Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru STRĂBATE (PRIN, PRINTRE)
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 127 pentru STRĂBATE (PRIN, PRINTRE).
... Și verzi-întunecoase, presărate Cu sori dulci înfoiați, mirositori  E-o florărie de giganți. Într-un loc Crăpată-i bolta de granit, de cauți Prin streșina de codru până sus, Unde în ceruri lin plutește luna. Ea-i o regină tânără și blondă În mantia-i albastră constelată, Cu mâinile ... se nalță sfânt și sur, Se-ncheagă, se formează  ncremenește, Devine-un templu grec și plin de umbra Columnelor ce-l înconjor  și prin columne Trece-argintoasă câte-o rază-a lunei. Ea drumul ia spre-acel castel. Diadema-i De diamante-n stele contopite Brilează-n ... rotunzi și negri, Cu flori de aur, de smarald  cu stânce De smirnă risipită și sfărmată În bulgări mari. Pe mândrele cărări, Ce trec prin verzile și mândre plaiuri, E pulbere de-argint. Pe drumuri Cireși în floare scutură zăpada Trandafirie a-nfloririi lor, Vântul le mână, văluros ... peste râul mare, de pe-un vârf De arbore antic țesut-au ei Un pod din pânza lor diamantoasă, Legându-l dincolo de alți copaci. Prin podul străveziu și clar străbate
... uriașe, Racle ce încap în ele fantazia unui Scald. Se-nserează. Nilul doarme și ies stelele din strungă, Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă  Cine-a deschis piramida și-năuntru a intrat? Este regele. În haină de-aur roș și pietre ...  Și în Nil numai pustiul nisipișul și-l adapă, Așternându-l peste câmpii cei odată înfloriți; Memfis, Theba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin pustiu străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind viața lor de basme prin câmpie nisipiți. Dar și-acum, turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea, flamingo cel roșu, apa-ncet, încet pătrunde Și-acum luna argintește tot ... verzii Palestine: Dintre vii cu struguri de-aur se ridic mândre coline, Pe Sion, templul Iehovei, o minune îl privim; Codrii de maslin s-amestec printre lunci de dafin verde, Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari  ș-apoi se pierde În cetatea ce-n văi doarme  miticul ... se mai ține, Azi grămezi mai sunt de piatră din cetatea cea de ieri . Cedri cad din vârf de munte și Livanul pustiește, Jidovimea risipită printre
Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
... uriașe, Racle ce încap în ele fantazia unui Scald. Se-nserează. Nilul doarme și ies stelele din strungă, Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă  Cine-a deschis piramida și-năuntru a intrat? Este regele. În haină de-aur roș și pietre ...  Și în Nil numai pustiul nisipișul și-l adapă, Așternându-l peste câmpii cei odată înfloriți; Memfis, Theba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin pustiu străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind viața lor de basme prin câmpie nisipiți. Dar și-acum, turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea, flamingo cel roșu, apa-ncet, încet pătrunde Și-acum luna argintește tot ... verzii Palestine: Dintre vii cu struguri de-aur se ridic mândre coline, Pe Sion, templul Iehovei, o minune îl privim; Codrii de maslin s-amestec printre lunci de dafin verde, Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari  ș-apoi se pierde În cetatea ce-n văi doarme  miticul ... se mai ține, Azi grămezi mai sunt de piatră din cetatea cea de ieri . Cedri cad din vârf de munte și Livanul pustiește, Jidovimea risipită printre
... suferințele întuneci; Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! Și în câte ... clipă gându-l duce mii de veacuri înainte; Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț' Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc ... rost, O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost? Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari, Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ... legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare! Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li ...
Ștefan Octavian Iosif - Către lună
... și palidă liră. Taină a nopții, vrajă, mister, Cântec în somn ce suspină! Tu, ce ningi floare de-argint pe alei Și argintoase prin ramuri, Faci ca să picure ploi pe scântei, Pui poleială pe geamuri. Tu, ce-n frumoasele nopți de florar Și-n drăgăstoasa lui lună, Când ... pe drumuri pustii Până la granița zării Și strălucești peste dealuri, câmpii Și ape pustii ale mării... Tu, ce străbați printr-un nour încet Ca prin tăcute palate, Tristă și pală, ca Lady Macbeth, Ganguri întunecate. Tu, care tremuri pe trestii și-arunci Firele lungi de beteală Și rătăcești prin văi și pe lunci Tristă și alb-ideală. Tu, ce fecioarele mi le-ncununi Cu diademe de rază Și te-adâncești printre negre genuni Unde Satana veghează. Sunet al nopții, duh protector! Rază eternă și vie, Duhul meu saltă cuprins de fior Și preamărire-ți cânt Ție ...
Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare
... se arătau, mare și orbitor luceafărul apărea, scînteietoare constelațiile își arătau punctele lor de foc în locul obișnuit, imens șerpuitorul drum al robilor se strecura printre norodul de sori, de luceferi și de stele, brăzdînd tăria și apoi, după cele mari și scăpărătoare, sfioase se arătau și cele mai mici, și ... roi de albine de aur împrejurul stupului de foc al soarelui, prindeau să rotească. Unele se desprindeau parcă, luate de cine știe ce vînt care străbate acele înălțimi nebănuite ; și răzlețe de roi, tremurau o clipă, se făceau albastre, se fărîmau în pulbere violetă și apoi dispăreau. Altele, ca niște semințe ... marginea realului nu mai putea să-i arate pînă unde poate merge. Noaptea el devenea un fel de locuitor universal, un fel de ființă vagabondă prin lumi astrale, un suflet ce nu aștepta decît marele suflu al morții ca să se dezrobească și să-și poată lua drumul ca un fulg ...
... calului care, nu demult încă, se ținuse pe urmele ei. Pe rând, clopoțelul a trecut la toți mânjii ei, cei mai frumoși de prin ținuturile acelea. Pe doi dintre dânșii îi ținea minte încă, pe ceilalți îi hrănise, îi alintase cu botul ei catifelat, îi simțise lângă dânsa, dar ... A fost groaznică cea dintâi noapte. Înăuntrul grajdului se făcu deodată parcă și mai întuneric. Ieslea era în față, odinioară o mai zărise, așa ca prin sită, și peste o clipă se șterse dinaintea ei. Deasupra capului era fereastra; ridică ochii și stete așa până când glasurile oamenilor, ciripitul rândunelelor, ceși ... glasul călărețului, care gonește caii, cum o strigă prelung: „Martaaa!â€� Ea întoarce capul și o ia înapoi. Vine la pas, sleită de puteri, printre tulpinile înalte de lumânărică ce o ating ușor, ca și când ar alinta-o. Și parcă întreg câmpul s-a obișnuit cu dânsa ... dânsa... Dar ea pune piciorul încrezătoare, merge cu gâtul întins, cu nările umflate, să simtă mai tare mirosul ierbii sălbatice, care parcă o înviorează. Apoi străbate satul; câinii nu o latră, copiii nu o fugăresc, nimeni nu se apropie de dânsa. În grajd, un grajd părăsit în care numai ea stă
Alexandru Macedonski - Sub stele
... Alexandru Macedonski - Sub stele Sub stele de Alexandru Macedonski În noaptea naltă Ce s-a lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adâncuri ce tresaltă. Întregi sisteme De nebuloase siderale Răsar din lumile spectrale Ca ofilite crizanteme. În sus spre ele A gândului ...
George Topîrceanu - Șoaptele nopții
... George Topîrceanu - Şoaptele nopţii Șoaptele nopții de George Topîrceanu Întrebam aseară luna gânditoare: — Dacă prin poiene a rămas o floare Neculeasă încă pentru draga mea, — Dacă sus, pe dealuri, pe poteci uitate, Pretutindeni unde m-ai văzut ...
Alexandru Macedonski - La harpă
... de inime-mpietrite, De epoce perverse, de suflete-njosite, De secolii în cari ne naștem și trăim! Planăm mai sus de lume, căci noi, umblând prin tină, Cu sufletele suntem în raze și lumină Și ne începem viața atuncea când murim! V Să fie pe cer soare, ori trăsnet și furtună ... marea și vântul le îngână Și scuturând de pe-aripi a traiului țărână Călcăm peste oricare necazuri pământești. VI Ați auzit vreodată șoptind printre ruine Acele voci multiple ce nasc de taină pline Ciocnindu-se de bolta arcadelor sonori, Aci tihnite-ntocmai ca unda liniștită, Ș-aci răzbumbătoare ca ... tresară la tonuri cadențate Chiar firele de iarbă din văile adânci!... Accente, cari noaptea, trecând ca o suflare Produc acel lung freamăt vuind din depărtare Prin scorburile sumbre căscate printre stânci! VIII O! Sunete sublime, pătrundeți pân' la mine, Șoptiți-mi fericirea din zilele senine, Să renflorească încă junețea-mi apunând;... Și azi sunt flori ... cale-mi cometele rebele, Iar raze purpuroase să-mi puie pe obraz! XIII Nou înger, de-ai vrea aripi să-mi dai, — eu aș străbate ...
... suferințele întuneci; Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de isvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! Și în câte ... clipă gându-l duce mii de veacuri înainte; Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț Ei, din frânele luminii și a soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii ... legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. .............................................................. Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare! Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li ... stinsul lumânării... Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta, fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de isvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate, Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții ...