Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU SE LĂSA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 1273 pentru NU SE LĂSA.
Dimitrie Bolintineanu - Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privința drepturilor pol
... Dimitrie Bolintineanu - Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privinţa drepturilor politice ce se cereau a se da evreilor Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privința drepturilor politice ce se cereau a se da evreilor de Dimitrie Bolintineanu În Opere, vol II, București: Scriitori Români, 1982, pp. 37-38. În Eumenidele sau Satire Politice. Jurnal în versuri. I ... părți Și le stric la havre și le ard la cărți. Bre! Credeți voi poate ca s-aveți în har Politice drepturi printr-un harmazar, Se fiți bei acolo cum nu s-a văzut Și aceste toate pentru-un împrumut! Dar se poate-acolo drepturi s-aveți voi Când aceste drepturi nu le-avem nici noi? Voi la țara-aceea încă mai aveți Havre și cu dânșii încă o duceți, Iar noi musulmanii n-avem nici geamii ... Pași, veziri ba incă și chiar șadrazami! Taman! Tot atât ar fi să chemăm Pe moscovi și țara placintă s-o dăm! Musulmanii și vlahii nu sunt cilibii, Cu prețul a se ...
Alexandru Vlahuță - Nu-i de-ajuns
... Alexandru Vlahuţă - Nu-i de-ajuns Nu-i de-ajuns de Alexandru Vlahuță Publicată în Revista literară , an VI, nr. 17, 9 iunie 1885 Negreșit, ești prea frumoasă. Ce ochi mari !... Ce ... — sub val viața Ți-ai lăsat-o să se-nece; Căci ca marmura de rece Ți de albă-ți este fața. Și de-aceea nu te mire Că-n serate și petreceri Nici o inimă nu seceri Și nu clatini nici o fire... Cine firea să-și aprindă, Ș-a lui inimă să-și plece La o frumusețe rece, Ca răsfrîntă din ... Ș-orice suflet, cînd te știe, Zice, trist, de-a ta ființă: E-o frumoasă locuință, Ce păcat că e pustie ! De aceea nu te mire Că prin baluri și petreceri Nici o inimă nu seceri Și nu clatini nici o fire !... Inimile vor viață, Nu se frîng așa-n neștire, Cerșind pietrelor iubire, Și foc sloiului de gheață. ............................... Venere din valuri scoasă, Cu ochi mort — făr-o scînteie, E păcat ...
Antim Ivireanul - Învățătură cînd se face parastas
... Antim Ivireanul - Învăţătură cînd se face parastas Învățătură cînd se face parastas de Antim Ivireanul Un lucru peste fire văz în Sfânta Scriptură la a doaoa carte a Împăraților, în 12 ... ni-l dă însuș David. Până era zice bolnav, mi să cuveniia să mă mâhnesc pentru el, căci aveam nădĂ©jde că mi-l va lăsa Dumnezeu. Iar de vrĂ©me ce au murit, înapoi nu pociu să-l mai întorc, ci-m caut mie a mĂ©rge după el; și pentru aceia mă bucur că s-au odihnit ... întristarea și să părăsiț lacrămile, de vreme ce s-au odihnit în Domnul această cinstită cocoană ce să pomenĂ©ște astăz. Căci lacrămile și întristăciunile nu dau nici un folos morților, nici pot să-i întoarcă din viața cea vĂ©cinică, nici să-i scoață din gropi. Și pentru acĂ©ia ... mântuință sufletelor, precum adeverează și sfântul Dionisie Areopaghitul la cuvântul ce face asupra morții. Rugăciunile zice ce să fac la sfintele jertăvnice sunt de folos nu numai celor vii, ci mai vârtos și celor morți. Și pentru acĂ©ia și sfânta besĂ©rică să roagă neîncetat bunătății lui Dumnezeu să lase ...
Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă!
... de brânză proaspătă a străbătut până în cel mai îngust colțișor al casei. Și din gaura lui, din gaura de după sobă, șoricelul nu-și mai găsește locul. Parcă-l trage cineva de mustață afară. Să iasă, să nu iasă? Mai bine să se astâmpere. Să se astâmpere, ușor de zis; dar cașcavalul? Vezi, asta-i asta: cașcavalul. Să-nchidă ochii. I-a închis. Prostul! Dar ce, cu ochii miroase ... cum? Să meargă mai întâi pe lângă perete până la divan. Așa, bun! Pe urmă... Pe urmă pe unde s-o ia? Pe lângă dulap? Nu. Pe după jilțul cela? Nici așa. Atunci? Păi lucrul cel mai bun e să se suie de-a dreptul pe perdea, și de-acolo să treacă pe marginea lăvicerului din perete până la poliță. Și-odată la cașcaval ... motanul? E-hei! la dânsul nu se prea gândise. Și, Doamne, mulți fiori i-a mai vârât în oase motanul cela. Dar poate nu era în odaie. Ha? nu era. Nu. Orișicum, să mai aștepte puțin, să vadă, nu ...
George Coșbuc - Nu te-ai priceput
... George Coşbuc - Nu te-ai priceput Nu te-ai priceput de George Coșbuc Nu te-ai priceput! Singur tu nu mi-ai plăcut, Că eu tot fugeam de tine? O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine! Ți-am fost dragă, știu eu bine, Dar, să-mi spui, tu te-ai temut. Și eu toate le-am făcut, Ca ... am știut. Zile lungi mi le-am pierdut, Să mă-mprietenesc cu tine: Tu-mi umblai sfios, Sorine, Și plângea durerea-n mine, Că tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Am fost rea și n-aș fi vrut Să te las, ca altă fată, Să mă strângi tu sărutată? Dar m-ai ... pe tine! Pe-ntrecut Chip cătam cu viclenie Să te fac să-ntrebi, și mie Mi-a fost luni întregi mânie Că tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Zici că de m-ai fi cerut Mamei tale noră-n casă, N-aș fi vrut să merg? E, lasă! Că de ...
Mihai Eminescu - Când se juca Elisa M%C3%BCller...
... Mihai Eminescu - Când se juca Elisa M%C3%BCller... Când se juca Elisa MĂ¼ller.. de Mihai Eminescu Pe genunchii-mi te-am purtat. Ți-am privit în față, Ochii-mi ochii-ți a cătat ... Mângâiat-ai fruntea mea Și m-ai strâns în brață. Ah, cât te iubesc de mult! Cine mă învață? Eu mă duc, te părăsesc  Nu mă privi șuler, La spectacol mă pornesc, Stăi să-mi văd de guler. În teatru românesc Azi e Elisa MĂ¼ler. Un copil netrebnic sunt ... legat acest cuvânt De viața-mi toată, Mi l-ai dat roșind, plângând Când ai fost  ciudată. Ah, surâde-mi înc-un pic Și nu-mi fi ursuză. Căci cu degetul cel mic Te ating pe buză. Și șoptește-mi un nimic Nimeni să n-auză. Astăzi e duminecă. Pac ... perdeauă, E o piatră de inel, E a nopții neauă, Arde-atât, încât cu el Aș aprinde-o steauă. Ș-apoi taci ca nu cumva Să audă-o floare C-ai șoptit așa ceva: Din ascunzătoare S-ar roși  mai, mai așa Cum o oarecare. Cum te uiți ...
Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele
... colnic, fata se dete să culeagă niște floricele, să-și facă un mănunchi; iară credincerul împăratului umbla razna prin pădure după păsărele, și, încet, încet se depărtă o bucată bună, ajunse la căruță, se puse într-însa și pe ici ți-e drumul. Când băgă de seamă fata împăratului, credincerul nu e. Dădu chiot, strigă, țipă, dară nimeni nu-i răspuns. Ce să facă ea? Iară daca văzu că dă înde seară, fata se urcă într-un copaci, se uită într-o parte, se uita într-alta, nu care cumva vede vro colibă ceva. Nu e. Se mai întoarse de se mai uită și în alte părți și zări, tocmai ce! într-o depărtare licărind o lumină ca o steluță. Atunci se dete jos și cu coșul într-o mână, iar cu urciorul de apă într-alta, târâș după dânsa, merse drept la lumina ce zărise. Aci ... stână. Însă unul din tovaroși se plânse că nu știe ce au oile de tânjesc de azi-dimineață; pasămite dase boala în ele, căpitaseră ori nu știu ce li se întâmplase. A doua zi
Ion Creangă - Punguța cu doi bani
... în Convorbiri literare , nr. 10, 1 ianuarie 1876 Era odată o babă și un moșneag. Baba avea o găină, și moșneagul un cucoș; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi și baba mânca o mulțime de ouă; iar moșneagului nu-i da nici unul. Moșneagul într-o zi perdu răbdarea și zise: — Măi babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi și ... i punguța din clonț o dă boieriului. Boieriul o ia, fără păsare o pune în buzunar și pornește cu trăsura înainte. Cucoșul, supărat de asta, nu se lasă, ci se ia după trăsură, spuind neîncetat: Cucurigu ! boieri mari, Dați punguța cu doi bani ! Boierul, înciudat, când ajunge în dreptul unei fântâni, zice vezeteului: — Mă ... și începe de pe la poartă: "Cot, cot, cotcodac !" Baba iesă cu bucurie înaintea găinei. Găina sare peste poartă, trece iute pe lângă babă și se pune pe cuibariu; și, după vrun ceas de ședere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, să vadă ce i-a făcut găina!... Și, când se uită în cuibariu, ce să vadă? Găina
... s-o încingă pentru întâia oară, așa luă din colț bastonul gros, cu mâner de aur, în care avea să-și sprijine de-acuma bătrânețile. Nu-i plăcea să steie locului; se târa cum putea dintr-o odaie într-alta, și la urmă venea de se așeza tot în fața ferestrei de la uliță; nu trecea soldat, nu se ducea ofițer spre cazarmă fără ca bătrânul să nu-l urmărească până departe cu privirea. Dimineața se scula în zori, când sunetul goarnelor vestea ziua în marșul voios al deșteptării; se culca la stingere, când odăile mari parcă se umpleau de cântecul duios al odihnei... De când zăcuse bolnav greu în pat, de când nu se mai putea mișca decât întors de brațele servitorului ce-l îngrijea, viața i se întunecase cu totul. Nu mai putea privi nici pe fereastră, nici odăile nu le mai cutreiera. Simțea că se duce, dar el cunoștea bine moartea. Nu se temea de dânsa. O aștepta și parcă-i părea rău că nu-i putea ieși în cale. Nici nu se apăra: nu chemase doctori, nu luase doctorii și, în dimineața aceasta, când aproape nu avu putere să-și deschidă pleoapele, zâmbi mulțumit. Era o dimineață ...
Dimitrie Anghel - Povestea celor necăjiți
... multe trude și necazuri câțiva bani, că o năpastă și da peste el, de-l lăsa și mai sărman ca mai înainte. Dar toate astea nu-i abăteau puterile, căci sădise, se vede, Dumnezeu într-însul viață de prisos ca să poată suferi mai bine. De la un timp și-a dat el cu gândul ... necăjit visă că în somnul lui mergea după un scăpătat de soare pe largul unui șes întins, deasupra căruia deodată o flacără scăpără, luci și se făcu nevăzută. Întâi nu-i veni să creadă și frecându-se la ochi își făcu semnul crucii. Dar cum porni înainte, flacăra se ivi din nou și îl ademeni. Atunci se luă după ea. Flacără și om se întrecură. Fugea vâlvătaia albastră pe fața pământului parcă avea aripi, dar nici omul nostru nu se lăsa. Acu-acu s-o ajungă din urmă, dar când să-și arunce căciula și s-o prindă sub ea, ia-o de unde nu-i. Și flacăra se ițea, se ițea cât colo printre ierburi, cale de-o poștă, și apoi se ...
Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat
... se arăta tristă. Cu toate astea, nu după mult timp, împăratul băgă de seamă că fie-sa cea mică din ce în ce slăbea și se posomora. Îndată îi trecu un fier ars prin inimă, gândindu-se că poate i-au călcat porunca. Și de unde să nu fie așa?! Ca să se încredințeze, își chemă fetele, le întrebă, poruncindu-le să-i spuie drept. Ele mărturisiră. Se feriră însă d-a spune care din ele fusese îndemnătoarea. Cum auzi împăratul una ca aceasta se tânguia în sine cu amar, și cât p-aci era săÂl biruie mâhnirea. Își ținu însă firea și căuta a-și mângâia ... otar. Peste puțin, așa făcu și cu fata cea mijlocie, pe care o ceruse un fiu de împărat de la apus. Cu cât vedea că se împlinesc întocmai cele scrise în cartea ce citise, cu atâta fata împăratului se întristă și mai mult. Ea nu mai voia să mănânce, nu se mai gătea, nu mai ieșea la plimbare; voia să se lase să moară mai bine, decât să ajungă de batjocura lumii. Dară împăratul ...