Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MĂRUNT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 149 pentru MĂRUNT.
... liniște cum crapă A stâncilor întunecate blocuri Și trec plutind pe-a nopții neagră apă. Fantome prinse-n diafane jocuri Călcau mărunt văzduhul, fără tropot, Ca cei ce poartă cauciuc la tocuri. Apoi un sunet depărtat de clopot Păru că bate-n aer tarantella Și ploaia se ...
Ștefan Octavian Iosif - Cîntece (Iosif, 1)
Ştefan Octavian Iosif - Cîntece (Iosif, 1) Cîntece de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Singurel ca un haiduc, În surghiun ca norul, Cată mîine să mă duc Și să-mi las odorul. Mîine plec în zori de zi... Însă pînă mîine, Vino mai aproape, — zi Doina mea, stăpîne! Doina cu păstorul, cînd Prăpădise turma Și se duce tot cîntînd Ca să-și piardă urma... II Nu mai sunt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe ! Și văzduhul s-a-nnorat, Ninge sus la munte — Trec pe vale, la iernat, Turmele mărunte... Plîng tilingi, tălăngi răspund, Soarele apune, — Glas de bucium sună-n fund Ca o rugăciune... III Boii stau în jug supuși, Gata de plecare ; Necăjiții cărăuși Merg pe lîngă care... „Hăis și cea!â€� — gem sub poveri Carele greoaie ; Ieri ca azi, și azi ca ieri ; Frig, și vînt, și ploaie... Drumul e glodos și greu, Negura se lasă : „Știe bunul Dumnezeu De-om ajunge-acasă !...â€� IV Dragă codrule, te las... Plec pe căi străine... Chezășie mi-a rămas ...
Ștefan Octavian Iosif - Thogrul și străjerul
Ştefan Octavian Iosif - Thogrul şi străjerul Thogrul și străjerul de Saadi , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Albina , an. VIII, nr. 4, 24 octombrie 1904. Thogru = un principe al turcilor ( n.a ) Odată, cînd, pe-o noapte furtunoasă, Thogrul trecea pe lîng-un biet străjer Și la văzut în bunda-i zdrențeroasă Cum zgribura, învinețit de ger, Îi zise, căci era milos din fire : — Am să-ți trimit pe loc o haină groasă. Zicînd așa, cu inima-mpăcată Intră-n palatu-i plin de strălucire : Acolo însă-i răsări în prag Soția lui, făptură minunată, Care-l primi zîmbind cu-atîta drag, Încît uită făgăduiala dată Precum uită și pe străjer și gerul. Dar ia aminte tu ce-a zis străjerul : A zis : — O, rege, tu m-ai dat uitării, Căci ai dormit în raiul desfătării, Ai dus-o noaptea într-un vis plăcut, Ce-ți pasă noaptea mea cum a trecut ! Ce-i pasă caravanei care scapă De-aceia ce-n nisip își află groapă ! Un blînd noroc te leagănă în somn, Ai călăuză bună și ești domn, Nu te oprește dealul, ...
Ștefan Petică - IX (Ah, palidele umbre pe albele perdele)
Ştefan Petică - IX (Ah, palidele umbre pe albele perdele) Ah, palidele umbre pe albele perdele de Ștefan Petică Ah, palidele umbre pe albele perdele: Icoane de madone uitate-n mănăstiri, Parfumuri adormite în file de psaltiri, Ce trist le port în suflet în nopți adânci și grele! Acorduri murmurate de negre pianine Atinse-ncet și dulce de mâini ce-au tresărit, Sub visul care, palid, o clipă-a răsărit, Sunt lacrimi neștiute-n tainice suspine. O mână diafană ce lunecă pe clape Trezind din somn de veacuri dulci visuri de mormânt E tot minunea veche mai sus de orice cânt, Iar ochii par o mare de-adânci și triste ape. Și lampa ce veghează! Albastra ei lumină Căzând pe frunți plecate sub caldul vis tăcut Vestește vechea pace senină din trecut Ca ruga ce se-nalță în seri de lună plină. Afară e-ntuneric. Încet mărunta bură Din cerul greu ca plumbul se cerne amorțiu Iar noaptea e ca moartea pe sufletul pustiu Și eu mă duc ‘nainte pierdut în ceața
Alexandru Macedonski - Formele
Alexandru Macedonski - Formele Formele de Alexandru Macedonski Satiră Forma-nghite astăzi fondul, ș-o justiție diformă Trece-n fața lumii dreaptă, dac-a pus dreptatea-n formă! Iar când sufletu-ți c-un altul fără preot s-a legat, Faptul în concubinagiu este-ndată proclamat. Trebuia în fața lumii să târăști acea ființă, Coram populo , iubirea să-i aduci la cunoștință, Și cu fruntea înclinată sub beteală, s-o expui La surâse cu-nțelesuri și la poftele oricui! Trebuia la ofițerul situației civile S-o mai duci, ca să-și înscrie numele pe vreo trei file, Și pe loc, după ce popa Isaiia ți-a cântat, Mulțumit să pleci acasă spre a fi felicitat, Să chemi lumea să mănânce ciocolată și cofeturi, Să ai prânz de gală seară, ș-alte multe marafeturi, Și la urmă comedia s-o pecetluiești c-un bal, Ca să-ți joace toți mireasa în vârtejul infernal, Iar când, unul câte unul, invitații mi te lasă, Să rămâi cu mama-soacră, sfeșnic neclintit în casă; Și s-o vezi cum la ureche îi șoptește-ncetinel, Sub pretextul s-o scutească de surprinderi de-orice fel, Vorbe multe ...
Alexandru Vlahuță - Să plec%3F
Alexandru Vlahuţă - Să plec%3F Să plec? de Alexandru Vlahuță Să plec? Ah, mult e dureros Să plec de lîngă ea. Din sufletu-mi pustiu, noptos, Să sting drăguța-i stea. Căci o iubesc cum n-am iubit Ființă-n viața mea. A, traiul meu va fi cernit Departe dus de ea. Și cînd gîndesc să plec, îmi pare Că văd cum se sfaramă Și munți, și stele lucitoare, Și cerul de aramă. Și toate cad bucăți mărunte Și fac în fața mea Un zid înalt, nalt cît un munte, Ca-n veci să stau cu ea. O, da, să stau, căci fără ea Mi s-ar părea că mor, Să stau, să-i spun durerea mea Și vecinicul meu dor. Tîrgoviște, 1880, ianuar
Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"
Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum" "Sunt lacrimae rerum" de Dimitrie Anghel Publicată în Seara , II, 536, 11 iul. 1911, p. 1 Ce dulce intimitate se desprinde dintr-o gospodărie veche... Sunt unele în care lucrurile fac parcă un singur trup cu odaia. Ele stau nemișcate, și vremea trece peste ele, nimic nu le schimbă, soarele poate pătrunde ici-colo și le mai pălește fața cu sărutarea lui fierbinte, o mărgea poate dintr-o perină se desprinde, o floare pe un covor se decolorează, o fotografie într-o ramă se acopere de o ușoară negură. Încolo, ele stau, dormitează trăiesc cu viața lor latentă, și e de ajuns să miște una din ele ca întreaga armonie să dispară. Apoi, cine trăiește mult într-o casă îi place să păstreze orînduială. Ochii s-au deprins cu liniile, și ființa ta intimă sufere dacă-ți clintește cineva un vas de pe o consolă, un portret de pe o etajeră, ori cel mai mic lucru, care ocupa un loc bine definit pentru tine în spațiul odăiei tale. Mătușa Elencu, însă, era inamica oricărei stabilități. Nemișcarea pentru dînsa era moartea, și lucrurile i se păreau că devin rigide și îngheață dacă stăteau încremenite două ...
Dimitrie Anghel - Arivistul Arivistul de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Reflexiile unui poet", în Tribuna [Arad], XV, 74, 1 [14], apr. 1911, p. 1—2. Arivistul e un om care nu pierde nici o ocazie pentru a se manifesta. El se pleacă, se multiplică, șerpuiește, ciulește urechea ici să asculte, prinde o vorbă pe care o reține, căci îi va trebui mai tîrziu, violează intimitățile și are o serie nesfîrșită de măști pe care le preschimbă după împrejurări. Calități mari de inteligență, ori substrat de cultură serioasă nu e nevoie să aibă. Pospaiul e de ajuns și, cînd nici nu te gîndești, din omul infim de ieri, din nevoiașul ce împărțea cu noi toți, cei nepăsători de soartă, nevoile, îl vezi deodată ajuns cine știe unde. Pentru aceasta e drept că a cheltuit o energie incontestabilă. Visurile nu l-au ținut pe loc, idealurile de asemeni i s-au părut un bagaj inutil, și e știut că, cu cît ai mai multe bagaje, cu atît e mai greu de călătorit. Eu unul am cunoscut mulți de aceștia și le dau dreptate, pentru că, oricum, au muncit în felul lor. Și-au trudit mintea în fel ...
Dimitrie Anghel - Cântec (Anghel)
Dimitrie Anghel - Cântec (Anghel) Cântec de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 17 dec. 1906 Garoafele din glastră, stând gata ca să moară, Vorbesc de-o fată blondă cu fața diafană, Vorbesc de-o prea frumoasă și mândră castelană Ce le-a purtat de grijă o-ntreagă primăvară... Vorbesc, și pun la cale garoafele din glastră: - "Carminul să ni-l strângem, și-n pulbere măruntă, Pe-obrajii ei să cernem ușor, în zi de nuntă, Să nu mai fie alta cum e stăpâna
Dimitrie Anghel - Ceasornicul bunicii
... unde pare că vîntul s-a strecurat pe undeva, pe un geam spart și, aducînd zăpada de afară, a cernut-o mărunt peste tot. Și într-o ramă, iată o canava iubită, răbdător cusută în fir de mătasă și mărgele înșirate. Sub răbdarea acului îndemînatec, bătrînul Milton ...
Dimitrie Anghel - Dușmanul mașinismului
Dimitrie Anghel - Duşmanul maşinismului Dușmanul mașinismului de Dimitrie Anghel Din volumul plănuit "Arca lui Noe" Publicată în Minerva , III, 1032, 31 oct. 1011, p. 1. De la custura informă de silex, ori de la întîiul cuțit de plug făcut din bucata de fier căzută din cine știe ce astru, pe vremea bunilor troglodiți, și pînă la perfecționatele instrumente aratorii din zilele noastre, ce cale uriașe am străbătut. Pentru dunga neagră pe care o scrijelează omul de la începutul lumii, pe fața răbdătorului pămînt, în care să arunce sămînța, cîte minți nu s-au trudit pînă să ajungă la arătură adîncă a plugului cu aburi. Domnul Panțu însă era contra mașinismului și pentru tradiție. Trogloditul din el nu murise încă, și simplul fier de plug, cu care se slujise părinții și străbunii noștri din vremurile cele mai patriarhale, îl satisfăcea cu prisosință. "Mașinile sunt un cuvînt van și niște invenții complicate și diabolice. Totul e să sameni la vreme și să ai ploi priincioase", zicea el. Stăpînul lui era însă cu totul de altă părere, știind că un pămînt, cu cît îl vei lucra mai bine, cu atîta va rodi și el mai mult. Poate că era greșit ...