Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MULT DE
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 1336 pentru MAI MULT DE.
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
... mi crești voinic în fașă. Tată-meu era cioban, Câte clipe-s într-un an Tot atâția baci avea, Cu mii turme-alăturea, Turme mii de mielușele, Ciobănașii după ele, Turme mândre și de oi, Ciobănașii dinapoi Cu fluiere și cimpoi, Mai avea de mă pricepi, Herghelii de cai sirepi, Ce ca vijeliile Îi împleau câmpiile, Îi pășteau moșiile, Și de-a lungul râurilor S-așterneau pustiurilor, Și în valurile ierbii Pășteau ciutele și cerbii, Și prin munți pierduți în nouri Avea cârduri mari ... munți, ș-avea păduri, Și cetăți cu-ntărituri, Ș-avea sate mii de mii Presărate pe câmpii, Ș-avea sate mari și mici, Pline toate de voinici. Ce mai freamăt, ce mai zbucium Când, sunând voios din bucium, Chema țara la hotare, De-alergau cu mic cu mare, De curgeau ca râurile Și-nnegrea pustiurile. Amar mie,-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg, Ele tot mai tare merg. Și frumoasă mai eram, Cum n-a mai fost neam de neam. De-aur mi-erau pletele Și le-mpleteau fetele, Rumănă ca un bujor, Eram dragă tuturor. Au venit, mări,-au venit Împărați din Răsărit Să mă ...
... Costache Conachi - Jaloba mea Jaloba mea de Costache Conachi 1821, Basarabia, la Sângera Lume! astăzi se desparte de tine un muritoriu, Nu prin moarte, ci prin jale și durere de amoriu; Se desparte și te lasă, că nu mai poate răbda Atâtea ș-atâtea răle de la o supus-a ta. Ascultă, maică miloasă, ce pătrunzi la adevăr Și despici faptele noastre pănă la un fir de păr, Ascultă și pedepsește cu a tale giudecăți, Dintre noi pe cel cu vină la a dragostei dreptăți. De nouă ori pănă astăzi pământul colindătoriu Au călătorit pe crugul soarelui nemișcătoriu. De nouă ori primăvara cu veșmântul înflorit Și iarna cu cărunteța pe pământ s-au învârtit, De când am văzut cu ochii o muritoare a ta, Cu frumuseța și nurul vărsate în fața sa - Am văzut-o!... și îndată ca ... că în simțire n-aveam ghimpele plăcut Ce-mboldește și deșteaptă inimile la temut... Nici acea pornire iute cătră desfătări cu haz, Nici acea nerăzbunare de dorinți și de necaz - Însă, spre îndeplinire, aveam ceva și mai
Mateiu Caragiale - Singurătatea (Caragiale)
... patimi cu foc mărturisind. Umbroasa-le poveste măreață se-mpletește La murmurul ei sumbru plutind în depărtări, Nostalgică gândirea în voie-mi pribegește Și nesfârșit de tristă, se pierde, se topește Într-un noian albastru de mistice visări... Din crudele cătușe, ce încă mă mai leagă, De omeneasca fire treptat mă dezrobesc, Înseninată mintea-mi începe să-nțeleagă, Cu-amar dezgust, a vieții zădărnicie-ntreagă Și, liberă, străină de tot ce-i pământesc, Se-nvoaltă, se-ntraripă, spre slăvi semeț se-avântă Cutezătoare, gravă, mai sus, mereu mai sus, În prada-nfrigurării ce aprig mă frământă Renasc cel de-altădată, acel ce nu-l încântă Decât singurătatea, dar singur, totuși, nu-s. Căci dacă, dus pe gânduri, m-asez lângă fântână Privind cum apa ... De mult cunosc ispita acestei năluciri... Întotdeauna dânsa mă mustră cu blândețe: - De ce-mpotriva firii hain te răzvrătești; Tot ce-i frumos în suflet de ce lași să înghețe Jertfind trufiei sterpe senina tinerețe? Ia seama că ea trece și n-o mai regăsești. A-ți înfrâna încearcă sălbatica pornire, Cât mai ...
Alexandru Vlahuță - În fericire
... ai deprins, Și drăgălaș pășind spre mine, Mînuța albă mi-ai întins. Ș'am stat ca un copil cu minte În fața ta înfiorat, Uimit de-atîtea gînduri sfinte, De-atît noroc ne mai visat: De mult a noastre inimi poate, Fără să știm, s'au cunoscut, Căci prea ne-am înțeles în toate, Din clipa 'n care ne-am ... am legat de pasu'ți vieața mea trudită, Te-am urmărit ca umbra, — m'aș fi tîrît pe brîncî S'aud o vorbă dulce de gura ta rostită, Să'mi răcorești vieața, atît de chinuită, C'o umedă privire din ochii tăi adînci. Azi ești a mea, frumoasă și sfîntă întrupare A celei mai iubite imagini ce-am visat, Și 'n calea mea pustie, de mii de ani îmi pare C'ai răsărit — si, galeși, topiți de 'nduioșare, Lăsînd asupră'mi ochii, la tine m'ai chiămat... Cu brațele întinse te-apropii blînd de mine, Și capul, greu și leneș la pieptul meu ți-l culci, Înfiorat de farmec, privind pierdut la tine, Te țin în brațe ceasuri uitate și senine, - Tu'mi spui povești de-a tale amețitor
... ai deprins, Și drăgălaș pășind spre mine, Mînuța albă mi-ai întins. Ș'am stat ca un copil cu minte În fața ta înfiorat, Uimit de-atîtea gînduri sfinte, De-atît noroc ne mai visat: De mult a noastre inimi poate, Fără să știm, s'au cunoscut, Căci prea ne-am înțeles în toate, Din clipa 'n care ne-am ... am legat de pasu'ți vieața mea trudită, Te-am urmărit ca umbra, — m'aș fi tîrît pe brîncî S'aud o vorbă dulce de gura ta rostită, Să'mi răcorești vieața, atît de chinuită, C'o umedă privire din ochii tăi adînci. Azi ești a mea, frumoasă și sfîntă întrupare A celei mai iubite imagini ce-am visat, Și 'n calea mea pustie, de mii de ani îmi pare C'ai răsărit — si, galeși, topiți de 'nduioșare, Lăsînd asupră'mi ochii, la tine m'ai chiămat... Cu brațele întinse te-apropii blînd de mine, Și capul, greu și leneș la pieptul meu ți-l culci, Înfiorat de farmec, privind pierdut la tine, Te țin în brațe ceasuri uitate și senine, - Tu'mi spui povești de-a tale amețitor
Ion Luca Caragiale - Un artist
... Ion Luca Caragiale - Un artist Un artist de Ion Luca Caragiale Mai mult decât oricare alta, breasla bărbierească mi-este foarte simpatică... Briciul e rudă cu dalta, cu penelul, cu coturnul, arcușul, condeiul — mai știu eu cu ce! De aci, neînvinsa pornire către artele frumoase caracteristică la toți bărbierii. O sumă dintre dânșii, împinși de patima lor pentru teatru, s-au făcut artiști dramatici; mulți alții scriu poezii, de obișnuit lirice, mai adesea galante; mai toți trebuie să știe cânta cu un instrument, prin ajutorul căruia, în momentele pierdute, își traduc în melodii acea încărcare de simțiri ce ne-o dă, unora dintre noi, lumea cu lumina ei, cu formele, mișcările și zgomotul ei... Da, cum se rupe la vreme copilul ... înțelesul cel mare și singurul— armonia... De aceea, bărbierii, ca toți artiștii, iubesc așa de mult pasările cântărețe. Sub puful aripelor palpită un sânge atât de cald! Sufletele acelea mici știu să arunce lumii așa de bine aceea ce primesc de la dânsa! Noaptea de iulie, și pădurea cu mirosul ei înviorător, cu atâtele-i umbre de frunziș, cu atâtele-i lumini, de sus de
George Coșbuc - Brâul Cosânzenii
... George Coşbuc - Brâul Cosânzenii Brâul Cosânzenii de George Coșbuc Avea Ileana ochi de soare Și galben păr, un lan de grâu; Vestmânt avea țesut în floare Și-un brâu purta pe-ncingătoare, Cum n-a mai fost pe lume brâu. Era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. El noaptea da lumini ca focul, Și-n brâu sta fetei prins norocul Precum ... Și cum ea varsă desperată Un plâns amar, un cald șiroi, Curgea din cer ploaie curată, Iar dintre ploi lucind s-arată Frumosul brâu stropit de ploi. Și-n ceruri călătorul Soare Râdea cu hohot repetat Și prin văzduhuri plutitoare Izbea săgeți răzbunătoare De-a lungul brâului furat. Vai, brâul meu! gemea copila. Atât de mult eu l-am temut, Dar Făt-Frumos descinsu-mi-l-a! Și-apoi plângea, mai mare mila, Și-n nopți apoi ea s-a pierdut. De-atunci totuna este firea, Dar multe nu-s din câte-au fost Azi nu-i Ileana nicăirea, De-abia trăiește-n pomenirea Poveștilor cu dulce rost. Iar Soarele-n văzduhuri pline De zâmbetu-i cel cald
Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... lor inimioară se bucură lin; Aerul răcoare, Stelele clipeau Și la țărmușoare Valurile apei încet plioscăiau. Iar într-o sară Armin și Minvana, mâhniți amândoi, De valuri se miară Ce lucea la lună, zicând mai apoi: Minvana Ah! vezi cât d-în pripă Pâraiele curg! Armin Așa anii-n clipă Fericirea noastră o răpesc, o duc. Minvana De ce gânduri triste Pentru anii grabnici ce trec, se sfârșesc? O, dragă iubite, Cu dragoste anii și viața răpesc. Armin Minvană! Minvană! Eu sunt cântăreț ... doamnă, Strămoșii tăi falnici, tatăl măreț... Minvana Ce-mi pasă de cinste! Dragostea ta numai, cântăreț smerit, Mult mie iubite Covârșește crăiia și domnescul drit, De ce cu mâhnire Să mai tânguim A noastră fericire! Las-anii să treacă, noi veseli să fim. Armin O, voi dulci minute Fericirii mele, voi treceți curând, Iar ... dimineții vântișor eu simt. Minvana O, nu, ți se pare, Pîn’mâini este mult, Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc. Minvana O, nu, se clătiră Pe crengi păsărele, de se cigălesc. Armin Iată ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... lor inimioară se bucură lin; Aerul răcoare, Stelele clipeau Și la țărmușoare Valurile apei încet plioscăiau. Iar într-o sară Armin și Minvana, mâhniți amândoi, De valuri se miară Ce lucea la lună, zicând mai apoi: Minvana Ah! vezi cât d-în pripă Pâraiele curg! Armin Așa anii-n clipă Fericirea noastră o răpesc, o duc. Minvana De ce gânduri triste Pentru anii grabnici ce trec, se sfârșesc? O, dragă iubite, Cu dragoste anii și viața răpesc. Armin Minvană! Minvană! Eu sunt cântăreț ... doamnă, Strămoșii tăi falnici, tatăl măreț... Minvana Ce-mi pasă de cinste! Dragostea ta numai, cântăreț smerit, Mult mie iubite Covârșește crăiia și domnescul drit, De ce cu mâhnire Să mai tânguim A noastră fericire! Las-anii să treacă, noi veseli să fim. Armin O, voi dulci minute Fericirii mele, voi treceți curând, Iar ... dimineții vântișor eu simt. Minvana O, nu, ți se pare, Pîn’mâini este mult, Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc. Minvana O, nu, se clătiră Pe crengi păsărele, de se cigălesc. Armin Iată ...
Gheorghe Asachi - Sirena lacului
... m-a îngînat. Pe al nostru domnișor Am iubit cu duioșie, Trainic mi-a giurat amor, Că m-a lua de soție ; Dar credința a calcat. De soț ala ș-a luat. Fie deci el fericit C-o mai nobilă soție, Ce ambiți-a sortit, Dar la mine să nu vie, Să derîdă-acum și ea Plînsul și durerea mea ! Pentru-o ... ntoarne înapoi. Însă-n urmă, îngrijit, El din palmă-și face-ocheană ; Printre degete-a privit, Dar acum a zilei geană De pe munte a trecut Și pe nime n-a văzut. Mai așteaptă după-apus Pănă-n ceriu văzut-au stele ; Cercetează-n jos, în sus, Și, plin de prepusuri rele, Tremurînd, cu pas încet, De lac s-a apropiet. Dar la ochi naintea sa I s-arată o minune : Unde apă-ntăi era, De arină-amu-i genune ; Pănă-n fund lacul e sec, Pe-unde lupi și șerpii trec. În fundul acestui lac Vede cu nedumerire Vestimente două ... a ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VII
... Vlad Vodă! Vlad Vodă! l-aduc iacă!" Iară Vlad fiind aproape caută, Să tĂ¹rbură, stă și ce să facă Nu știe, că în miejloc de gloată Să-afla. El sâlea la larg afară, Dar' gloata striga iară și iară. Acum era de supt haină să scoață Fierrul ascuns moarte să-și aducă, Când zărește-o ceată călăreață Ducând pe-un rob. Chiotul apĂșcă De nou, ca mai nainte, și gloată S-adĂșnă-împrejur nenumărată. Atunci Vlad cunoscu sminteala Și mestecându-să-întru mulțime, De prilej luând nerânduiala, De-acolea nepreceput de nime Ieși la locurile știute, Unde-l aștepta de-ai săi trii sute. [6] Însă robul acela să știe Că-au fost Argineanul viteaz, care După ce beusă-apă dulcie Îndată-l cuprinsă-o ... spre dâns' calu-înțetește. Argineanul stă, nici să clătește. Atunci turcul aprins cu mănie Lucind sabia vru să-i zboare Capul, nici Argineanul să-îmbie Mai mult, ci puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgână, S-Ă¡pără cu groaznica prăjină. Ș-izbindu-i sabia-într-o lovită, Alta-i întoarsă de-alaltă parte, Cu mult mai ...