neamul omenesc atât îngâmfat ... văzut pierind; Oasele-ți albind, spălate sclipind, Prin peșteri, prin văi, prin munți s-or opri; Apa ne-ncetat tot le va goni, Și moartea cu noi va privi rânjind: Totul vedem rupt, susul peste subt: Leul verșunat, tigrul furios Loc își vor căta cu mielul fricos, Pare c-ar fi frați ș-un lapte au supt. Izvor cu șiroi spumegând vâjoi, De sus șiroind, de jos volborând, Totul dezlegând, totul mestecând, -- Ce haos frumos! umed mușuroi! Să ne bucurăm! să ne bucurăm! Glasul ... boale noi, alte dureri noi, Păcate mai noi, noi nelegiuiri. Acei muritori — ce mai muritori! -- Vor fi însoțiți de chin, de dureri, Ură și război, muncă,-mperecheri. Ce mai muritori! ce mai muritori! Să ne bucurăm! să ne bucurăm! Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ...
Ion Heliade Rădulescu - Cântarea dracilor în preziua potopului
... Mormânt de triumf, mormânt tot pământ. Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind! Să ne bucurăm! să ne bucurăm! Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm. Vom vedea pierind, murind și murind Neamul omenesc atât îngâmfat ... văzut pierind; Oasele-ți albind, spălate sclipind, Prin peșteri, prin văi, prin munți s-or opri; Apa ne-ncetat tot le va goni, Și moartea cu noi va privi rânjind: Totul vedem rupt, susul peste subt: Leul verșunat, tigrul furios Loc își vor căta cu mielul fricos, Pare c-ar fi frați ș-un lapte au supt. Izvor cu șiroi spumegând vâjoi, De sus șiroind, de jos volborând, Totul dezlegând, totul mestecând, -- Ce haos frumos! umed mușuroi! Să ne bucurăm! să ne bucurăm! Glasul ... boale noi, alte dureri noi, Păcate mai noi, noi nelegiuiri. Acei muritori — ce mai muritori! -- Vor fi însoțiți de chin, de dureri, Ură și război, muncă,-mperecheri. Ce mai muritori! ce mai muritori! Să ne bucurăm! să ne bucurăm! Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... gol al celui mort De lănci e plin. Sărmanul crai! Când l-a văzut Și, când de-abia l-a cunoscut, Cu vuiet s-a izbit un pas De spaimă-n lături și-a rămas Cu pumnii strânși, fără de glas, Ca un pierdut. Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să-nalțe dreapta lui de ... ai de-acum să mai privești Pe cel frumos, cum însuți ești, De dragul cui să mai trăiești, Tu soare sfânt? Dar doamna! Suflet pustiit! Cu părul alb și despletit Prin largi iatacuri alerga, Cu hohot lung ea blestema, Și tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat și umblet slabă ce-i! Topiți sunt ochii viorei De-atâta ... a oprit, Privind la ea. Un sfânt de-al cărui chip te temi Abia te-aude când îl chemi: Bătrân ca vremea, stâlp rămas, Născut cu lumea într-un ceas, El parcă-i viul parastas Al altor vremi. Și sprijin pe toiag cătând Și-ncet cu mâna ridicând Sprâncenele, din rostu-i rar, Duios cuvintele răsar: Nepoată dragă! De-n zadar Te văd plângând. De cum te zbuciumi, tu te stingi ...
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... minut n-a zăbovit Și un curier în pripă la Ștefan a răpezit; Iar satelor de pe mărgini, porunci se găti Cu săcuri, topoare, coase, cu ce vor putea găsi, Totodată dând de știre și pre la boierânași Ca cu oamenii de oaste, cu vecinii și slujbași, Cu toții, și mic și mare, să grăbeasc-a alerga La șesurile Moldovei unde el se va afla; Apoi strângând călărașii și parte din ... cruce-n gură ținea, Nu rămâne îndoială că acel odor bogat De la domnul Vlad sau Radul, în război a fost luat. Alții cu săgeți și arce au căciule tătărești, Însă cea mai mare parte poartă cușme țurcănești. De acolo nu departe țăranii stau adunați, Cu securi, cu lănci, cu coase și topoare înarmați; A lor mâneci suflecate, aerul posomorit, Tăcerea lor, toate-arată că spre război s-au gătit. Pârcălabul mai nainte era cu-ai săi călăreți. Având strânși pre lângă dânsul slujbașii și târgoveți; Deci văzând cum că vrăjmașul cât putea vinea spre ei, Se întoarce și le ... țara și casele voastre în pradă-i să nu lăsați. Dați de tot! să n-aveți milă d-an vrăjmaș ce ne-au prădat, Care
... Vasile Alecsandri - Badiul Pe luciul Dunării, La scursurile gârlei, La cotitura mării, Ian că se zărea plutind, Cu lopețile vâslind, Cu pânzele fâlfâind, Un caic mare, bogat, Cu postav roș îmbrăcat, Pe-n afară zugrăvit Și pe margini poleit. Da-n caic cine era? Era căpitan-Pașa, Baș-agaua turcilor, Măcelarul frâncilor, [2 ... lăutarii adaugă la sfârșitul ariei un soi de suspin pe cuvintele turcești Brui aman, aman! ↑ Turcii dau numirea de frânci la toate popoarele îmbrăcate cu haine europene, și fiindcă ei au avut multe războaie cu ungurii și cu nemții, poate că versul de sus face aluzie la unul din acele măceluri crâncene ce au roșit cu sânge de atâtea ori malurile Dunării. Punem înainte această presupunere, fiindcă caracterul mai modern al baladei Badiului nu ne îngăduie a o crede ... ↑ Cuvânt turcesc ce însemnează prezent, dar. ↑ Un lăutar din satul Foltești, ce se află la coada lacului Brateș, lângă Galați, zicea următoarele versuri: Cu-o frânghie de mătase Împletita-n în trei, în șase Cât și brațul meu de groasă, Tăia carnea pân' la oase Și cu ...
George Coșbuc - Somnul codrilor
... Încet ridică ochii, se uită-nspăimântată, S-apropie de flăcări și-aproape-n urmă stând Viteazului în față, ea lung la el privește, Domol, apoi cu glasul abia-nțeles, vorbește: „Tu cine ești, străine? De tulburi somnul meu? Cu gândul morții-n suflet, s-alergi murind mereu, Să n-ai de gânduri pace, cum n-am de tine eu!â€� Arnulf aude glasul, voinică ... firea Și râde, râde-n hohot s-alunge nălucirea. Atunci bătrânul Codru, de hohot deșteptat, Încet deschide ochii, ca două sălcii crunte, Iar pletele-i cu freamăt îi tremură pe frunte Și-i tremură-n mânie sprâncenile cărunte; El mii de brațe goale le-ntinde tremurat. Cu glas adânc de preot din zilele bătrâne Vorbește rar: „N-am pace de râsul tău, păgâne? Tu somnul veciniciei sub mine să-l petreci ... și eu de-a pururi, să dormi și tu de veci!â€� N-a râs acum viteazul; sta codrului în față Cu ochiî mari și tulburi, cu sufletul de ghiață. Și când clătește Codru pletosul cap al său, Năvalnic dintre plete-i vuind răsare Vântul: El vâjâie din aripi și-și flutură ... ...
Constantin Mille - În ajunul anului nou
... Constantin Mille - În ajunul anului nou În ajunul anului nou de Constantin Mille Din volumul Caietul roșu Te duci în veșnicie, bătrân cu ghebu´n spate, Saturn la el te chiamă păcatele să-i spui, Și proasta omenire gonindu-te departe, Cu flori primește ´n sgomot pe-al timpului nou pui! Ba spun poeții încă că pruncu-i plin de glume, Că fericirea este în cornul ... ce lucruri nouă aduci pe lume, spune, Sub forma tinereții n´ascunzi vre un bătrân? Ne-aduci oare alinul, ești sol de vremi mai bune? Cu cine ești: cu robii – sau ești cu-al lor stăpân? O parcă văd la anul cum lumea ´nsângerată Te va goni cu chiot, cu plânset, cu
Ion Luca Caragiale - Dă-dămult... Mai dă-dămult
... mpărat?... — Iac-așa! Îi mai zicea de pe când era tinerel și Ciungu-mpărat, fiindcă mai târziu era să-și piarză o mână... în război... — Bietul împărat Barlaboi!... Și era și însurat Barlaboi-mpărat. Avea nevastă, și cu ea o fată. Altceva niciodată. N-avea noroc... băiat... de loc. ...Lucrau femeile toată ziulica, toată nopticica: țeseau, îmblăteau, înălbeau, depănau, torceau, dregeau, cârpeau, însăilau ... mama-mpungea, fata trăgea. Împărăteasa, părul ca cerneala... Fata, ca cânepa. * ...La fără cinsprece zile al cinsprecelea an, la același ceas taman-taman, Ciungu-mpărat cu amândouă mâinile a plecat. A plecat Barlaboi, la război, să se bată-n duel cu Stacojiu-voievod, ce-i mai zicea și Sontic-vodă până nu-l făcuse mă-sa. — De ce-i mai zicea și Sontâc-vodă până ... ca tot meșteșugul își are și hicleșugul și beteșugul, un hârlău dă doaga dă stejar hor dă arțar, hor dă paltin, hor dă pluta, plin cu hapa nenceputa, dă soare nevăzuta, nici hierbinte nici rece, când o bei dă dor îți trece, încropita, potrivita, numa buna dă luat, cu ...
Constantin Negruzzi - Duchesa Milanului
... plăcerea lor, negreșit l-ar fi apucat dacă nobilitate Milanului nu s-ar foarte sâlit ca sâ-i oprească. Sfors, câștigând mult ipolipsis întru acest război, s-au ales gheneral a milanezilor și nu după multă au luat și titlu de duc de Milan, cu toate împotrivirile Casii de Orleans, cari nu era în stări a-l opri cu puterea armilor. Dar Carl al 8-le murind fără clironomi, Luiz al 12-le, carile era duc de Orleans, i-au urmat, și mai întăi ... care pe ace vremi să afla la Milan, Clarisa Visconti, fată unui cadet a aceștii slăvite casă, cari perisă în cel din urmă război, întrece cu covârșâri pe celelalte: naștire sa, frumsăța sa ce nemărginită și mare sa faptă bună au sâlit pe craiul a o tratarisâ cu multă deosăbire. Amiralul de Bonivet, favoritul lui Franțisc I, s-au atins cu atâta vioșime de frumsățile aceștii persoane vrednici de iubit, încât s-au amorezat strașnic din ce întăi dată ci au văzut-o. Pofta care ave ... i facă vizită, cagetând că-i va fi ușor a spune santimenturile inimii sale frumoasei Clarisăi. Contesa și fiică-sa l-au priimit ...
Mihai Eminescu - La arme (Eminescu)
... moartea de la câni La arme, La arme, dar români! Pierit-au oare toți vultanii Și șoimii munților Carpați, Voi, fii ai vechei Transilvanii Sunteți cu totul enervați Și suferiți în înjosire De la Brașov pân-la Abrud, Ca să vă ție în robire Fino-târtanul orb și crud. Și nimeni ... azi Și-n tricolorul mândrei flamuri Să-nfășuri pieptul tău viteaz. Și smulge spada ta din teacă Și-ți cheamă toți vitejii tăi. Și la război ea demnă pleacă Cu pui de șoimi și fii de zmei În rânduri, rânduri ea să farme Calmuci, tătari, dușmani, stăpâni, La arme, la arme, La arme, frații mei ...
George Coșbuc - Jertfele împăcării
... Tu vreai să-mbeți, copilă, bărbații-ntunecoși Cu plete lungi pe umeri, cu bărbi ce te-nspăimântă Puternici ca mânia pe care ei o cântă Cu glasuri răgușite, când pleacă la război! De ce zâmbești ? Aruncă cununile de foi Și pune diademă pe fruntea ta senină ! Ce-ți. pasă dac-ai noștri la alte legi se-nchină ... puternici marturi ai apărării lor, De-ar vrea să-i năvălească sălbaticul popor — Și-n codri ei lăsat-au, de-ar fi vro mișelie, Cu opt centurii Quintus pe-aproape să se ție. VI Acolo fete blonde cu ochii de azur Cântau sinistre cânturi de luptă, și-mprejur Flăcăi înalți, sălbatici, jucau cu vuiet mare Războinicele jocuri a ginților barbare. Pe lavițe-așternute cu albe piei de ied Bărbați stau în șiruri, iar cupele cu mied Oprite lung la gură trec vesele și-ntruna, Din om în om. Iar astăzi paharnic e Hiltruna, Copila cea frumoasă, că-i vechiul obicei ... ultima suflare Un semn știut de bucium. IX Și semnul a intrat Prin codri ca un țipăt, și codrii s-au mișcat. Atunci cu pas de vifor din negura pădurii Năvalnic iese Quintus ...