Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ
Rezultatele 1021 - 1030 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei
... nostru, pe care o resimțea toată generațiunea contemporană, sfâșiată în individualitățile sale, lovită în iluziunile sale mai plăcute ; și așa, chiar în capul acelei edițiuni să recomand inimilor lovite de durerile patriei studiul istoriei naționale, ca limanul de mântuire, ca singurul oracol ce ne mai putea spune viitorul? [2] Ei bine, tocmai atuncea, când națiunea renunța chiar la speranță, Francia, Anglia și Italia ridicau mănușa ... și la proprietatea emancipată de legăturile clăcii și ale drepturilor feudale! Iată ce a făcut generația de la 1848-1864, generațiune la care, să-mi fie permis, nu fără oareșicare mândrie, de a mă număra și eu! Dară, aceste reforme odată proclamate, nu mai era decât de a le aplica ... în punerea lor în lucrare greșelele și mai ales abuzurile! Ba, mai mult, aplicarea lor a fost încredințată unor oameni care nu puteau să le iubească, căci nici n-au profesat, nici n-au luptat vreodată în viața lor pentru dobândirea lor! Dacă am fost fără cruțare pentru cei de sus, nu se cuvine să
Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească
... ce, nici se vorbește: Păcatul ar fi cumplit. Pricina e delicată, Și prea puțin câștigăm, La mulțimea nensemnată, Adevărul s-aruncăm. Dar în vorbă neplăcută Ca să nu ne încurcăm, Și ca nu, din întâmplare, S-aduc la mulți supărare, Descrierea începută, Mai bine să o urmăm. Aproape de casă-ndată, Spre miazănoapte s-arată O biserică smerită, Un templu dumnezeiesc, Unde muncitorul vine Prinoasele să-și închine; Unde ruga umilită, Ca tămâia cea sfințită Este la cer priimită De părintele obștesc. Tot către această parte, Un sat puțin însemnat În două rânduri se-mparte, Pe linie ... acea stea arzătoare, Aproape de-al ei sfințit, Părea a da sărutare Pământului ce-a-ncălzit, Și, mai întorcând o rază Ca zâmbet prietenesc, Sta un minut să o vază Ochii care o doresc; Ochii acei pentru care Este cel din urmă soare Ce ei poate mai privesc; Supus la acea uimire, L ... ființe Concertul nemărginit. Și când luna-argintuită, Albind iarba de pe vale, Ieșea plină, ocolită De stelele curții sale, Pe dealurile râpoase, Stam, mă opream să privesc Cerurile semănate De globuri nenumărate, Care, făclii luminoase, În umbra nopții lucesc. Prin aluniș sufla vântul, Frunza ușor clătina, Nucii bătrâni ...
Iacob Negruzzi - Cântec (Iacob Negruzzi)
... Iacob Negruzzi - Cântec (Iacob Negruzzi) Cântec de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție De voiți pe-a vieții cale Fără dor și fără jale Lin și pacinic să pășiți, Nu iubiți! De nu vreți ca în suspinuri Și în lacrimi și în chinuri Soarta voastră s'o jăliți, Nu iubiți! Și cuprinși de desperare Zile lungi și nopți amare Moartea ... Nu iubiți! Dar de vreți și'n desperare Să cântați cu inspirare Dorul jalnic ce simțiți, O iubiți! Și uitând atunci pe sine Fericirile divine Ca prin vis să
... coloane, lespezi, cruci; Doi oameni în cămașă, săpând o gropă mare, Pe când vibra în aer funebrul glas de tuci. Când seara veni ora, copiii să se culce, Voiră c'altă dată pe mamă-a săruta; Dar în deșert cătară pe mama lor cea dulce Și 'n deșert chemară ... răspunse micul, pe noi e supărată, Dar e așa de bună, mâine ne va ierta.â€� — „Oh, nu sciu de ce-mi vine să plâng câte odată, De ce în carul negru ea nemișcată sta?â€� Așa vorbeau copiii...; trecu întinsa noapte, Sîrmanii încercară s'adoarmă 'n deșert; Tot ... ocolită, Petrece fericită, făr'a gândi la voi.â€� — „Nu! răspundeau copiii, măicuța mult iubită Nu poate fi în ceruri ferice fără noi!â€� Iar ei fără de dînsa păreau străini pe lume, Amici, plăceri sau jocuri, nimic nu-i atrăgea; Orice altă iubire, în lipsa unei mume, Să stingă-a lor mâhnire, putere nu avea. Așa trecu o vreme; iar mortea ne'mpăcată Fu pentru ei umană, duioasă ca o sor: Căci nu voi, sîrmanii, lung timp să ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia
... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia Sărăcia de Bogdan Petriceicu Hasdeu Sărăcia cea flămândă Ca pușcașul stă la pândă, Cu cocoșul ridicat: Dintr-un deget o mișcare, Glonțul zboară cu turbare Și vânatul a picat! Munca tare, munca ... Tocmai astfel altădată O cămașă ferecată Apăra p-un cavaler! Dar junia mea, o, Doamne, Face loc zbârcitei toamne: Bătrânețele-au sosit! Zile reci și fără soare, Ca un negru șir de cioare Pe cadavrul părăsit! Munca geme și suspină Și se roagă la odină, - Invalid neputincios, Care după lungi campanii, Când apar ... cade jos! În zadar ca mai-nainte Îmi azvârl trudita minte Colo-n sferele de sus: Ea se-nalță o bucată, Și s-afundă desperată, Ca lumina în apus! Totuși, surdă la durere, Lumea strigă, lumea cere, Lumea strânge birul ei! Dându-i spirit pentru pâine, Ea-ți dă oase ca ... o cârpă rea; Căci pe lume n-o atinge Că fitilul, ce se stinge, Ars-a numai pentru ea!... Sărăcia cea flămândă Stă ca
Nicolaus Olahus - Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam
... Harnica lui tinerețe neîncetatului studiu Fu închinată, când Biblia tot cerceta. Când a crescut înțeleptul lui cuget și-ajunse om matur, În univers ca o stea fără pereche luci. Iar când cu pas tremurând îi sosi bătrânețea, în lume N-a mai putut încăpea geniul său strălucit. Anii târzii, ce ... pot acuma vorbi. Însăși regina a fost cuprinsă de-o vie-nclinare După acest învățat însuși de cer înzestrat. Ea de dorință ardea să-l vadă pe Erasmus Și să discute cu el, sacre cuvinte schimbând, Deci fu plăcută la toți scrisoarea prin care pe dânsul Îl îndemna a veni, tot stăruind ne ... porni în curând. Ba-mi și scrisese cu propria-i mână mai multe dorințe Ale curatului său suflet, în câte-un răvaș. Tocmai se pregătea să vie să-și vadă iubita Țară, prietenii scumpi și părintescul cămin. Însă pizmașa Lachesis a rupt urzita sortită, Iar în mâna-i luă Atropos firul ... a părinților noștri Gură slăvit, a pierit gloria lumii întregi. Ce fericit aș fi fost dacă soarta-mi dădea-ngăduința Încă de vie să văd fața amicului scump! Ce folos însă ...
Alphonse de Lamartine - Lacul (Lamartine)
... de departe pe undă, sub cer lucios, Decât sunetul lopeții ce despica cu plăcere Valul tău armonios? Când, un glas străin cu totul pe tăcere, fără veste, Dintr-un țărm ce-aducea farmec începu a deștepta. Unda stătu să asculte, și glasul ce scump îmi este Cu-aste vorbe răsuna: "O, vreme, oprește-ți zborul! ceasuri blânde,-ascultătoare, Opriți cursul vostru, stați! A ... Și uitați p-ăi fericiți... Dar ce cer? deșartă rugă! minutele trec, n-așteaptă, Vremea-mi scapă, s-a pierdut; Eu zic nopții să-ntârzie, aurora se deșteaptă, O-mpraștie... a trecut! Să iubim, să iubim dară, de secunda ce grăbește Grăbiți să ne bucurăm; Vremea este fără țărmuri, omul liman nu găsește; Curge, și noi naintăm!" Timp gelos! e cu putință aceste ceasuri sfințite, Când amorul în lungi unde ne revarsă fericiri ...
Ion Heliade Rădulescu - Lacul (Lamartine)
... de departe pe undă, sub cer lucios, Decât sunetul lopeții ce despica cu plăcere Valul tău armonios? Când, un glas străin cu totul pe tăcere, fără veste, Dintr-un țărm ce-aducea farmec începu a deștepta. Unda stătu să asculte, și glasul ce scump îmi este Cu-aste vorbe răsuna: "O, vreme, oprește-ți zborul! ceasuri blânde,-ascultătoare, Opriți cursul vostru, stați! A ... Și uitați p-ăi fericiți... Dar ce cer? deșartă rugă! minutele trec, n-așteaptă, Vremea-mi scapă, s-a pierdut; Eu zic nopții să-ntârzie, aurora se deșteaptă, O-mpraștie... a trecut! Să iubim, să iubim dară, de secunda ce grăbește Grăbiți să ne bucurăm; Vremea este fără țărmuri, omul liman nu găsește; Curge, și noi naintăm!" Timp gelos! e cu putință aceste ceasuri sfințite, Când amorul în lungi unde ne revarsă fericiri ...
Dimitrie Bolintineanu - Sora Ana
... când a ucis prin știre P-acel bun Cantacuzin, Doamna Ghica-n monastire Se ascunde cu-al ei chin. — ,,Soră Ană, Anioară! Să nu-ți vază fața ta! Gelozia ei omoară Tot ce-o poate supăra. Chipul tău e rupt din soare; Sânul tau din criniori, Păru-ți ... a ta suflare; Gându-ți de la duhul sfânt!" Sora nu dă ascultare Vorbelor ce i s-a zis, Înaintea doamnei pare Ca un fraged, dulce vis. — ,,Spuneți, maici fermecătoare, Fără frică de păcat, Pruncul meu cu cosicioare, Cine mi l-a deocheat? Sora Ana cea plăvie? Sora Ana negreșit!... S-o zidească în ... chilie!..." Și chilia s-a zidit. Sora Ana, Anioară, Asfel roagă pe zidari — ,,Să-mi lăsați o ferestioară, În ferestrele mai mari, Ca să nu se veștejească Fața mea ca-ntr-un mormânt; Până să se dovedească Că nevinovată sânt! Eu sunt tânără, le spune, Traiul mi-e atât de drag! Loc puțin eu țiu în lume, Rău puțin eu ... astfel a voit. Tacă-ți draga ta guriță! N-ai nimic de dobândit!" — ,,Spuneți, dară, maicei mele Că în lume nu mai sânt, Ca să verse lăcrimele
Ion Luca Caragiale - Guvernul și modificarea art. 7
... acum nicăeri; au fost și sunt încă persoane și grupuri cari ar fi de părere, că cestiunea israelită neputând-o noi deslega acuma de zor fără a ne primejdui naționalitatea, trebue să răspundem Europei cum că deocamdată nu voim a ceda întru nimic cerinții art. 44 al tratatului; această părere extremă, bună rea, s'a ... că partida roșie, care la 66 făcuse cererea de a se șterge restricția contrară spiritului tolerant al țărilor celor mai culte, nu are să se tocmească nici acuma mult la trecerea acestei cestiuni. Când o operațiune, - zice Românul - oricât de dureroasă și de delicată, este recunoscută ca necesară, chirurgul prevăzător nu cată s'o amâne. El se teme de cangrenă. Tot asemenea și în țară la noi partida liberală n'a ... ideilor liberale în sânul Constituției noastre, să știe că partida liberală nu pregetă de a feri corpul nostru social de cangrena, ce vor să-i inoculeze adversarii ideilor liberale (conservatorii), cari, prin sofisticele lor raționamente, vor să dovedească că răul consistă în răspândirea nemăsurată a libertăților. Românul are nevoie ...
Paul Zarifopol - O biografie, în sfârșit
... erudită o profanare stupidă. Iar eruditului, neapărat, i se întâmplă să ajungă a nu mai vedea decât hârtia și slova, și el consideră ca reproducere întocmai a realității ceea ce, inevitabil, implică multă construcție mintală; eruditul se imaginează adică mai perfect eunuc decât poate fi în adevăr ... îl aplică poetului, dar și speciala, aproape unica, înțelegere a superior cultivatului Maiorescu pentru gânditorul Eminescu. De Maiorescu singur, Eminescu nu avea nevoie să se apere cu ironic amabila formulă: Asta-i o teorie care-i greu de înțeles cu care s-a scuturat de antiliterarul și ... cu o pornire supranormală, constrângerilor superficiale și practice; fantast și tumultuos, punctual și scrupulos; fanatic și deplin liber în inteligență și în gust, boala singură, ca o diabolică perfidie, l-a oprit de a culmina astfel, încât faima lui să răsune și puterea lui să lucreze mult peste marginile țării sale. Boala, poate, l-a și restrâns mai mult în contemplare: Povești sunt toate pe lumea asta. Ce ... a fost prea mare. Un torso omenesc, de o nesfârșită melancolie. Nu e totdeauna atât de logică istoria, încât unei așa minuni de om ...