Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru EL
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 2000 pentru EL.
Vasile Alecsandri - Dan, căpitan de plai
... greu! O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloasă! Când, când s-a toci oare a vremii lungă coasă! Apoi el pleacă fruntea și cade în visare, Iar munții, albi ca dânsul, se-nclină-n depărtare. Ai timpilor eroici imagine augustă, Pe când era el tânăr, lumea-i părea îngustă Pentru bine, și largă, prea largă pentru rău! El ar fi vrut-o bună ca bunul Dumnezeu. Deci îi plăcea să-nfrunte cu dalba-i vitejie Pe cei care prin lume purtau bici de ... se izbește; Dar Fulga zvârle lațul, de gât îl arcănește Și repede ca gândul, s-aruncă ușurel, Îi pune mâna-n coamă și-ncalecă pe el. Gemând, el sare-n aer pe patru-a lui picioare, Azvârle, se frământă, se spumegă-n sudoare Și-n zbor plecând deodată, nebun de groază ... largul spațiu și spintecă amurgul... Dar când steluța lunii apare viu la lume, Copila se întoarce cu murgul alb de spume Și zice: Iată calul! El știe-acum de frâu Ca paloșul de mijloc și mijlocul de brâu. Ursan cu drag răspunde: Aibi parte de noroc! Apoi cu Dan bătrânul, arzând ...
... a vegheat, Perne albe i-a mutat Când la cap, când la picioare, Când la umbră, când la soare! Într-o zi el o vedea Că de plâns se ascundea Și cu jale-așa-i zicea: ,,Ce-i, Ancuțo, draga mea? Ochișorii tăi frumoși Sunt ca doi luceferi ... urgie a picat! Că știi, frate, un mârzac A sosit de la Bugeac Și prin țară face jac. [2] Lângă sat el s-a oprit Sub un cort mare pâslit, Și-orice vrea tătarul cere Tot în silă și-n putere. De tot omul de ... lucesc ca niște stele. Apoi cheamă din câmpie Calul meu de voinicie Care plânge când mă vede, Și de-i zic că mor, nu crede!" El în lapte se scălda, Cu busuioc se freca, Haine dalbe îmbrăca, Calul și-l încăleca, Și cât se vedea călare, Striga tot în gura mare ... năvală în Bugeac și-și răzbunau cu foc și cu moarte. În balada lui Doncilă, tătarul Crâm Hogea cere tot în silă și în putere, el ridică haraci de tot omul câte zece galbeni venetici etc. și pretinde pe fiecare noapte câte o fată mare. În balada lui Român Grue Grozovanu ...
Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului
... stea! o rază! o scânteie! O licărire de lumină! Și bucuros atunci să-și ieie Pedeapsa pentru orice vină. Dar vina lui nu sta în el, Ci vina lui era în fire: Mergând spre ea, avea un țel, Acum, mergând, umbla-n neștire. Și câteodată sta pe loc. I se părea ... mirate, din antene. O groaznică gheară de mort Torcea din mintea lui un fir, Un subțiratic fir de tort Ce-l îndruma spre cimitir. Și el umbla încetinel De frica firului subțire: De s-ar fi rupt, murea și el Sau rămânea în nesimțire. O stea! o rază! cât de mică! S-o vadă numai că lucește!... Era voinic și făr’ de frică Dar... se ... de cununie, Și alerga din toată țara Să-și prinză locul de pe ranguri: Se cununa codrul cu vara În cânturi vesele de granguri. Iar el, ce nu putuse crede C-ar fi în munți așa comoară, Privea uimit. Credea c-o vede Acuma pentru prima oară. Deasupra lui, pe-un ... șesului pustiu. Părea că-n totul se ascunde Prisos de soare, tinerețe, Viață să reverse-n unde În tot ce-i viu, două viețe. Atuncea el ...
Petre Ispirescu - Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte
... sări și crestă pe fată la deget, și atunci crezu și ea. Apoi găzdui după cum se cuvenea pe Siminoc. A doua zi el află că Busuioc se dusese la vânătoare și nu se mai întoarse. Încălecă deci și el pe un cal, luă ogari și plecă după frate-său, în partea locului pe unde se dusese acesta. Merse ce merse și ajunse în pădure ... fugea, el după dânsa, până ce Muma-pădurii văzând că n-are încotro, se sui într-un copaci înalt și acolo scăpă. Siminoc descălecă și el, priponi calul, făcu focul, scoase merindele și începu să mănânce lângă foc, aruncând și ogarilor câte ceva. - Aoleo! cum mi-e frig, zise Muma-păurii ... i-o scoate să-i scoată. Așa făcură. Când Busuioc, auzind un geamăt, opri calul, se dezlegă la ochi, se uită, și Siminoc nicăiri. Pasămite el căzuse într-o fântână și înecându-se, n-a mai ieșit d-acolo. Busuioc se întoarse acasă, își ispiti nevasta, și ea spuse ... el sabiei să sară din cui și să cresteze pe cel vinovat. Sabia sări și-l crestă pe dânsul la degetul cel mare. Se tângui el ...
Vasile Alecsandri - Un episod din anul 1848
... mare, în mijlocul căruia intrase Vali. Exaltat și uimit, junele nostru erou admira tipurile frumoase și caracteristice de care se vedea înconjurat; în fiecare plăieș el privea pe un demn pogorâtor din vitezele legioane ale lui Traian, pe un adevărat strănepot de-al vitejilor lui Ștefan-vodă! El improviză dar un discurs colorat de poezia iluziilor sale, grăind de Patrie, de glorie, de libertate, de egalitate, de fraternitate, de virtuțile strămoșilor, de viitorul ... se mira mult de acest vis produs prin ideea suferințelor boierești, însă judecând că vestea întâmplărilor din Iași ar fi ajuns desfigurată în sânul munților, el întreprinse a face istoricul zilei de 28 martie, sub culori vii și înfiorătoare. El spuse în cuvinte bine alese cum feciorii de boieri, indignați de abuzurile guvernului, se întruniră cu gând de a cere de la domn ... mprejurul focurilor. Iată ce auzi: -- Măi flăc[...]nțeles-ați voi ce ne-a spus boierul cel fugit de la Iași? -- Ba cât hâciu; el grăia păsărește. -- Cică să ne ducem ca să alungăm pe vodă pentru că vodă a prins pe boieri umblând cu mâța-n sac
... icoana acelor vorbe, pe care de-acu nu le mai poate uita vreodată. Zgomotul celorlalți băieți venind în dormitor îl supără foarte. La intrarea lor, el vâră iute mâna sub căpătâi, apucă bogăția ascunsă și stă nemișcat... Unii îl întreabă câte ceva... nu înțeleg bine ce... el nu suflă, prefăcându-se adormit. Aproape de miezul nopții. Dorm în sfârșit toți. Niță se scoală încetinel și cu cea mai mare precauție iese; găsește ... Din norocire, mai pe urmă nici o piedică. Sare peste poartă făra zgomot și se-ndreptă sigur spre ținta știută. O femeie în umbra gangului!... El se oprește înecat. Ea îi șoptește: "Vino, te așteaptă!..." Atunci... nu e chiar asta! El se lasă să-l ia de mână și să-l ducă prin întuneric încetișor. O scară strâmtă... încăperi întunecoase... iar câteva trepte. Voinicul merge machinal ... putere, pentru el ca farmec... ș-apoi, după atâta oboseală, povestirea reciprocă a celor întâmplate mai înainte de a se cunoaște. El avea puțin de povestit... Așa era de strâmt satul în care trăise și așa de puțin însemnată viața lui până când "l-a înțepat ... ...
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... urât la priporul ce se întindea din vârful caprei. Se simțea în ce hal era și nu-i venea deloc la îndemânăsă încerce. Pe când el se lupta să intre sub coș, caii mișcarătrăsura. Vălătuc, Stoica se rostogoli în noroi. — Na!... avu el vreme să rostească. Furia lui Scatiu nu mai cunoscu margini. Crucile, dumnezeii și toți sfinții părinți îi trecură prin gură, ca la un surugiu. Fără ... către bătrână: — Dumneata ce mănânci, mamă? Baba nu înțelegea și se uita cu ochi stupizi la toți. — Ce mănânci? Ai ce mânca? întrebă el mai tare. Ea își clătină umerii și zbârci gura ca de râs. — Cum, Doamne iartă-mă, să n-am!... Că doar toate sunt din ... mazărea asta bătută, că-i făcută de-o săptămână... — Tănase, nu mai mânca oloi de in, că iar te îmbolnăvești, zise Tincuța. El se uită țintă la dânsa, cu o privire rea, gata parcă să-i sară în cap. Ea adăugă liniștită: — Degeaba te uiți la mine ... bătea mazărea. La al doilea fel de bucate, Tănase băgă de seamă că și cucoana Profira mânca de dulce. — Da' ce faci, bătrâno, zise ...
Dimitrie Anghel - Povestea celor necăjiți
... colinele, în sfârșit, o bogăție întreagă aruncată din dărnicia lui Dumnezeu se răsfăța pretutindeni. Și i se păru și mai nedrept atunci, căci își zicea el : "Și eu sunt făptura Celui-de-sus, și numai eu stau ca o pată în toată strălucirea asta." Și cum era slab, își așeză sapa ... nimeni n-a privit la nepoftitul oaspe, decât unul singur, ce sta în capul mesei, încununat de flori și cu haine strălucitoare pe el. Și ca într-o oglindă, cel ce venea și-a recunoscut atunci chipul; un el dezbrăcat de haina săracă ce-l îmbrăca, rumăn și frumos la față, cu ochii sclipitori ca pietrele ce le purta în inelele de pe mâini ... s-a recunoscut și el la rândul lui, și a văzut umbra chinuită și tristă care muncea pentru dânsul, în timp ce el petrecea în ospețe, pe cel ce nu se putuse să se aciuieze sub nici un acoperământ, nici să-și odihnească capul trudit nicăirea, fără să ... pe risipa de flori pe care-și răzimase capul ca pe o pernă albă înfățată de curând. Albe erau florile pe care se odihnise, iar ...
Ion Luca Caragiale - O blană rară
... urmă perlă, cea mai prețioasă, cea mai fină a fost grosul Cuțopolu. Când, după un bal mascat, s-a apucat de el, desperată de mișcarea nebună a uraganului lumii; când s-a hotărât să-și lege viața poetică și flușturatecă de viața prozaică ... de șapte ori milionar: Dă-te-n lături! nenorocitule căpitan Mișu; dă-te-n lături! te stropește! Îl mai iubește ea?... Poate. O mai iubește el?... Desigur. Dar... ea este atât de sus astăzi și el... el e atât de jos! omul căzut, omul care a fost degradat pentru că și-a călcat onoarea, pentru că...a ... plecat cu arendașul, dându-i amantului ei cu tifla, acesta, în primul moment n-a vrut să crează că-i adevărat. Era și el beat! atâta șampanie! Toată scena de despărțire atât de scandaloasă, acel marș! aruncat cu despreț la plecare, nu aveau aerul destul de serios. El a crezut că e ca todeuna o farsă. El spera că Aglaia are să lase la otel pe bătrânul Cuțopolu și, ca de regulă, are să se întoarcă a doua zi înapoi ...
... umere, mergea înspre Iași șovăind și șchiopătând prin colbul drumului, sprijinit de subsuoară pe o cârjă de lemn. — Dați la sărmanul, la ologul! zicea el, întinzând mâna la trecători, care îi dădeau fiecare după inimă și după putere, câte un ban roș sau câte un ban alb, primind în schimb ... cerșitorul cu glas rugător. Omul cu cațaveica albastră încreți din sprincene, căută în pungă și stătu câtva timp pe gânduri: Aice am aur, își zise el, aice argint, aice aramă, dar nu-i destul de măruntă. — N-am parale, dragul meu, iartă-mă, răspunse el. — Dumnezeu să te ierte! Dă-mi măcar o bucățică de pâne, că n-am mâncat de trei zile. Omul cu cațaveica albastră încreți iarăș ... am pâne pentru mine, aici un curcan fript. E prea bună mâncare pentru un calic. — Iartă-mă, că n-am ce-ți da, întâmpină el, căci n-am eu singur pentru mine. — Domnul să-ți deie!... Dar, dacă nu-ți va fi cu bănuială, ia-mă măcar în căruță ... e așa de frumoasă, încât ar putea să fie soție în dreptate a oricărui boier mare din Iași!... — Codrean nu-i și
Ioan Slavici - Ileana cea șireată
... zorilor de-a zecea z,. adică dupa ce au trecut de trei ori câte trei zile și de trei ori câte trei nopți el își netezi părul și bătu, acum d-a treia oara la fereastră. - Ce e? cine e? și ce voiește? întrebă fata de împărat ... sai le spuse cum si ce si, acum de-a treia oara porni feciorul de imparat eel mai tanar fecior de imparat. Cand el sosi la cetatea cea cu trei fete, Ileana,sta la fereastra si, cum sta ea il vazu si-i grai cu glas vesel: - Cel voinic ... cu fata de imparat ce cale ti-ai ales de mani asa de infocat? Cand feciorul de imparat vazu fata Ilenei si auzi vorba ei, el stete locului, privi la ea si grai cu glas voinicesc: - Am pomit catre soare, ca sa-i fur o raza, sa-i incredintez sora si ... de imparat. - Atunci ziua ta e noaptea! zise Ileana cea inteleapta. Poti tu face sa rodeasca mar pe iarba lupului? - Pot! grai feciorul de imparat. - El sa fie pomana ta! zise lleana cea frumoasa si sireata. Asaza-te la masa. Feciorul de imparat sc aseza la masa. Ei, dar Ileana e ...