Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LARGUL MARII
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 355 pentru LARGUL MARII.
George Coșbuc - Nunta Zamfirei
... niciodat. Iar când a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din munți și văi, de peste mări, Din larg cuprins de multe zări, Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. De cum a dat în fapt de zori Veneau cu fete ... prins să sune sunet viu De treasc și trâmbiți și de chiu Dar ce scriu eu? Oricum să scriu E nemplinit! Și-atunci de peste larg pridvor, Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gând răzleț, Cu trupul nalt, cu părul creț, Cu pas ușor ... Și-a zis: Cât mac e prin livezi, Atâția ani la miri urez! Și-un prinț la anul! blând și mic, Să crească mare
Alexei Mateevici - Trecutul și viitorul
... de starea lui îndeobște, de locul lui și al celor care trăiesc o viață cu dânsul în mijlocul altor oameni, cu altă stare în viață. Mare este anul care numai ce a trecut. Fără îndoiala că încă și mai mare are să fie anul viitor. În scrierea din numărul 59 am arătat în parte însemnătatea lucrului pentru deșteptarea neamului nostru, pornit în anul 1906. Fiindcă ... a arătat toate vredniciile sale sufletești, toate puterile sale de viață. Acum, la începutul Anului Nou, mișcarea noastră tot înaintează, iar zorile luminii tot mai larg și mai frumos se lățesc pe deasupra noastră. Am arătat cele două clipe ale mișcării noastre, ale trecutului nostru din anul 1906, lămurindu-le în ... ne-a adus și bucurii și amărăciuni, ba încă poate mai multe amărăciuni decât bucurii. Și bucuriile și amărăciunile acestea, luate îndeobște, au aceeași mare însemnătate, fiind arătătorul mersului frumos al mișcării. Aici nu trebuie să încapă nici o deznădăjduire, nici o părere de rău. Căci noi suntem încredințați că ... a dus anul 1906. Și cu acest trecut am stat noi la pragul anilor 1906 și 1907. Viitorul ne gătește o muncă încă mai ...
Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată
... locul de unde venea lumina ― și, când luna ieși pe-o clipă pentru a lumina locul, el văzu o zidire veche și mare, cu câte un turn la fiecare colț și cu o poartă uriașă în mijlocul zidului. Era o ruină mai mult, părea pustie, acoperământul se surpase ... s-o urce-ncet răzimându-se c-o mână de perete. El văzu flacăra tot depărtându-se dinainte-i pân-ce ajunse într-un coridor larg și lung... Flacăra parcă plutea în aer departe în coridor, purtată ca de o mână nevăzută... el o urmă tiptil numai în vârful picioarelor, căci ... de un grila [j] de fier. El îl lovi cu piciorul și-l deschise. Ducea într-un coridor întortocheat și în unghiuri, abia destul de larg pentru ca un om să poată trece cu mâinile și picioarele pin el. O lucire abia, a cărei izvor nu se știa * îl ... coridorului, din depărtare. El merse mereu înainte și zări iar flacăra albastră care-i luminase mai nainte. Coridorul boltit se deschise deodată într-o galerie mare și spațioasă în mijlocul căreia el zări un om îmbrăcat în fier și armat pe deplin care, cu fața sinistră și cumplită, ridica cu o ...
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... România pitorească de Alexandru Vlahuță Cuprins 1 PE DUNĂRE 1.1 PORȚILE DE FIER 1.2 TURNU-SEVERIN 1.3 CORBUL. HINOVA 1.4 OSTROVUL MARE. RUINI 1.5 LA CALAFAT 1.6 DESA 1.7 GURA JIULUI. BECHETUL. CELEIUL 1.8 SILIȘTIOARA 1.9 ISLAZUL 1.10 TURNU-MĂGURELE 1 ... marmura vânăt-a apei luna cerne o pulbere de argint. Toate parcă se pregătesc să treacă din lumea realității în lumea basmelor. OSTROVUL MARE. RUINI E noapte, — o noapte caldă, adâncă, liniștită. Nu se mai aude decât respirarea puternică a mașinei și fâșiitul somnoros al apei ... — Bulgaria. Pe-o depărtare de patruzeci de kilometri malurile nisipoase bat spre răsărit, până la satul Cetatea, pe unde se îndoaie iarăși un cot mare în țărmul din stânga, scobit de valuri, până-n șesul Maglavitului. E miezul nopții. Slabe, tremurătoare licăriri clipesc, ca niște ochi somnoroși, pe amândouă malurile ...
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului
... Și dreapta îi scapă pe-a săbiei teacă: Sigur de iubire-ți  m-aștepte pierzare  Tot scoate-voi piatra luminei din mare! ................................................ Din Spania pleacă, cu pașii pribegi, Prin țări și orașe, castele de regi; Abia vede-o țară și iarăși o lasă, Căci piatra luminei gândirea ... aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea Cavaleriul. Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar ... n valuri de moale mătasă el cade Pe umere albe... Frumos i se șade! Și plâns este glasu-i:  ,,Iubit cavalere, Nu merge la mare, că mor de durere; Împarte cu mine pământul și raiul." De dor și de grijă îi tremură graiul.  ,,Iubite dorite, în brațele-mi vino ... l sfaremi. Păstrează, crăiaso, viclenele sfaturi. În laturi, frumoasă ispită, în laturi!" Ea piere... cu dânsa castele, dumbravă... Și marea-nghețată vuiește grozavă. Mișcate de mare-n strigare măreață A Nordului vin caravane de gheață... Pe ceruri în neguri o stea nu s-arată, Departe doar luna  o ...
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio)
... Și dreapta îi scapă pe-a săbiei teacă: Sigur de iubire-ți  m-aștepte pierzare  Tot scoate-voi piatra luminei din mare! ................................................ Din Spania pleacă, cu pașii pribegi, Prin țări și orașe, castele de regi; Abia vede-o țară și iarăși o lasă, Căci piatra luminei gândirea ... aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea Cavaleriul. Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar ... n valuri de moale mătasă el cade Pe umere albe... Frumos i se șade! Și plâns este glasu-i:  ,,Iubit cavalere, Nu merge la mare, că mor de durere; Împarte cu mine pământul și raiul." De dor și de grijă îi tremură graiul.  ,,Iubite dorite, în brațele-mi vino ... l sfaremi. Păstrează, crăiaso, viclenele sfaturi. În laturi, frumoasă ispită, în laturi!" Ea piere... cu dânsa castele, dumbravă... Și marea-nghețată vuiește grozavă. Mișcate de mare-n strigare măreață A Nordului vin caravane de gheață... Pe ceruri în neguri o stea nu s-arată, Departe doar luna  o ...
George Topîrceanu - Homer: Chinurile lui Ulise
... cu ușoarele-i pânze Doldora pline de vânt, peste noianul de ape. Singur pe navă prudentul Ulise privea cu-ntristare, Cât ți-i oceanul de larg, zările fără catarguri. Căci părăsind pe frumoasa Calipso cea aprigă-n șolduri (Pentru că nu-i mai plăcea) și navigând la-ntâmplare Trei săptămâni împlinite ... acesta plângând cu bărbată strigare Bietul Ulise gemea, gata să sară în valuri. Cel ce cu agera-i minte sub zidul troian născocise Gloaba cea mare de lemn care-a pătruns în cetate [1] , Nu era-n stare acum, la strâmtoare fiind, să găsească Vai! nici un mijloc onest ... După doritul ei soț, care stă gata să piară, Nu pot răbda să te știu la-ndemână, prin apele mele, Fără să-ți dau ajutor, mare fiind filantroapă! Iat-am venit să-ți aduc așadar un colac de salvare, Numai atâta mă-ntreb — dacă ți-a fi pe ... ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri spre țărm depărtat călătoare, Cerul era liniștit — marea pustie și verde. [1] Lucruri expuse pe larg în traducerea dlui Murnu, Harnicul nostru tălmaci care-a tradus Iliada, Carte ce fu mintenaș premiată cu premiul cel
Ștefan Octavian Iosif - Furtuna (Heine)
... și-mbrîncind Munți albi și mișcători de apă: Micuța navă-i suie Cu trudnică pripă, Ci fără de veste-alunecă În negre prăpăstii căscate... O, mare !... Mama Frumuseții, Din spumă de val răsărite ! Străbuna Amorului ! Aibi îndurare ! Ah, iată ! alba ta rîndunea Din aripi fîlfîie fantastic, Setoasă de pradă, Și-adulmecă ... — Ea cîntă din harfă și cîntă din gură Și vîntul îi flutură pletele-i lungi Și-i spulberă cîntecul trist În largul furtunei, pe mare
Heinrich Heine - Furtuna (Heine)
... și-mbrîncind Munți albi și mișcători de apă: Micuța navă-i suie Cu trudnică pripă, Ci fără de veste-alunecă În negre prăpăstii căscate... O, mare !... Mama Frumuseții, Din spumă de val răsărite ! Străbuna Amorului ! Aibi îndurare ! Ah, iată ! alba ta rîndunea Din aripi fîlfîie fantastic, Setoasă de pradă, Și-adulmecă ... — Ea cîntă din harfă și cîntă din gură Și vîntul îi flutură pletele-i lungi Și-i spulberă cîntecul trist În largul furtunei, pe mare
... aburi se ridică din fund de văi spre dealuri. O insulă departe s-a fost ivind din valuri, Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare. Din umbra de la maluri s-a desfăcut la larg O luntre cu-a ei pânze sumese de catarg. Tăind în două apa, ea poartă o păreche: Pe Sarmis, craiul tânăr din Getia ...
Ștefan Octavian Iosif - Sfat în pustie
... Ştefan Octavian Iosif - Sfat în pustie Sfat în pustie de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Albina , 24 octombrie 1904 După Saadi Dormeam odată în pustiul mare, Furat de visul unei nopți senine, Dar călăuzul de cămile vine, Mă scutură din somn, și-mi strigă tare: "Sus și la drum ! gătește-te ... drum? Hei, sunt trudit și eu, și de-ar fi chip Aș mai dormi măcar și eu oleacă, Dar caravana pleacă, Și vai, — o mare largă de nisip — Pustiul fără de hotar se pierde Și ce departe este oaza verde !" Tu care dormi cu zîmbetul pe buze Și nu ...