Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PUI DE SOMN
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 248 pentru PUI DE SOMN.
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... luciul apei viu se revărsa. Când gonea din munte Decebal, eroul, cu câini îndrăzneți, Pe urși, vieri și ciute, Pe domnii pădurii, pe cerbii măreți, De-al cornului țipăt Codrul răsuna, De-al câinilor țâhnet Liniștea pustiei din somn se scula. Iar când în cetate Crai și domni la benchet era-nvitați Din țări depărtate, El cu de cerb coarne de dânsul vânați Și arme-nvechite A strămoșilor săi, Ca un semn de cinste Pe pereți de-a rândul punea prin odăi. De-a lor bărbăție Cu chef după masă Decebal rostea Și cu sumeție Spre vechile arme ochii-ș țintea; Zale blehuite Cu-adânci săpături ... dimineții vântișor eu simt. Minvana O, nu, ți se pare, Pîn’mâini este mult, Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc. Minvana O, nu, se clătiră Pe crengi păsărele, de se cigălesc. Armin Iată de zi zare. Minvana Oh, sufletul meu!... Armin De ce simte oare Inima tristețe și-mi vestește rău? Deci apoi își leagă Arfa ...
Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis
... pe dracul, Dară eu — ce-mi pasă mie — bietul „îns!“ la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. — Măi motane, Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un sat de mîțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie ... dat gheară Și la tors v-a dat mustețe — vreți să-l pipăiți cu laba? Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? Să visăm favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat De-aș putea să dorm încalea. — Somn, a gîndului odină, O, acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie, Vino somn — ori vîno moarte. Pentru mine e totuna: De
... nu le mai ascult, Nimic e pentru mine, ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut mi-i pe care-l văd întors. Același șir de patimi s-a tors și s-a retors De mânile uscate a vremi-mbătrânite... Și clare-s pentru mine enigmele-ncâlcite... Nu-ntreb de ce în lume nu ni e dat de soarte Noroc făr- de durere, viață făr- de moarte  Am pus de mult deoparte acele roase cărți Ce spun c-a vieții file au veșnic două părți, Că făr-de lacrimi nu e nici ochiul cel mai vesel  Acest noian gândirea-mi în sama altor lese-l; Nimic din lumea asta cu ele nu ... lume Decât să-i ducă-n lupte un mare, un sfânt nume? Un nume ! Ce-i mai mare decât un nume oare? Pentru-un astfel de lucru se junghie popoare. În mână de vei prinde-a istoriilor carte, În ea atunci vedea-vei un falnic op de arte, Vedea-vei cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Tot patime
Mihai Eminescu - O, stingă-se a vieții...
... tăria de-a fi nici rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în vine, Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind... Un creier plin de visuri ș-o inimă de rând. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut e, pe ... moartea noastră noi le ținem în mâni, Pe ele deopotrivă noi ne simțim stăpâni. O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar Ne scapă deopotrivă de-o lume de amar. De ce țin toți la dânsa, oricât de neagră fie? Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră Â vun scop al mântuirii? Nu junghiem ființa pe-altarul omenirii ... omului s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis. O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce-n al vieții mijloc, de gânduri negre-un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol? De ...
Alexandru Macedonski - Romanța garoafei
... Alexandru Macedonski - Romanţa garoafei Romanța garoafei de Alexandru Macedonski Garoafele ce le-ai purtat Au sângerat și s-au uscat. Dar alte flori de foc nestins Pe buze ele mi-au aprins. În ochii tăi, — de raiuri porți, -- Al tinereții soare porți Și neștiind de ce nicicum Eu te respir ca un parfum. Mă-mbăt de tine ca de-un vin, De câte ori spre tine vin, Un vin de struguri de Șiraz Ce pune flacări pe obraz. Când dormi străbat în al tău somn Și-ți sunt și rob, și-ți sunt și domn, Iar cu plăceri ce istovesc Te-nnebunesc, și-nnebunesc. Știu că voiești și nu voiești ...
... fi jos, Ileană, Ileană!" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ,,Cum n-aș merge-n poieniță, Bădiță, bădiță! Dar nu pot după vroință, Bădiță, bădiță! Că bărbatul rău mă teme, Nici de-un pas el nu-mi dă vreme. Mai stai, stai pân' s-a culca Și cocoșul a cânta, De la sânu-i c-oi scăpa, Buruiana c-om săpa Și-i vom pune
Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul
... Brâncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! Adevăr e c-ai chitit Pân-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? Că de mult ce ești avut, Bani de aur ai bătut [5] Făr-a-ți fi de mine teamă, Făr-a vrea ca să-mi dai seamă!" ,,De-am fost bun, rău la domnie, Dumnezeu singur o știe; De-am fost mare pe pământ, Cată-acum de vezi ce sânt!" ,,Constantine Brâncovene! Nu-mi grăi vorbe viclene. De ți-e milă de copii Și de vrei ca să mai fii, Lasă legea creștinească Și te dă-n legea turcească." ,,Facă Dumnezeu ce-a vrea! Chiar pe toți de ... Să n-aveți loc de-ngropat, Nici copii de sărutat!" Turcii crunt se oțereau Și pe dânsul tăbărau, Haine mândre-i le rupeau, Trupu-i de piele jupeau, Pielea cu paie-o umpleau, Prin noroi o tăvăleau, Și de-un paltin o legau Și râzând așa strigau: ,,Brâncovene Constantin, Ghiaur vechi, ghiaur hain! Cască ochi-a te uita De
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"
... simplu fără a cădea, Care lucruri mici de sine știi să le mărești frumos, Și să nu zici niciodată cuvânt ce-ar fi de prisos, Dacă mai gândești și astăzi cum atuncea socoteai, Când hotărât de natură să fiu poet mă credeai, Făr-a-ți vorbi de folosul bunelor tale poveți, La a mea nedeslușire, alerg încă să mă-nveți. Când nențeleasa natură, din sânu-i cel roditor, Cu talentul ... nu-l mai iau în viață, eu mă jur și hotărăsc. Dar precum Boileau zise: un astâmpăr nențeles Nencetat se-mpotrivește hotărârii ce-am ales; De urechi parcă mă trage, din somn noaptea mă deștept, Și cu multă plecăciune rima mândră o aștept. Patima inimii mele, chiar și străine nevoi, A le pune pe hârtie sunt silit fără să voi. Apoi când în elegie destul nu pot să vorbesc, Și s-arăt fără sfială toate câte socotesc, Vreun ... poezii, În rândul celor de frunte numele tău vom găsi, Și a-ntemeierii cinste de la ea vei dobândi. Sunt mult mai vrednici de slavă acei care au făcut, În științi sau meșteșuguri, fericitul început, Decât cei ce după dânșii, și de
Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română"
... Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română" Grand HĂ´tel „Victoria Românăâ€� de Ion Luca Caragiale Apărut în 1890 Eram ș-așa indispus de neodihnă. Toată noaptea trecută moțăisem ghemuit în unghiul unui vagon de clasa a doua, înghesuit de o companie veselă de bucureșteni care se-ntorceau de la expoziție - un potop de impresii și amintiri... Mă despărțisem de ei de dimineață, ș-acu pe-nserate intram în orășelul meu natal, unde nu mai fusesem de copil... Trebuie să mărturisesc că n-am simțit "acele palpitări", care se simt la orice revedere de acest fel; ce-i drept, nici pomii și altele n-au manifestat față cu "vechiul lor prieten" vreo deosebită emoție. De la gară trec prin niște uliți triste: miroase a scăpătare și părăginire. Asta mă indispune și mai mult. Să plec cu trăsura 'nainte ... se pironesc asupră-mi. Opresc o cameră și stau la o masă în partea restaurantului să beau o bere... Privirile mă săgetează; pe lângă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei din cafenea... Un băiețel ca de vreo cinci ani se scoală de ...
Gheorghe Asachi - Lupul prefăcut în păstor
... Gheorghe Asachi - Lupul prefăcut în păstor Lupul prefăcut în păstor de Gheorghe Asachi Un lup foarte ipocrit, Având mare apetit Pe o turmă grăsulie Ce păștea în o câmpie, Socotea că a lui plan ... ar fi făcut. Deci pre spate-o glugă-ncinge, Coapsele-n ițari le strânge, Spre-a-și ascunde a sa față Pune-n cap o pălărie; Ca păstor curat să fie, Din un ram își face o cață. Și vicleana ligheoaie Ie subsoară o cimpoaie. Chiar ca ... Pe-a sa cață rezemat, Lupu-ncet se-naintează, Când păstoriul repoza, De somn cânii se-ngâna, Dar nici turma era trează. Ipocritul, bucuros De prilej așa frumos, Avu încă ș-o idee, Ca cu portul cel mințit Să înșele nemerit Și un chiot să mai deie. Dar aceasta-i ...
... Emil Gârleanu - În curtea mea În curtea mea de Emil Gârleanu Curtea mea e la țară, pe malul unei ape. De jur împrejurul curții se încinge un gard de cătină, iar pe cătina în care vrăbiile stau împănate ca albinele în roi, se țese, de cu primăvară până-n toamnă, tulpina de rochița-rândunicii . Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvârlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrâni, fuse uriașe pe care se deapână vântul; pe vârfurile lor țin acoperământul, — cerul. Tufe de pomușoară și de agrișe dau, înăuntrul curții, adăpost păsărilor mele. Căci am păsări multe și felurite. De ici, din portița încununată cu iederă, hai să le privim. Ai auzit cucurigul ? Răsare soarele. Cocoșul acela negru e ceasornicul curții mele. Iată-l pe ... vreo leneșă se întrece mai mult cu dedeochiul somnului! Albe, linse, sau zburlite ca de vânt, legănându-se, sâsâind, îndemnând la tăcere, le vezi? cârdul de gâște se înșiră, una după alta, ca și când cea din capăt ar fi înghițit un mosor de sfoară al căreia capăt l-ar fi hăpăit, pe rând, toate celelalte. Dincolo, lângă teuca ...