Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TAUR

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 59 pentru TAUR.

Dosoftei - Stihuri la luminatul herb a Țărâi Moldovei

... De-ș calcă vrăjmașii și-i vântură-n coarne. Pentr-aceea-ș poartă cunună de aur     Într-a sale coarne, în cele de taur. Stau împregiur dânsă trei planite-n hoarbă,     Soarele și Luna, și Venus, podoabă. Din ce să-nsămnează țara că rodește     În tot feli de hrană ...

 

Gelu Vlașin - Corrida

... Gelu Vlaşin - Corrida Corrida de Gelu Vlașin de două ori corrida și-o dată omul cu taur coarnele săgetând aerul înroșit copita izbindu-se de zidul cruzimii primitive ole ole ole de două ori două urechi bătând aerul ca o pereche nepotrivită ...

 

George Topîrceanu - Aeroplanul

... George Topîrceanu - Aeroplanul Aeroplanul de George Topîrceanu Spre apusul de jăratic Cu livezi scăldate-n aur, Trece-un nour singuratic Alb și mare cât un taur. Iar în urma lui s-abate, Gata-gata să-l ajungă, Un țânțar cu coada lungă Și cu aripi nemișcate. Crește-n asfințit pojarul. Dealurile ...

 

Grigore Alexandrescu - Dreptatea leului

... Cine va birui.         Elefantul năsos,         Și bivolul pieptos,         Cu lupul coadă-lungă         Multe izbînzi făcură. Fieșcare tulpină era plină de sînge. Ici se vedea un taur jumătate mîncat; Lîngă el un tovarăș ce zbiară și îl plînge; Colo, un porc sălbatec fără două picioare; Și mai la vale, vulpea se tăvălește ...

 

Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului

Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului Trecutul. La mănăstirea Dealului de Grigore Alexandrescu Dedicată măriei sale prințului nostru [1] Precum o sentinelă, pe dealul depărtat Domnește mănăstirea; și zidu-i cel înalt Se-ntinde împrejuru-i, pustiu și învechit, De iedera bătrână, de mușchi acoperit. [2] Acolo au odihna, locaș adânc, tăcut, Eroi ce mai-nainte mult zgomot au făcut. Un cap îi prezidează [3] și dacă s-o-ntâmpla, Cu vreme, România s-ardice fruntea sa, P-a Dâmboviței vale oștiri de s-or ivi, Ai luptelor cumplite părtași ei vor mai fi. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe dealul mănăstirii, și-n vale se privesc Mărețul turn, trist martor l-al nostru trist apus, Ș-a cărui origină în veacuri s-a răpus Turnul din care-odată bărbații renumiți Vedeau române taberi pe câmpi nemărginiți [5] În preajma-i e cetatea! ai ei locuitori Ruina-i azi cu fală arăt la călători, Precum atâți nevrednici, trăind în moliciuni, Se laud cu mari fapte făcute de străbuni. Dar pentru ce orașul atât de strălucit Acum între orașe e cel mai umilit? Ce voie preaînaltă, ce lege porunci Căderea deopotrivă cu ...

 

Grigore Alexandrescu - Ursul și lupul

Grigore Alexandrescu - Ursul şi lupul Ursul și lupul de Grigore Alexandrescu    Împărăția dobitocească, Ca și a noastră cea omenească, Statornicie vecinică n-are: Toate supuse sînt la schimbare!    Din mînă-n mînă sceptrul se plimbă. Cel de ieri mare astăzi e mic; Leu pe urs bate, urs pe leu schimbă, Dintr-o întîmplare prea de nimic.    De curînd ursu pe leu schimbase, Și pe domnescul tron înălțat, Cîrma în labe tare-o luase, Și cu verzi tufe sta-ncoronat.    Dator eu însă sînt a vă spune Că ursu-acela, măcar că urs, Dar simtimente avea preabune: D-al obștei bine era pătruns.    Fiarele toate-ndată ce-aflară Că le-a dat cerul un stăpîn nuou, Să se închine lui alergară, Una c-o vacă, alta c-un bou.    Lupul în urmă spre tron se duce, Și după vechiul bun obicei Măriii-sale plocon îi duce, Și înainte-i pune doi miei.    Într-o frumoasă precuvîntare, Îi dovedește c-ar fi avînd Niște hrisoave arătătoare Ce-au făcut urșii, zău nu știu cînd.    C-aste hrisoave, pe piei de oaie Scrise cu apă, spun lămurit Cum au mers urșii la o bătaie, Și cîte ...

 

Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki

... eterne; deschideți sfânta împărăție,     â€œMormântul e supremul bine, acolo numai mă împacâ€�. III     Atunci ieși din mări și luna, era un corn frumos de taur;     Gâlveava frunzelor se stinse, din joc zefirii s-au oprit,     Și peste lac se-ntinse o pânză țesută-n fir de-argint și aur,     Și ...

 

Mihai Eminescu - O, adevăr sublime...

... sân. Când poala și-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne, Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar, Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne, Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har. Nu ești gelos ­ ferit-a... cucoșii doar ...

 

Vasile Aaron - Anul cel mănos

Vasile Aaron - Anul cel mănos Anul cel mănos de Vasile Aaron Informații despre această ediție Fragment.     Drăgălașă primăvară         Te ivești veselă iară,         Ne dai semn de roadă bună         Ca să facem dinpreună     Cinste celui preaputernic         Mărindu-l cu cuget smernic,     Pe cît firea omenească         E în stare să-l mărească.     Gheața și neoa cumplită         În pripă fu risipită,     Iarba subt frunză uscată         Să ridică deodată     Arătîndu-și colțul verde,         Cum frigul puterea-și perde,     Iată codrul înverzește,         Firea toată să clătește,     Pomii ceia ce dau roadă         Unii de muguri să-nnoadă,     Alții după a sa fire,         Înfloriți mai cu pripire     Dau albinelor hrană         Și zburătoarelor mană.     Ciocîrlia deșteptată         Vrea cătră nori să răsbată,     Zburînd să-nvîrte carigă         Și veselă pe sus strigă.     Cucului, ce amorțise         îi vedem gura deschisă     Dintr-un loc într-altul zboară,         Să suie și să pogoară     Cîntînd după a sa fire         Prin a capului clătire.     Turturica și porumbul,         Ce tăcuse mult ca plumbul     Pe uscate rămurele         Dau glasul cel plin de jele,     Și dacă-și află soție         Îl schimbă în veselie.     Cearcă loc de cuib și unde         Îl află bun, se ascunde.     Rînduneaua învrîstată         Din căpriori deșteptată     Însă cînd ...

 

Vasile Alecsandri - Muntele de foc

... purtând cunună, Cântă astfel în furtună: Varsă-n cupa mea de aur Acest vin ce desfătează Și mă-mbată, mă turbează, Ca sângele roș pe taur. Toarnă, drege tot aice, Și când eu destul voi zice, Pe-al meu cap trăsnetul pice! Beți, voinici, până la moarte! În ceas vesel de ...

 

Paul Zarifopol - Poezia pură

... Racine: la fille de Minos et de PasiphaĂ©.1 Souday e sigur că frumusețea versului stă în înțeles: Minos, judecător în infern. PasiphaĂ©, amanta unui taur divin. Fedra, biruită de o grozavă ereditate: numai pentru cine știe toate astea, versul poate fi frumos. Iar Bremond spune hotărât că valoarea versului aceluia ... în felul acesta: Infern Minos, tiran mitic care procrea numai monștri fatalitate veche și întunecată, blestem misterios și divin erotică monstruoasă și neînțeleasă între un taur și o regină din povești. În tragedia franceză toată, acest vers este poate singurul misterios și catastrofal... Dar vorba era să știm dacă și de ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>