Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA DRUMUL LA
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 520 pentru DA DRUMUL LA.
George Topîrceanu - Al. Depărățeanu: Vara la țară...
... George Topîrceanu - Al. Depărăţeanu: Vara la ţară... Al. Depărățeanu: Vara la țară... de George Topîrceanu Locuința mea de veră E la țeră... Acolo era să mor De urât și de-ntristare Beat de soare Și pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treabă, Orice babă Este medic ... regie... Doar un hoț de cârciumar Care are marfă proastă Și-o nevastă Ce se ține c-un jandar. Când te duci pe drumul mare La plimbare, Este praf de nu te vezi. Trec, mișcând domol din coadă, Spre livadă Ale satului cirezi. Și te poartă sub escortă O cohortă De ... sanitar Și-l întreabă fără noimă: — Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu var?... Ale satului mari fete Fără ghete Ies la garduri pe-nserat... (Am văzut aci-ntr-o noapte Niște fapte Care m-au scandalizat!) Lângă foc, o babă surdă Și absurdă Spune, ca și ... prin urmare, Vorbă mare: Că de-acuma, să mă tai, Nu-mi mai trebuie-altă cură În natură, Să mă duceți cu alai! Meargă pictorii la țară Ca să piară De căldură și de praf! Mie dați-mi străzi pavate, Măturate, — Dați-mi cinematograf! Ca un fluture pe floare, Beat ...
... grele înnoptând, Umbla prin țara chinuită, Ca un Proroc gonit și sfânt Vestind că lumea-i izbăvită. Și ne-au chemat, pe-ai săi copii, La ape vii și luminoase: ,,Veniți, veniți, ai scârbei fii, Cu Mine-n calea mea spinoasă!" Cu foc privește-n suferință Din crucea sa la noi Hristos, Așteaptă de la noi credință, Sfârșindu-și drumul său spinos. Îvățătorule! Ți-om da
... i s-au împăienjenit puțin și capul stă aplecat pe un umăr; privește prostit; dar, în schimb, a căpătat gust de vorbă: — Da, după cum v-am spus, am fost controlor; am și jucat uneori, da, știți, în roluri mici... ce vreți... necazurile m-au adus la... la percepție... Și deodată, se înfurie; cei doi prieteni îl privesc încântați. — Și, știți, ca controlor, câștigam mai mult... și eram liber... Fără libertate... Mincu ... — Așa... ai dreptate... trebuia să mi-o dau... o să mi-o dau... ce mai vorbă... îmi dau demisia. Apoi bătu, înviorat, în masă, la gândul demisiei: Un rând de trei! Ia pe Mincu de umăr și, arătând pe Șerbescu: — Iacă om... așa, da... Îmi dau demisia... hotărât... Libertatea e totul... Ce-mi pun eu cap sănătos sub Evanghelie?... Pen ce, pentr-o sută douăzeci... Șerbescu iar ridică halba ... se oprește în dreptul unei tutungerii; intră înăuntru, și artiștii, după dânsul. Știucă se clatină câteva clipe în fața tejghelei, parcă a uitat la ce venise, apoi strigă deodată: — O coală de hârtie... mi-ministerială... și un timbru de trzeci. Mincu se uită la Șerbescu, și amândoi holbează ochii: — ...
George Coșbuc - Fata craiului din cetini
... urmă codrii și munți în urmă lasă Și-aleargă, cum aleargă dorința ce-l apasă, S-ajungă mai degrabă la Craiu-Încetinat S-arăte că la-nvingeri de mult el s-a dedat, Să capete pe fata crăiască de soție: Pe fată de-o câștigă, câștigă-o-mpărăție! Și ... pus Țări multe și străine; o lună s-a tot dus Prin locuri fără nume, pe căi nemaicălcate Și-n urmă el ajunse la Meștera-Cetate, Cu turnul de mărgele și-n jur cu bărbănoc. La capătul Cetății fugarul stă pe loc Și sforăie cu spaimă și coama și-o zbârlește. Descalecă voinicul și lângă drum zărește Pe baba cea urâtă, pe care mi-o-ntâlnir Și frații săi. O vede voinicul Trandafir, Ci nu-și întoarce fața, nu face semn ... vrei să biruiești, Întoarnă-acasă iară la curți împărătești Și-ți ia un cal mai harnic, ia-ți cal mai în putere! Întoarnă-acas, întoarnă la tatăl tău și cere Vestitul Cal-din-Spumă cu păr întraurit, Căci e năzdrăvan calul și-i roib nedumerit. El singurul pe lume e calul ... Spumă, cu păr întraurit! Atunci Tabără plânse din greu și i-a vorbit, Cu inima sfărmată de dor și de durere: ți-aș ...
Nicolae Gane - Ciubucul logofătului Manole Buhuș
... casă boierească, trăia la moșia sa Buhușul logofătul Manole Buhuș, boier de neam mare, bogat și cu dare de mână. El purta antereu lung până la călcâi, brâu la mijlocul trupului și fes roșu cu canaf albastru pe cap. Când ieșea la câmp sau mergea săși viziteze vecinii, îmbrăca peste antereu o giubea blănită sau numai căptușită, după cum era timpul și peste fes punea o pălărie ... franțuz ca tovarăș care să-l călăuzească în lunga călătorie. A pus vreo zece zile logofeteasa ca să-i pregătească cele trebuitoare pentru drum. Când însă crezu el că toate erau acum prevăzute și puse la geamandan, încât nu avea decât să ordone înhămarea poștalioanelor și să plece, deodată femeia lui îi observă: — Da bine, Manole dragă, ai să mergi în străinătate cu îmbrăcămintea asta? — Da cu care? — Apoi nu te gândești că are să se uite lumea la tine ca la urs? Pe acolo nu se poartă antereie și giubele. — Care vra să zică ar trebui să mă îmbrac nemțește... — Negreșit, asta e și ... a plecat cu drumul-de-fier spre Paris. Drumul-de-fier a fost cea întâia mare surprindere pentru dânsul. Nu-și putea
Ion Luca Caragiale - Autoritate
... ar fi căzut — era fără-ndoială bolnav. L-am întrebat, fiind la amiazi, dacă a dejunat: mi-a spus că da. Apucându-l strâns de braț, am simțit că, sub mânecile lui, pielea era tot așa de largă pe oase ca și mânecile pe piele. Foarte ... Cu toate astea, paliditatea lui îi dădea un aer mai interesant: era distincția suferinței. Deși îmi spusese că dejunase cu câteva minute mai-nainte pe drum, l-am invitat să guste ceva împreună cu mine și nu m-a refuzat. A mâncat: ochiuri la capac, varză cu carne, o friptură pe grătar, brânză de vacă cu smântână, mere, o țuică înainte, o sticlă de vin în timpul mesei și ... pare-mi-se că paliditatea lui și intențiile de leșin pe cale publică... dar în fine, îi trecuse acuma. Acum era foarte vioi, prinsese limbă... La căldura generosului vin, se aprinsese un șir de confidențe. Am constatat din conversația d-lui Ionescu că și la moral era ca și la fizic un om nu prea deosebit: pare că, pierzându-și paliditatea, pierduse singura lui virtute de a mă interesa; acum vedeam bine că ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... didactică după Boileau și Horațiu de Nicolas Boileau traducere de Ion Heliade Rădulescu , 1836 Lasă-ncolo, nu mai credeți c-un autor fiecum, Scârțâind numai la versuri, spre Parnas să-și facă drum, Dacă din ceruri nu simte darul acela secret Și la nașterea lui steaua nu l-a format de poet. Voi ce de periculoasa ardoare vă-nflăcărați, Ce spinoasa carieră mândri vreți să alergați ... e lucrat. Loc pe undeva nu lasă, pe jos, pe sus, peste tot, Unghiuri, ferestre, plafonduri a scăpa de el nu pot. Întorc la foi, întorc iară, doar d-oi da d-un căpătâi, Ș-abia mă scap în grădină, asudat până-n călcâi. Fugiți de stearpa-abondanță d-un asemeni autor, Nu vă-ncărcați niciodată ... care în versuri e dotat d-acel mister Să treacă din grav în dulce, din plăcut în mai sever; Cartea sa la cer aleasă, plăcută la cititori, La librari e ocolită foarte des de amatori. Orice scrieți, vedeți bine prea jos a nu vă lăsa Stilul cel mai puțin nobil și ... ...
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... didactică după Boileau și Horațiu de Nicolas Boileau traducere de Ion Heliade Rădulescu , 1836 Lasă-ncolo, nu mai credeți c-un autor fiecum, Scârțâind numai la versuri, spre Parnas să-și facă drum, Dacă din ceruri nu simte darul acela secret Și la nașterea lui steaua nu l-a format de poet. Voi ce de periculoasa ardoare vă-nflăcărați, Ce spinoasa carieră mândri vreți să alergați ... e lucrat. Loc pe undeva nu lasă, pe jos, pe sus, peste tot, Unghiuri, ferestre, plafonduri a scăpa de el nu pot. Întorc la foi, întorc iară, doar d-oi da d-un căpătâi, Ș-abia mă scap în grădină, asudat până-n călcâi. Fugiți de stearpa-abondanță d-un asemeni autor, Nu vă-ncărcați niciodată ... care în versuri e dotat d-acel mister Să treacă din grav în dulce, din plăcut în mai sever; Cartea sa la cer aleasă, plăcută la cititori, La librari e ocolită foarte des de amatori. Orice scrieți, vedeți bine prea jos a nu vă lăsa Stilul cel mai puțin nobil și ... ...
Mihai Eminescu - Despărțire (Eminescu)
... tine, dar nu mai ești a ta; Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu, Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. La ce simțirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting' asemeni, ci 'n veci să stea pe loc? Tot alte unde-i sună ... aceluiași pârău: La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre și umbra unui vis? La ce de-acu 'nainte tu grija mea s'o porți? La ce să măsuri anii ce sboară peste morți? Tot una-i dacă astăzi sau mâne o să mor, Când voiu să-mi piară urma în ... unul, venind de mine-aproape, Să-mi spuie al tău nume pe 'nchisele-mi pleoape, Apoi — de vor — m'arunce în margine de drum... Tot îmi va fi mai bine ca 'n ceasul de acum. Din zare depărtată răsar' un stol de corbi, Să 'ntunece tot cerul pe ochii ...
Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur
... amintea viața ce-o avuse Și peste pieptu-i își îndoaie gâtul, Și trist privea un punct cu ochii țintă, Și se usca ca și la umbr-o plântă.  Eu mor de n-oi vedea seninul, cerul, De n-oi privi nemărginirea vastă, Răceala umbrei m-a pătruns ... găsi-o moartă. Văzând cu ochii, piere de-a-n picioare Din zi în zi  atunci ele-au deschis Ferești înalte și, la mândrul soare, Din boal-adâncă fata a învis Și se făcu și mai fărmăcătoare, Astfel cum nu îți trece nici prin vis  ... și cerul. Un zmău o vede, când s-a pus să steie N-a ei fereastă-n asfințit de sări; Zburând la cer, din ochi-i o scânteie Cuprinse-a ei mândrețe, fermăcări; Și-n trecătoarea tânără femeie Se-namoră copilul sfintei mări  Născut ... ochi-albaștri-nchis, întunecos, Iar fața-i albă, slabă, zâmbitoare  Părea un demon rătăcit din soare.  Ah! te iubesc, îi zise el, copilă, La glasul tău simt sufletu-mi rănit, Din stea născut, plec fruntea mea umilă, Cu ochii mei prind chipul tău slăvit. Nu vezi cum tremur de ...
... Nicolae Gane - Şanta Șanta de Nicolae Gane La Șanta, la crâșmăreasă Cu ochi mari de puică-aleasă, Bea Codrean, se veselește, Cu Șanta se drăgostește. (Poezii populare, Alecsandri) Cuprins 1 I 2 II 3 III ... fund de pădure unde se-mpreună două râpi adânci, hățașe de vulpi și de lupi, ardea un foc în jurul căruia doisprezece oameni ședeau culcați la pământ și sfătuiau între dânșii. Căciulile lor țurcănești, de blană de oaie brumărie, îndesate pănă la sprâncene, mintenele de abÅ• albă, împestrițate cu găitane negre și aninate câte pe un umăr, mănunchiurile de cuțite ce ieșeau din turetce și oțelele de ... au hotărât să nu te mai asculte și și-au ales alt căpitan. Ce răspuns să le dau? Mii de scântei scăpărară sub genele căpitanului la auzul acestor cuvinte. — Iată răspunsul, zise el, și, scoțând un pistol de la brâu, îl descărcă în pieptul lui Duman, care, învârtindu-se pe călcâie, căzu mort pe loc. — Mai are să-mi spuie cineva ceva?... adause ... și c-o traistă pe umere, mergea înspre Iași șovăind și șchiopătând prin colbul drumului, sprijinit de subsuoară pe o cârjă de lemn. — Dați la sărmanul,