Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PREA DULCE
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 376 pentru PREA DULCE.
Alexandru Vlahuță - Nu-i de-ajuns
... Vlahuţă - Nu-i de-ajuns Nu-i de-ajuns de Alexandru Vlahuță Publicată în Revista literară , an VI, nr. 17, 9 iunie 1885 Negreșit, ești prea frumoasă. Ce ochi mari !... Ce gură mică !... Cine n-ar putea să-ți zică: Venere din valuri scoasă !... Dar ieșind — sub val viața Ți ... Să te-admire, să-ți suspine Și să-și mintă lui și ție; Însă n-ei ști niciodată Dragostea adevărată Ș-a ei dulce nebunie ! Căci n-ai zîmbet, nici privire Dulce, galeșă, fierbinte, Ca să scoți pe om din minte Și să tulburi vreo simțire. Căci atît de nemișcatu-i Chipul tău, și-n ochiu-ți ...
Vasile Alecsandri - Din albumul unui bibliofil
Vasile Alecsandri - Din albumul unui bibliofil Din albumul unui bibliofil de Vasile Alecsandri Cuprins 1 I - Boierii așezate de Alexandru-Vodă cel Bun și Bătrân 2 II - Formulă de afurisenie 3 III 4 IV - Epitaful lui Prale 5 V - Fragmente dintr-o poveste 6 VI - Rime defectuoase 7 VII - Câteva cugetări 7.1 Cuvinte vechi franceze din XV secol 7.1.1 A 7.1.2 B 7.1.3 C 7.1.4 D 7.1.5 E 7.1.6 F 7.1.7 G 7.1.8 H 7.1.9 J 7.1.10 L 7.1.11 M 7.1.12 N 7.1.13 O 7.1.14 P 7.1.15 R 7.1.16 S 7.1.17 T 7.1.18 U 7.1.19 V 7.1.20 Y 7.2 Stoicismul românului 7.3 Arghir 7.4 Neculai Bălcescu 7.5 Cântecul Bucovinei 7.6 Geanta lui Moș Cosma I - Boierii așezate de Alexandru-Vodă cel Bun și Bătrân Logofăt mare judecător și alegător de ocine. Ispravnic pe o seamă de oameni de frunte, ce sunt curteni la țară, și judecător tuturor cine sunt cu strâmbătăți ...
... mi gând era pătruns, În îndoială și dorință Perdut în visuri, eu pluteam Și la porniri cu ce căință, La revedere îți spuneam! O leagăn dulce de durere Mic orășel în văi retras Azi nu-ți mai spun la revedere Străin etern tu mi-ai rămas Și îndoială și dorință Acum ...
Vasile Alecsandri - Unor critici
... imn la ceruri prin alte imnuri mii Ș-adăugând o notă l-a lumii armonii. Am scris eu multe versuri și poate chiar prea multe, Dar n-am cerut la nime cu drag să le asculte, Nici mi-a trecut prin minte trufaș ca să pășesc În ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... l-a ta milă? Năravurile rele tu nu îngăduiești, C-o mare cutezare le râzi, le înfruntezi, Nu vrei s-ascunzi nimică, zici lucruri prea pe față; A ta plăcere este pre vicioși să superi, Și pentru-a tale fapte osânda eu o trag. Nu vezi ... O carte cât de groasă Pre lesne poți să umpli cu laudele lui. Vezi ce priimire bună! Vezi cum e de plăcut! Cu toți vorbește dulce, dezmiardă pre oricare; Voind să se arate de făcător de bine, Pre Dumnezeu ia martor l-a lui făgăduinți. De ce el caracterul ... tine nu sunt nici aste versuri, Apucă-te de cântă plăcerea lui Titir În brațele-Amarilei, sau tristului Filen Amor către Irisa. Titir viața-i dulce Nu schimbă pe coroană și slavă-mpărătească. Filen cu fața tristă și deznădăjduit, Când turma își adapă sau o păzește-n câmp, Nemângâiet se află ... aceia, Ce au o minte crudă și trupul slab din fire. Când văd pe rumeni buze un suflet scânteind, Când sânul alb îmi cere un dulce dezmierdat, Și ochii cu văpaie privirea mea așteaptă, Nu pot a nu le-aduce și eu închinăciune. Destule cântecele făcui eu mai demult ...
George Coșbuc - Crăiasa zânelor
... dreptul. Atâta ce-i? Dar m-a durut! Să nu pui mâna stângă! Și-n urmă zâna s-a zbătut Că prea mult vrea s-o strângă. Așa fac și copiii-n joc Când nu-și înțeleg vrerea, Dar zânei i-a părut d-atunci ...
Alexei Mateevici - La noul-Neamț
... Și parcă-i nesfârșită caftisma slujbei sfântă, Cântată-n două străni. La ușă se îndeasă tot lume țărănească, Tot babe și femei. Și nu-s prea de departe: din partea părintească Opaci și Plopi-Știubei. Dar vine și sfârșitul. Se grămădesc la masă Și oaspeții veniți. Un negustor de-aproape, bolnava ...
... destulă lumină și destulă umezĂ©lă, bucuria îțÄ este viuă și necurmată, căcÄ crescerea înaintĂ©ză repede și făă de întrerupere. Dacă însă pămĂȘntul e prea slab orÄ prea gras, dacă e prea puțină, orÄ prea multă umezĂ©lă, căldură orÄ lumină, mai curând orÄ maÄ târziÅ se ‘ncuibă păduchi fie pe scĂ³rța fragedă, fie pe frunzele plăpânde. Slabit ... când vre-un om nevoiașÄ orÄ o vÄ•duvă sÄ•racă vine să i se plângă, căcÄ nu e în lumea acĂ©sta nimic maÄ dulce ce cât pornirea de a ajuta pe alțiÄ și nu e mulțumire maÄ curată de cât să poți mângăia pe semeniÄ tÄ•Ä ... Ă³menÄ risipitorÄ și cu moravurÄ ușĂ³re, nu însă pentru-că suntem în adevÄ•r risipitorÄ și cu moravurÄ ușĂ³re, ci pentru-că prea suntem îngăduitorÄ față cu puținiÄ care-șÄ risipesc avutul în desfrânărÄ. Nu stricată e societatea nĂ³stră, ci slabă, și inima-îțÄ sângerează, când vezÄ ...
Mihai Eminescu - Nu mă-nțelegi
... În vorbe pieritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pân- nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă, Și când răsai ... din nisip, Eu să zăresc o alta  un rai, o primăvară, Și-n codri plini de umbră lucire de izvoare  Azi, când ești prea mult înger și prea puțin femeie Frumoasă cum nici Venus nu a putut să steie, În loc de-a fi un soare al astei lumi ...
Mihai Eminescu - Nu mă înțelegi
... În vorbe pieritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pân- nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă, Și când răsai ... din nisip, Eu să zăresc o alta  un rai, o primăvară, Și-n codri plini de umbră lucire de izvoare  Azi, când ești prea mult înger și prea puțin femeie Frumoasă cum nici Venus nu a putut să steie, În loc de-a fi un soare al astei lumi ...
Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie
... vânăt în cap, princesa B., una din frumusețile marelui oraș. Lui îi plăcuse de mult acea princesă înaltă și barbată, tânără și frumoasă, puternică și dulce totodată. Dar de unde și până unde ajunge el la cutezarea de-a se sui alături cu ea în cupe, a-i ... și dragoste ca și când l-ar fi cunoscut de zeci de ani... Dar lui însuși purtarea aceasta nu-i părea deloc ciudată. Trupul cel dulce și alb ca zăpada a acestei minunate femei i se părea atît de sfânt, de atâta îngerească curăție, încât i-ar fi fost ... zâmbea mereu, cuprinsă ca de un vis ceresc, se 'ntindea leneș în patul ei moale și-i șoptea foarte încet: — Ce băiat cuminte și dulce ești tu și cum te-am iubit din momentul în care m-ai privit cu ochii tăi cei suferitori. Și ce dulce e dragostea când n-o știe nimeni, nimeni în lume. Tu nici visezi cât te iubesc eu, nu-i așa? Nici visez [i] că suspin ... o dată; el doarme acuma și visează la mine și sufletul lui mă atrage, mă atrage ca un magnet... Ciudat era că Ioan nu se ...