Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE CÂND
Rezultatele 1041 - 1050 din aproximativ 2262 pentru PE CÂND.
George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul
... lăsată de capul ei, n-ar face așa; pentru că spirituala Bianca ne încântă mai cu seamă prin distincție intelectuală și delicateță de sensibilitate, însușiri pe care izolarea ei provincială i le păstrase intacte, departe de literaturism și de orice sugestie grosolană. Pe Bianca Porporata, autoarea o plasează vag în timp și spațiu, dar în condiții de viață destul de precise, ca s-o putem înțelege. Claustrarea în ... o femeie explică în mare parte însușirile operei sale. Dl Ibrăileanu a caracterizat foarte just literatura dnei Papadat-Bengescu: lucrări de miniatură executate pe dimensiuni de frescă...Miniatură — din cauza evenimentelor liliputane pe care i le oferă viața; frescă, din cauza importanței pe care le-o dă impresionabilitatea pururi trează, sufletul lacom de emoții, imaginația promptă în amăgiri. Caracterul subiectiv și liric al operei dnei Papadat-Bengescu ne ... deznodământul piesei lui Ibsen, căreia vrea să-i dea un epilog pesimist, a încercat să arate zădărnicia revoltei însăși, inexorabila fatalitate care pune pe o femeie în neputința de a-și crea singură condițiile unei vieți proprii, conformă cu aspirațiile... Dar poate că ne înșelăm. În orice ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Decepționismul în literatura română
... un simplu muritor, să trăiască fără credință, și de aici pornește decepționismul ori pesimismul: aceasta e pricina boalei veacului". Alții învinovățesc ba filozofia metafizică, ba pe cea pozitivistă. ,,Filozofia metafizică — zic unii — a ridicat pe om sus de tot, i-a făgăduit dezlegarea tuturor veșnicelor și nedezlegatelor întrebări și a sfârșit prin fraze goale și deșerte ... vor indigna împotriva unei soarte care deschide năzuințelor lor drumul liber al întinderii nemărginite, și apoi le zdrobește la pragul intrării de o stavilă păcătoasă pe care n-o văzuseră. Multă vreme vor îndura ca pe niște cătușe nevoile pe care ar trebui să le îmbrățișeze ca pe niște legi. Generația noastră, ca și cele dinaintea sa, zace de boala veacului și niciodată nu se va însănătoși pe deplin. Vom da de adevăr, dar de liniște nu. Acuma nu ne putem lecui decât inteligența: n-avem ce face sentimentelor. Dar avem dreptul de ... ce o vedem și o pipăim, de stele, de pietre, de plante, la care fusese mărginită cu dispreț, și, ajutată de instrumente exacte și pătrunzătoare, pe ...
Dimitrie Bolintineanu - Buciumul și fluierul
... a slăbit sub soare. Buciumul Nu-mi mai vorbiți de patrie, Căci plânsul mă supune În mijlocul plăcerilor Întristă tristu-i nume. Plăpânda, blândă pasăre Când cade sub prinsoare Își mușcă fierul lanțului Și bate-n aripioare. Și fiicele Carpaților, Gingașele căprițe, Când cad în prada lupilor, Se apăr din cornițe, Dar frații-mi n-au virtuțile Nici ăstor dulci ființe Plecați, se pleacă timpului Și lungii suferințe ... s-or risipi Inimile june, Mâine cavalerul pe fugar în spume Pe câmpul de lupte mândru va porni; Paloșul cel splendid va luci cu fală Pe coifuri de fier; Știrea triumfală Gloria română va purta la cer. Dincolo de noapte, zorile lumină; Dincolo de doruri, viața luce lină; Numai ochii celor ... De tinerețe pline! În darn mai cânți; accentele-ți D-amor și libertate, În inimile morților, Cum crezi că pot străbate? Așa cerească pasăre Modulă pe morminte, Dar nu mai mișcă sufletul Acelui ce nu simte. Azi sufletul românului E rece ca pământul Când iarna-ngheață fluviul Mai mut e ca mormântul! Pământu-n timpii rozelor Cu dulci flori se-ncunună Și, sub lovirea fierului, Mormintele răsună; Iar tu ... ...
Alexandru Macedonski - Homo sum
... din cântec o minune prin împletirea unei fraze... Mă redeștept curând același, și-n mine nu se face calm, Ci lacrimi port sub orice vorbă pe când în cântece pun raze, Minciuni cu care caut zilnic să-nșel necazurile mele. Poet furat pe veci zadarnic de cerul larg și policrom, Azvârle harpa de alb fildeș și uită calea către stele, Te afli încă-n cercul vieții: Ești încă ...
Alexandru Macedonski - Rondelul Parisului iad
... Macedonski - Rondelul Parisului iad Rondelul Parisului iad de Alexandru Macedonski Printre valuri care plâng, Și sub bolți întunecate, Șiruri de-astre încețate Felinare se răsfrâng. Pe tot țărmul drept și stâng, Iad, urlând de răutate, Pe când valuri care plâng Curg sub bolți întunecate. Chiar din zări mai depărtate, Deznădejdi, ce nu se-nfrâng, În grozav vârtej se strâng Zbuciumând tot mai ...
Cincinat Pavelescu - Cele trei năluci
... Cincinat Pavelescu - Cele trei năluci Cele trei năluci de Cincinat Pavelescu Amurguri, toamne, patimi îngropate Pe gândul trist cu noaptea s-au lăsat Și-n haine lungi năluci într-aripate Trec prin oglinzi și-n geamuri parcă bat. Una ieșind din ... de umbră cuvânta: Nu mă cunoști, sunt visul tău himeric! Ce, m-ai uitat? Am fost nădejdea ta! O alta blând s-apropie de mine Pe când coboară-n sufletu-mi căința. A fulgerat! În zări văd doar ruine... Te recunosc, nălucă, ești credința! Și cea din urmă, albă ca ...
Cincinat Pavelescu - Toamna (Pavelescu)
... Cincinat Pavelescu - Toamna (Pavelescu) Toamna de Cincinat Pavelescu Uite toamna cum se stinge! Umbra plopilor tresare. Și amanții pe cărare Plâng sub frunza care ninge! Slabă, tristă, -ngălbenită, Între vis și adevăr , Trece toamna despletită Și cu frunze moarte-n păr! Pe când
George Topîrceanu - Doamnei Ermosa Aftalion
... George Topîrceanu O amintire, doamna mea, E ca un vag parfum de floare. Cu cât te depărtezi de ea, Cu-atât se-ntunecă și moare. Pe când imaginile vii Rămân frumoase după moarte, Ca niște fluturi argintii Fixați cu acul într-o carte. Primește dar acest album În care-am aruncat pe ...
Mihai Eminescu - Mai am un singur dor
... Eminescu Mai am un singur dor În liniștea serii Să mă lăsați să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime ...
Mihai Eminescu - Sătul de lucru
... Sătul de lucru... de Mihai Eminescu (după Shakespeare, Sonete, XXVII) Sătul de lucru caut noaptea patul, Dar al meu suflet un drumeț se face Și pe când trupul doarme-ntins în pace, Pe-a tale urme l-au împins păcatul. E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace, Dar mintea-mi vede  genele holbate; Ca ...
Mihai Eminescu - Zboar-al nopții flutur
... Eminescu - Zboar-al nopţii flutur Zboar-al nopții negru flutur de Mihai Eminescu Zboar-al nopții negru flutur Cu-a lui aripi ostenite, Pe când crengile se scutur Pe cărări înțelenite. Iară bolta cea senină Printre ramuri, printre frunză, Aruncând dungi de lumină Cearcă tainic să pătrunză. Prin a ramurilor mreajă, Sună ...