Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OH! O!
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 128 pentru OH! O!.
Ignacy Krasicki - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... i aduc din Iași pe doftorii toți.â€� Holteiul Au doar din așa pricină oamenii să nu se-nsoare, Ca să nu se bolnăvească? Însuratul Oh! nu le știi, frățioare. O femeie cu capricii de multe ori pe zi moare. A doua tocmeală „În zodia cumpenii soarele când va ajunge, Pe când se ... nu-nțeleg dacă sunt serv sau bărbat.) Spune-mi la drum ce să iau, să m-apuc de încărcat? Cucoana Tot ce trebuie să aibă o damă de neam înalt; Oh! dar cât sunt de mâhnită, și mamzela m-au lăsat, Dar prințului Furtunatic nu te-ai dus să dai de știre De-a mea ... ta avere mare!â€� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci cucoana intră-n casă, se mânie și întreabă Unde-i sala pentru masă. Boierul Aceasta... Cucoana Nu-i nici de o treabă, Pentr-o sută de persoane măcar aici loc nu este; Nu, nu, eu nu sunt născută ca să trăiesc țărănește, Mie îmi trebuie altă sală. (Bufetciul s ... vai de mine, după dânsa mă târam... Cucoana Salonul acel de baluri să mergem ca să-l vedem. Boierul Acesta-i destul de mare... Cucoana Oh ...
Alexandru Macedonski - Imn la Satan
... simțiri, ești aur, vin, cântare, floare, -- Ești tot ce e ispititor: plasticități de corpuri goale, -- Și zbor spre cer și voluptăți ce sunt titanice răscoale... O! singur zeu, fiindcă rău — iar răul singur este forță -- Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie și torță... Când ai lipsi, ar fi ... a fost mai stins ca un tăciune. Tu, care culci sub sărutări în silnicia ta sublimă Pe crinul fraged ca să smulgi beția rară printr-o crimă, Oh!... singur rodnic pestetot, când spargi a cerurilor boltă Și plumb topit în ea țâșnești a vieții aprigă revoltă, Satan, — oh ... neghiobia. Arhanghel de-aur și de foc, Ce-nsămânțezi Dumnezeirea, Urmându-ți vecinic siluirea, Din timp în timp, din loc — în loc, Și ce-o supui să-ți rabde firea... Satan, nenvinsă bărbăție, Adolescent în orice timp, Urmează-a ta împărăție Și prăvălește-orice Olimp... Când ai lipsi ...
Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți
... să-și pocăiască și s-aline al său chin. Abia ajunge la ușa părinteștei sale case, Și biata fată simțește fiori reci în trupul său... "O, dragilor părinți, zice. Oh! cât mă umpleți de groază, Oh, brațele îmi deschideți în care să m-arunc eu..." Apoi ascultă... și, iată, urechea sa cu priință I s-au părut că aude un glas ... pribejit. Și atuncea, rușinată, va ajunge la pieire, Pe aceste locuri triste, pe-aproape de-ai săi părinți; Și vei vedea pe Gafița umblând ca o nălucire, Pân’ va cădea ca o pârgă unei zadarnice căinți". "Oh, vie draga mămucăi! atunci maică-sa strigară, Și dac-a sa căință va fi din suflet curat, Oh, noi vom uita, moșnege, a sa faptă de ocară, Silindu-ne să s-aline și al său cuget mustrat..." (Cine nu poate cunoaște ... dânsul, se încleștase sleind. Iar Gafița, leșinată pe prispa de lângă casă, Se trezește zbuciumată de durere și de chin; Și simte că vântul rece o pătrunse pân’ la oase Și că-i prefăcu în gheață țâțișoarele în sân. Simțește că coasa morții la inimă o ajunge... Se înfioară de dânsa, și în suflet ...
Alexandru Macedonski - Psalmi moderni
... Țărână Țărână — suntem toți țărână, E de prisos orice trufie... Ce-a fost, în veci are să fie... Din noi nimic n-o să rămână. Zadarnic falnice palate Sunt în pământ rădăcinate Nici o pieire nu s-amână. Despoți, cu frunți încoronate, Poeți, cu harpe coronate, Filozofi, oameni de știință, Păgâni, vestiți prin necredință, Nici o pieire nu s-amână... Țărână, suntem toți țărână. III - Iertare Iertare! Sunt ca orice om M-am îndoit de-a ta putere, Am ... să moară, Aleargă toți și mă-nnegresc, Ah! Viața nu este ușoară. V - Zburam Zburam pe aripi strălucite... Copilul cel de altădată Nevinovat ca și o fată Neveștejită de ispite, E azi mocirla noroioasă Cu adâncime-ntunecoasă Și cu miasme otrăvite. Sunt eu de vină, sau nu sunt, Oh! Dumnezeule preasfânt, Auzi-mi glasul pocăinței, Redă-mi puterea biruinței, Refă-mă omul care-am fost Sau dă-mi obștescul adăpost... Zburam pe aripi strălucite ... și suferință Lui Isus i-ai dat o cruce Căci știai c-o poate duce; Când dureri ne dai și nouă, Ne dai plânsul ca o ...
Dimitrie Gusti - Închinare lui Ștefan-Vodă
... martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte, Iar jos l-a lui picioare mormîntul umilit Al omului, în care un snop de oseminte E-o mînă de cenușă, odor neprețuit. Din astă catacombă și mucedă și rece, Din ist sicriu de gheață în noapte-nfășurat Cu giulgiul nepăsării, un fulger ... fîntîna cea plină de mărire, De sînta pietate, de-al patriei amor ; Aice-i eroismul ce trăsnet de-ngrozire Fu dușmanilor țării sfărmînd trufia lor. O, mamelor române ! aduceți-v-aminte Că dintre voi fu una : Elena, ce ne-a dat A patriei mărire ! Și cînd lipiți ... la ist izvor de viață Cu unde de virtute ce-i a mărirei loc : Învața-a iubi țara, a o iubi învață Și-n el inimă, suflet călește-ți ca-ntr-un foc. Așa, junime scumpă, frumoasă auroră A patriei române ! Al vostru ... pletoasă, de care atîrna L-a Isterului rîpe, acuma este mută Și cîntul ei de aur nu pot a-l deștepta. O, munți și văi profunde, oh
... Mihai Eminescu - Iubitei Iubitei de Mihai Eminescu O, îndulcește-ți ochii tăi, iubită, O, însenină fața ta de nea. Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adânc la întristarea ta? Tresare-adânc, tresare-adânc, iubită  Oh ... ca stelele focoase Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina! Și te iubesc, și te sărut, te-ador, Amorul meu, nespusul meu amor! O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci  Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n ... prin pături neguroase, Ce viața mi-a urzit până aci  De-ați putut sparge negurile-acele, Veți lumina în veci, iubite stele! Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume Eu am iubit murit-au prea curând  Orice amor ce n-a luat ...  Dar astăzi văd c-am pierdut num-un nume: Căci ea ești tu  tu ea  într-un cuvânt Tu mi-ai murit o dată.  Să nu-mi mori De-a doua oară, înger de amor. Căci de-ai muri ce-aș face eu în lume ...
Dimitrie Bolintineanu - În florile plăpânde din câmpurile noastre
... plăpânde din câmpurile noastre de Dimitrie Bolintineanu Și florile plăpânde din câmpurile noastre, Născute pe mormântul vitejilor străbuni, Sunt mult mai râzătoare ca sufletele voastre, O, frații mei cei buni! Oh! sufletele voastre sunt întristate foarte La vechea strălucire sunteți nepăsători; La cântece fatale de doliu și de moarte, Cătați ascultători! Eu vă respect durerea ce ... cel măreț. În inimile voastre de ce nu pot eu oare Să vărs căldura sacră ce-ncinge sânul meu? Atunci ați trece viața cum trece-o sărbătoare Înalte Dumnezeu! O, frați d-o suferință, d-o țară, d-o
Mircea Demetriade - Din pragul unui vis
... Mircea Demetriade - Din pragul unui vis Din pragul unui vis de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Visează, oh! femeie, cu ochii tăi, largi mări, O lume mai artistă pierdută-n depărtări; O lume grăitoare în cântul lin de vers, Trecutul ce din cartea destinului s-a șters. Visează-te o doamnă din timpul feudal, Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal. Sub turnul tău cântat-am teorba înstrunând, Când tu, cu ochii-n lună ... zeaua ta de fier Să lupți, să-nvingi cu spada și lancea-n câmp închis; Viteazului de mâine eu gura i-am promis. » « O fundă lași să cadă și-o iau ca pe un semn, Ca mâine, a mea doamnă, voi fi de tine demn. Pe scara de mătase mă urc în turn ... » Dar visul altor vremuri pălește și s-a stins! Urâtul vremii de-astăzi deasupra mi s-a-ntins. Tu plângi o fericire apusă... eu privesc La gura ta suavă, dorind-o
Dimitrie Bolintineanu - La piramide
... deșerte, Șacalul cel sălbatic se plânge întristat Și vânturile-ntoană lugubrele concerte În vechile ruine ce timpul a-nfruntat. VI Voi, umbre nevăzute, o, fii de-nchipuire! Sculați-vă odată din ăst tăcut mormânt! Iar tu, lumina vieții, învie c-o zâmbire Al lor trufaș pământ! Tăcere! Iată noaptea!... O umbră se arată, Răsare din pământ! Ea face semn cu mâna-i plăpândă și uscată Si mii de alte umbre se-nalță din mormânt. Trei ... urma lor apare. El trage dupe caru-i popolii cei cuprinși. Aceste turme sclave se luptă cu turbare Să-nvingă în robie alți popoli neînvinși! Oh! nu mai e speranță d-această omenire! Tu, dulce libertate ce lumea-ai amăgit, Ori nu ai fost tu oare decât închipuire?... O, popol, încetează d-a cere-o fericire Pe care nu știi însuți s-o lași la cel robit! Dar cine sparge încă nisipurile dalbe? Soldații lui preurmă al său car aurit. Ei sunt fieroși și falnici și pletele lor ... au nimic în față și-n vorbe neplăcut. Eroul îi conduce în valea glorioasă, În purpură, în aur el nu-i învestmântat. Un redingot albastru, o ...
Constantin Stamati - Omul și cerul
... albăstrie boltă a cerului senin, Razele ei sunt blânde, lumina ei îi lină, Ea mângâie ș-alină al omului suspin. Și-i zice: "O, ființă mizeră, pieritoare, Ce ești o jucărie lumeștilor furtuni, Nu mai gândi zadarnic la cele viitoare, Nici la cele trecute, căci sunt deșertăciuni. A ta viață scurtă, lumea te ... pe jos, câteva flori. Așa repede timpul și făr’ de îndurare, Trece și vă răpește tot ceea ce iubiți, Și nu vrea să vă lase o umbră oarecare, De fericirea voastră în lume cât trăiți. Numai pe etern cerul stelele tot săltează, Surâd ca ochii veseli și etern luminează. Oh! vezi pe bieții oameni cum cer cu ne-ncetare, Cum doresc să trăiască un secol de-ar putea, Cum cer noroc, avere, pompe și desfătare ... eu, oare, eu, slabul muritor, Să zbor pe-a tale raze de la pământ spre stele, Unde-i viața noastră un vis netrecător?... Oh, ia-mă și mă soarbe în ale tale raze, Să lunec ca o umbră peste înalții munți, Pân-unde clipesc stele ca ochii ce veghează, Pân-unde zboară îngeri cu aripi și ochi mulți... Dar tu nu asculți ...
Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei
... loc! Cosița-i voluptoasă, în aure, scânteie Și brâu-i scump răspândă torente dulci de foc. Ca soarele în raze-i ea arde în voluptate. O mantă de regină pe umeri râura. Iar albele ei sclave, de vise îmbătate, Tapete prețioase aștern în calea sa. Pe lespede de marmur cu aur ... d-argint cusute, Se sparge-al stelei foc, Când vesele, uitânde, în undele tăcute, Fecioarele se joc. Dar alba lor regină cu genele umbroase, P-o lespede-aurită, răpită șade-n dor. ,,O, dulce tinerețe! O, zile mult frumoase! Nu-i oare cu putință s-opriți al vostru zbor?" Așa vorbi regina. Din harpa-i aurită Atrage cântec dulce, curmat de ... auză aceste suspinări: ,,În darn cerem să-nturne frumoasa tinerețe, Fatalei noastre sorți! Căci zilele umane sunt flori de frumusețe Născute în grădina neîmpăcatei morți! Oh! cursul vieții trece cum trece-o sărutare Aicea pe pământ! Putere, fericire și nume mândru, mare, Nu vor putea să-mpuie la viermii din mormânt. O floare se usucă de crivețe bătută; Dar soarele cel dulce o poate-ntineri. Iar tu, o