Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru URMA DE PICIOR
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 146 pentru URMA DE PICIOR.
Ion Heliade Rădulescu - Ingratul
... Ion Heliade Rădulescu - Ingratul Ingratul de Ion Heliade Rădulescu Născut de a fi slugă, crescut în desfrânare, Copil fără rușine, din rămășiți hrănit, Slugarnic la mari case, deprins la îmbuibare Și rob de bunăvoie, de inimă lipsit, Ingrate, îmi calci pragul în mână c-o hârtie, Îmi spui că ți-e urâtă viața de slugar, Te rogi să-ți dau scăpare la simpla ta junie, Să-ți sprijin a ta râvnă ș-al versurilor dar. Din toată ... de privitor mergeam: Ca demoni de ispită l-a tainelor sfințire, Așa piereai din școală, ș-aci nu te vedeam. Te întrebam adesea: de ce la cercetare Nu ieși și tu ca alții, părinți să veselești? De ce nu te îndupleci l-a școalei regulare, Să simți de datorie, c-așa mai mult sporești? C-o gură mușcătoare, c-o buză d-ironie Îmi răspundeai, păgâne, că n-ai ce învăța, Că vârsta ... turbare când ți-or cădea blesteme A două inimi calde ce tu le-ai dezunit Și-n viața de acuma, și-n cea de
Mihai Eminescu - Odin și poetul
...  în colbul negru Uitat ș-ușor al vechiului pământ. Dar ei... De-ar merge-n sud și nord  nimica. Sunt ca o laie de nomazi și de lăieți Ce stau deocamdată numai pre pământul Ce l-au cuprins, spre a fi alungați De alt popor mai tare, iubitor De cele ce-au trecut, ce-s rădăcina Și gloria celor ce sunt."  ,,Ah! ce-am dori în ora morții mele, Roma să guste pân ... consorții tăi cei plini de glorii. De cântec este sufletul meu plin. De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adânci și nemaiauzite, Ordonă numai  sau de ... amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumusețea. Nu  în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe... (Fruntea-i înaltă, De neauă coperită, și coroana-i De stele-albastre strălucea în hală, Și vorba lui blândă era duioasă.) ... Din cupa mea de aur bea auroră S-între seninul blândei diminețe În pieptul tău. Și ți-oi deschide-atunci Portalele nalte de
... drag Corbiței. Părinții lor se primiră a se încuscri și îi logodiră după obicei. Pe atuncea, spun bătrânii că se făceau adese năvăliri de tătari în țară și că în urma lor rămânea numai cenușă și sânge. Păgânii dracului!... cică mâncau carne de cal și beau lapte de iapă. Într-o zi, o ceată de tătari, pătrunzând în munți, ajunseră până în valea Bicazului, prădând, arzând, ucigând tot ce era în calea lor. Tatăl Corbiței și logodnicul ei căzură morți ... de groază și de durere, se îndreptă spre stânca asta și ajunse curând pe marginea ei. Aicea ea se opri o clipă și cătă în urmă. Tătarii se apropiau cu fuga. Atunci ea căzu în genunchi și se rugă lui Dumnezeu să-i vie-n ajutor... Zadarnică rugăminte!... Mâna unui tătar ... ajungeți voi, când îți pune mâna pe Corbița!" — și deodată ea se aruncă în prăpastie. Trupul ei se cufundă în apa Bicazului, zdrobindu-se de bolovani, iar tătarii rămaseră încremeniți și fură uciși chiar pe muchea stâncii de o ceată de plăieși, care alergaseră în ajutorul Corbiței. De atuncea locul acesta se numește: Stânca Corbului! În zilele
... țanc! și durițele zbârnâiau în odăile mari, în care trichelurile jucau pe dușumelele lustruite apele lucii ale lumânărilor. Tot așa sclipea și dânsul, ca bucățelele de cristal ce clincheteau, atârnate ca niște cercei, în urechile de bronz ale policandrelor. Viața îi era o rază de soare! Nu dormea nopțile; pășea, odată cu pragul sălii de joc, pragul zorilor. Nu obosea; în fața escadronului trăgea sabia, ca un fulger, din teacă, și, strunindu-și calul, rotea ochii pe câmpul de mustru. Privind astfel portretul, bătrânul, sprijinit în cârjă, parcă întinerea, se îndrepta de șale, ridica în sus capul, își lăsa umerii în jos și trăia vremile acelea. Alteori se așeza, obosit, într-un jilț, în odaia de culcare, scăldată, mai mult ca toate celelalte, de lumină. Și acolo, sus, deasupra patului, un portret mai mic îl arăta căpitan; purta favoriți negri, lungi, mustăți bine răsucite; aceiași ochi sub fruntea-naltă ... îl mai poate mișca. Cum luase altădată sabia din cui, ca s-o încingă pentru întâia oară, așa luă din colț bastonul gros, cu mâner de aur, în care avea să-și sprijine de-acuma bătrânețile. Nu-i plăcea să steie locului; se târa cum putea dintr-o odaie într-alta, și la urmă ...
Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri) Noaptea albă de Vasile Alecsandri Noaptea-i albă, luminoasă, Ceru-i boltă de opal. Toată zarea-i scânteioasă, Tot izvoru-i de cristal, Căci pe lume-acum domină Spaima vechilor stejari, Sora morței cea mezină, Iarna cu-orizonuri mari. Astfel gerul e de tare Cât îngheață-n orice loc Și a gurii răsuflare, Și cenușa de sub foc. El lipește ochi cu gene, Pe drumeț îl face orb, Și în cuiburi, chiar sub pene, Crapă ouăle de corb. Câmpul lung și lat albește Ca un strat de mărgărint. Alba lună sus lucește Ca icoană de argint Și apare nemișcată În abis nemărginit Ca pe marea înghețată Un vas mare troienit. Miezul nopței!... totul tace! Lumea pare un mormânt, Unde mort ... ce vede În desime fagul nalt; Iar uncheșul cu-o bărdiță Bate-n trunchiul sunător: „Unde ești tu, copiliță?“ El întreabă, plin de dor. Lunca-ntreagă se răsună! Din copaci, din văgăuni, Mii de veveriți de lună Ies, aleargă pe aluni, Și din fagul nalt și falnic, Vechi al luncii împărat, Iese-un glas plăpând și jalnic, Care blând a ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de martie
... săracu'! Se-ncercase, făr' să știe, să mă scape de nevoi, -- Doctore, primi-te-ar sfântul, și pe tine, doică, dracu', Că mă nasc fără de voie nu puteați ghici și voi? Voi puteați băga de seamă, când cuprinși de turburare, Că de voie nu se iese încleștat de două fiare, -- Și-mi făcusem datoria de-a voi să nu mă nasc... Poate că trăisem încă într-această lume mare Ce mă face ca să sufăr, ca să râd ... Cel puțin de-am ști ursita ce îndeplinim în lume, De-am ști golul care-l umplem c-o făptură și c-un nume, Sau de-am ști de ce ne ducem, sau de-am ști de ce venim Naștem oare pentru-a naște, și trăim ca să trăim? Sau tot scopul nostru este să lăsăm mereu în urmă, Prin copiii care-i naștem, alte umbre ca și noi Ce-n pustiurile vieții, însemnează câte-o urmă Ștearsă de furtuna vremii sau de alte urme noi? Toți îmi fură împotrivă într-acea fatală noapte, Și zdrobit de ...
... Alexandru Vlahuţă - No. 2 No. 2 de Alexandru Vlahuță Publicată în Naționalul , an II, nr. 28, 14 iulie 1891 Mișu iese la plimbare Parfumat și sclivisit, În costum ușor de vară, Vesel, mîndru, fericit. Nalt și mlădios pășește. Legănându-se ușor, Și salută-n dreapta,-n stînga, Grațios, surîzător; Căci, băiat purtat și fercheș, Știe ... C-un bărbat așa urît... Dar din toată daravera S-a ales c-un semn la gît... Uite junele Borcescu, Cum se plimblă de-ncruntat — Bacaraua de ieri noapte Strașnic l-a descurajat !... Dar migrena dumneavoastră Ce mai face, v-a trecut ? O-ntîlnii adineaorea Și-mi fu ... a uitat, în grabă, birtul Și otelul neplătit... Ia priviți cum șade domnul, Ca un iepure-mpăiat..." "Ah, ce mucalit e Mișu, I-o grădină de băiat !..." A trecut o săptămînă, Mișu stă-n odaie trist, E frumoasă vremea-afară... Azi el însă-i pesimist. "Ce deșartă e viața ... pus să te-ascult !... Și-am rămas la toată lumea, Pîn' și la garçoni dator Nici aicea nu-mi priește... Haide, ia-o la picior !" Și incognito dispare, Luînd cheia-n buzunar, Va mai da, sau nu, pe-aicea? Asta-i chestie ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... depărtată. ................................ Vedeți acea câmpie ce moartea a coprins? Aici a fost cetatea heroului ne-nvins, Cu patru mii palate, o mie de grădine, Trei sute teatre, circuri, de viață, oameni pline. Și astăzi nici o urmă! Nimic nu mai e viu: Abia în suvenire, de ele se mai știu. Acolo fu necropol, morminte strălucite, Palate elegante de preoți locuite, Cu verzi grădini de arbori și cu parteri de flori, Mărite monumente, de marmur cu colori. Azi locul e ruină și malul cu-ntristare Se-nclină și șoptește durerea sa la mare. Lumina dimineții se varsă în eter ... adesea al trădării; Aici se prosternară atâtea frunți regești, Aici se umiliră puterile lumești, În cruda așteptare ca să se umilească, La rândul ei, în urmă, mândria ta regească! De te plângi tu, oare, sărmane muritor, Când jugu umilește în lume p-un popor? Ursita ta în lume, formând a ta ființă, Lăsat ... gigantic întâlnești Pe două mari masife, prin care-apoi zărești O poartă c-o cornișă, ce artele amintă; Tablouri hieroglifici pe Ramses îl prezintă. Mulțime de tablouri fațada-mpodobesc. Înuntru pe o sută columne strălucesc Mulțime ...
... o masă, Stan Petre părea că doarme ușor, gata să tresară la cel dintâi sunet al deșteptării, pe care nu mai avea să o audă. De pe față i se dusese urma de zbucium ce rămâne după o boală plină de chinuri; în locu-i răsărise zâmbetul acela cuminte ce-l prindea atât de bine. La căpătâi îi plângea maică-sa, o femeie slabă, trudită de muncă, cu picioarele goale pe o vreme ca aceasta de început de iarnă. Mai încolo, un frate al ei, cu decorațiile războiului pe piept. Când bătrâna văzu pe celalt băiat, pe cornist, începu să bocească în gura ... dăduse ordinul de zi prin care Stan Petre era făcut fruntaș. Doi dintre camarazi îi cusură, pe mânecile tunicii, galonul împletit din mătasă: puseseră mână de la mână și-l cumpăraseră. Și deodată unul băgă de seamă că numai cravata îi lipsea fruntașului Stan Petre; cornistul își desfăcu repede cravata lui și o înfășură ușor la gâtul fratelui său. Iar maică ... că stă câteva clipe fără să poată suna, apoi auzi un scâncet ce se schimbă într-un hohot de plâns și, deodată, ca un strigăt de ...
Ion Luca Caragiale - În ajunul crizei
... Ion Luca Caragiale - În ajunul crizei În ajunul crizei de Ion Luca Caragiale În cercurile politice autorizate, nu se mai vorbește de vreo două trei zile decât de căderea ministerului care neapărat va fi provocată de tenacitatea majorității Camerei. Toată amânarea cestiunii art. 7, după cum putea oricine prevedea, n'a servit la nimic alta decât la sporirea dificultăților ... cuiva multă abnegație, mult devotament patriotic pentru a lua asupră-și, fără beneficiu de inventariu, moștenirea ministerială a d-lui Brătianu. De pe acuma, foaia ministerială radicală începe a pregăti tărâmul opoziției de stradă și de cafenele. Țara, zice numita foaie, va vedea și va fi convinsă că lupta susținută astăzi pentru apărarea națiunii în cestiunea Evreilor n'a fost ... putere: ea va vedea în fine în ce parte e patriotismul și desinteresarea și în ce parte domnesc numai cele mai meschine interese personale și de gașcă. Care va să zică, orice ministeriu nou - căci trebue să vie unul - oricine, afară de d. Brătianu și ai d-sale, nu v-a fi inspirat decât de cele mai meschine interese personale și ...
George Topîrceanu - În jurul unui divorț
... fată Este bunătatea personificată ! Că-nainte Zoe până nu-l luase A respins partide mult mai serioase: Jorj Athanasiu, cînd era flăcău... Goldman de la Credit... Guță Popândău, Angrosist de vinuri, — o partidă rară Și cu care Mișu nici nu se compară — Toți cu situații și destul de "bine", Refuzați de dânsa, ca să ia... pe cine ! Că săraca Zoe când l-a cunoscut Era fără slujbă și dator vândut. Că de-atunci încoace ea zadarnic speră, Că el n-are-n casă nici o manieră, Nu respectă seara orele de masă, Rareori cu leafa nimerește-acasă, Frecventează cele mai de jos localuri Și se ține noaptea numai de scandaluri... Dar mai e un lucru mai fenomenal: Mișu St. Popescu este imoral ! Parcă ea nu știe că, de-acum un an, Dumnealui se ține cu madam Vârlan? O caricatură... un chibrit... o aia Cu piciorul mare și c-un păr cât claia, O ... Are tot pe mână, până când și cheia De la magazie și de