Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru STRAIE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 82 pentru STRAIE.
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea Zburătorul la zăbrea de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Fetiță amată, de ce șezi închisă În aceste ziduri cu porți ferecate? Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă, Să privești la lună pân’ la miez de noapte? Fetiță, deschide-mi, căci mi-i frică tare, Pin tuneric, noaptea, când încep să umble Striga, tricoliciul ș-a morților umbre, Cu mantii de neguri pân-în ziua mare. Fetiță, eu nu sunt sahastru de munte, Ce ne spun de lume ce are să fie, Nici tânăr de-aciea ce își ies din minte, Îndrăgind cucoane ce nu vor să-i știe. Eu nu port nici cârjă, nici ostășești straie, Nici am plete negre, nici am barbă albă, Și a mea suflare atâta-i de slabă, Încât nici o iarbă nu poate să-ndoaie. Decât la prunci visul sunt mai ușor încă, Sunt fiu primăverii, și sunt iarna oaspe, Când fetele sara fac clacă de furcă, Căci atunci mă aflu pe-acolo pe-aproape. Iar în ziuă astăzi un flăcău cu-o fată Se dezmierda fraged și c-o sărutare M-au prins de-o aripă între buzișoare, Unde mă ținură ...
Dimitrie Anghel - Florile (Anghel)
... intru în grădină-mi pare Că mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii. O fantazie uriașă le-a dat un strai la fiecare, Și fete nu-s pe tot pămîntul să-mbrace mai frumoase rochii. Pe crin l-a miruit în frunte, lăsîndu-i ...
George Coşbuc - Ştefan-vodă Ștefan-vodă de George Coșbuc Prin Suceava, vodă Ștefan, într-o zi de primăvară, Cu boieri bătrâni ai țării și hatmani treceau călări. Iată-n drum, pe-o stradă strâmtă, ei p-un mort întâmpinară, Un sărac! Nici lume-n urmă, nici măcar făclii de ceară Și nici plâns ca la-ngropări. Un copil ducea o cruce; și-ngânând cântarea sfântă După el bătrânul preot vine-ncet în sfântu-i port; Duc pe umeri patru oameni un sicriu sărac, și cântă. Ștefan își oprește calul și de milă se-nspăimântă Cât de singur e-acest mort! El descalecă și-azvârle straiul ce de-argint străluce, Unui pagi el lasă calul și s-apropie grăbit De sicriu, și-urmând sicriul, umilit își face cruce Și, purtând în mână coiful, după mort încet se duce Ca dup-un amic iubit. Sfetnicii și-oștenii țării stau mirați și n-au putere Să-nțeleagă cine-i mortul cel necunoscut ca viu, Văd în capul gol pe Ștefan și zdrobit ca de-o durere Își descopăr și ei capul și s-apropie-n tăcere Și se duc după sicriu. Și cu guri făr de răsuflet stă mulțimea-ntâmpinată De-acest ...
George Coşbuc - Costea Costea de George Coșbuc Vine Costea din război, Și cu el vin alții doi. Fața arsă, trupul supt, Straiul colbuit și rupt. Dar de multă voie bună Sună codrii și răsună. Cel mai tânăr-nchiotea: —„Alelei, puicuța mea! De m-aș mai vedea acasă, Mire eu și tu mireasă!“ Cel mai vârstnic dintre ei: —„Dragi bujori, copiii mei! Știu că-mi ies mereu în drum, Doar mă văd acum-acum!“ Doi cântau, cel mal vuia; Costea, el tăcea, tăcea. —„Alelei, tu Costeo, frate, Spune-ne, ce gând te bate?“ —„Măi fărtați, nu-mi aflu rost; Vesel eu ca voi am fost. Mă gândeam la maica, biata, Eu în foc, sub cruce tata— Și deodat’ așa din drum M-a prins jalea nu știu cum! Voie rea să nu vă facă: Mi-a venit, dar o să-mi treacă!“ Cei doi cântă, codru sună, Și tustrei merg împreună. Când ajung la moara nouă Calea lor se face-n două. Doi pe rîu în jos s-au dus, Costea, el, pe rîu în sus. Singur și pustiu ce- ...
Gheorghe Asachi - Amorul fugar
... împunge-a lui săgeată. O aruncă-n departare, uneori peste Aheron, Unde-n sânul se înfige a-ncruzitului Pluton. Nici un strai Amorul poartă, dar secretă și ascunsă A lui inimă trufașă la toți ochi e nepătrunsă. Nesfiit de juni și fete, ca porumb înaripat ...
Gheorghe Asachi - Disfătare nu să curmă
Gheorghe Asachi - Disfătare nu să curmă Disfătare nu să curmă de Gheorghe Asachi Disfătare nu să curmă D-a zâmbi năluci d-a sale; Toți aleargă p-a ei urmă, Dar p-o dosăbită cale. Că din mii chipuri ș-o mie Tot duc la ei dobândire; Toate gusturi s-afl-în fire, Omul unu alege sie. Învățat în dizghiogare Numai cauzălor petrece, Nebunul făr îngrijare Gustă vreme care trece. De-a scurta timp unul știe Măsuri, altu a sa mărire; Toate gusturi s-află-n fire, Omul unu-alege sie. Unu aleargă la războie, Unde biruința îl cheamă; De-a spune l-a sa voie Altul luptă cu o damă. Amândoi cu sumeție Plinesc a lor rânduire; Omu gustu întăi din fire Crede că-ș alege sie. Unul în a curții haos Ș-în a ei intrigi să pierde, Altul ceri spre răpaos Cer sănin și câmpul verde. Cesta zboară cu mândrie, Altul târâie cu zmerire; Omul gustu întăi din fire Crede c-îș alege sie Pentru alții scumpul strânge, Și-n sfârșit moare pe paie, Altu ...
Gheorghe Asachi - Lupul prefăcut în păstor
Gheorghe Asachi - Lupul prefăcut în păstor Lupul prefăcut în păstor de Gheorghe Asachi Un lup foarte ipocrit, Având mare apetit Pe o turmă grăsulie Ce păștea în o câmpie, Socotea că a lui plan Nemerit s-ar fi făcut Dacă-n straie de cioban Vizetă i-ar fi făcut. Deci pre spate-o glugă-ncinge, Coapsele-n ițari le strânge, Spre-a-și ascunde a sa față Pune-n cap o pălărie; Ca păstor curat să fie, Din un ram își face o cață. Și vicleana ligheoaie Ie subsoară o cimpoaie. Chiar ca Trifon îmbrăcat, Pe-a sa cață rezemat, Lupu-ncet se-naintează, Când păstoriul repoza, De somn cânii se-ngâna, Dar nici turma era trează. Ipocritul, bucuros De prilej așa frumos, Avu încă ș-o idee, Ca cu portul cel mințit Să înșele nemerit Și un chiot să mai deie. Dar aceasta-i strică tot; Deschizând flămândul bot, Așa foarte au urlat, Că pădurea-au răsunat. Se treziră la-acel ton Turma, cânii și Trifon. Bietul lup se încurca Pe ițarii săi și-n glugă, Încât nu putu să fugă, Nici macar a s-apăra. Un fățarnic ...
Gheorghe Asachi - Momița la bal masche
Gheorghe Asachi - Momiţa la bal masche Momița la bal masche de Gheorghe Asachi Un filozof, ce aflasă A științelor secret, De pe lume adunasă, Pentru public cabinet, Dupre sistematic plan: Scoice, pești din ocean, Fiare, paseri cu verzi pene, Bolovani și buruiene, Crocodili de pe la Nil Și tablo de Rafail. Iar apoi cel învățat, De un gust, de o capriță, Pentru sine-au cumpărat Mare, tânără momiță. Care-i zic orangutan Și-i de țărmul african. În cărți ziua îngropat Și-n negrală împlântat, După lucru-ostenitor Iubea șaga uneori, Și, lăsând doparte tomul, Învățatul meu, ca omul, Să se poată răsufla, Cu momița se giuca. Deci, voios vrând să petreacă Sara unui carnaval, Pus-au straie ca să facă Cei momițe pentru bal, Ca s-o ducă acolo Mascuită-n domino. În costium înaurit Contrabandu-au mistuit; A ei ceafă-i învălită Cu o freză încrețită, Pune-n capul cel flocos Un beret cu fiong tufos, Mijlocul cu brâu încinge, Și în scarpe talpa-i strânge, Brânca-ascunde în mănuși; Nasul, roș ca pipăruș, Ș-a ei bot, să nu-l cunoască, Le acopere cu mască. Așa merg, fără ciocoi, La ...
... o încifrează cel ce vrea a descifra. Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, Voluptos jos de icoane și cu glasuri tremurate, Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. Rămâneți dară cu bine, sânte firi vizionare, Ce făceați valul să cânte, ce puneați steaua să zboare ...
Vasile Alecsandri - Doina voinicească 3
... Vasile Alecsandri - Doina voinicească 3 Frunză verde de susai, Mă-ntorsei iară pe plai Cu mireasa pe sub strai [1] Să mai prind ceva de trai! Pe mândruța să mi-o-mbrac Cum i-a fi mândrei pe plac. De când plaiul ...
Victor Hugo - Zburătorul la zăbrea
Victor Hugo - Zburătorul la zăbrea Zburătorul la zăbrea de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Fetiță amată, de ce șezi închisă În aceste ziduri cu porți ferecate? Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă, Să privești la lună pân’ la miez de noapte? Fetiță, deschide-mi, căci mi-i frică tare, Pin tuneric, noaptea, când încep să umble Striga, tricoliciul ș-a morților umbre, Cu mantii de neguri pân-în ziua mare. Fetiță, eu nu sunt sahastru de munte, Ce ne spun de lume ce are să fie, Nici tânăr de-aciea ce își ies din minte, Îndrăgind cucoane ce nu vor să-i știe. Eu nu port nici cârjă, nici ostășești straie, Nici am plete negre, nici am barbă albă, Și a mea suflare atâta-i de slabă, Încât nici o iarbă nu poate să-ndoaie. Decât la prunci visul sunt mai ușor încă, Sunt fiu primăverii, și sunt iarna oaspe, Când fetele sara fac clacă de furcă, Căci atunci mă aflu pe-acolo pe-aproape. Iar în ziuă astăzi un flăcău cu-o fată Se dezmierda fraged și c-o sărutare M-au prins de-o aripă între buzișoare, Unde mă ținură ...