Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (NUMAI ATUNCI) CÂND
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 722 pentru (NUMAI ATUNCI) CÂND.
... s-a întâmpla de or sări blestemații, apoi tu s-alergi la mama, să-i dai banii și să-i ducă la primar. Numai tu cată, să nu cazi la vederea cuiva, să fugi când prin pădure, când prin vâlcea, să nu te vadă nimeni. Să fugi și să-l chemi pe Dumnezeu cel milostiv. Hristos cu tine! Tătuca îi vârî în mână ... toate le vedea sărmana. Dacă văzu de-acu că tătuca șade culcat pe pământ și forăiește, îndată o pișcă de fugă, când pe sub tufe, când prin vâlcică, înapoi, acasă. Fetița era micușoară, fără de orișice înțelegere și fugea așa, încotro o duceau ochii, că drumul nu-l știa. Pân' acasă ... să nu mai iasă la capăt. — Vom bea pân-în ziuă! strigă ea. — Bani avem mulți, ce să mai cruțăm! — Bea, da numai mintea nu ți-o bea! Așa spre miezul nopții, când toți erau cu ochii pe dos, femeia dădu fuga la rachiu, de-a treilea, iar pădurarul se primblă vreo dădăori prin casă și ... de cele ce nu-i vin în cap unuia cu știință de carte. Poate că Domnului i se făcuse milă de dânsa și-i trimisese ...
Ion Creangă - Dănilă Prepeleac
... are: "Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita, nici atâta". Mergând el cu Duman și Tălășman ai săi, tot înainte spre iarmaroc, tocmai pe când suia un deal lung și trăgănat, alt om venea dinspre târg cu un car nou, ce și-l cumpărase chiar atunci și pe care îl trăgea cu mâinile singur, la vale cu proptele și la deal cu opintele. — Stai, prietene, zise ist cu boii, care ... parcă nu era țigan, să întoarcă." Apoi își ia și el carul și pornește tot la vale înapoi spre casă. — Aho! car nebun, aho! Când te-oi încărca zdravăn cu saci de la moară, ori cu fân din țarină, atunci să mergi așa! Și cât pe ce, cât pe ce să nu-l ia carul înainte. Dar de la o vreme valea s-a ... spun, că mare nătărău mai ești! — Apoi dă!... bădiță! pân-aici, toate-au fost cum au fost, da' de-acum am prins eu minte... Numai ce folos? Când e minte, nu-i ce vinde; când e brânză, nu-i bărbânță. Iaca îți dau dumitale punga asta, că eu n-am ce face cu dânsa. Și te mai rog de toți ...
Grigore Alexandrescu - Mângâierea
... un larg cerc de morminte În care dorm frați, rude, părinți ce m-au iubit; Să vezi ce e durerea, să vezi de-aveam cuvinte, Când chiar de provedință nevrând m-am îndoit. Să vezi apoi în lume cumplita răutate Otrăvindu-mi ani, zile, chiar umbre de plăceri; Să vezi... Ah ... astă veselie Nu spune-a mea gândire, nu m-arată cum sânt! E haină de podoabă, mască de bucurie, Și mâhnirea mi-e numai al inimii veșmânt. Dacă nu după zile, ci după suferințe Ni s-ar socoti vârsta, știi, mare Dumnezeu, Pentru care ani, veacuri, și lume, și ... a veșniciei poartă, Și negura mâhnirii ades mi-a risipit. Dar tu, cărei nădejde s-arată aurită, Tu, cărei viitorul păstrează năluciri, Când nu ai nici o coardă a inimii izbită De viscolele lumii și de nenorociri, Mângâie-te, copilă, și simte mulțumirea Care o-nsuflă ... dat. Eu când te-ascult, uit toate, uit chiar nenorocirea, Mă aflu-n altă lume uimit și încântat. Sub degetele tale, în sunete-argintose Clavirul când răsună, când ...
... un opaiț Din ultimul oleu. Și masă nu-i, căci masă au numai când e soare; Prânzesc pe cornul vetrii, ci-n zi de sărbătoare Când au și pot ca alții să ție zile mari, Atunci iau ușa tinzii și-o pun pe patru pari De fag, cari stau în fața odăii lor și cari Țin masa pe picioare. Trei scânduri ... că-i simțul din piept de mamă, când Se târâie copilul de slab și de flămând, Și n-ai ce-i da! Nu cugeți c-atunci tu ești în rând Cu cel din urmă câine? Ea trece pragul, tristă ca om fără noroc, Așează două sfărmuri de pâine launloc, La pat ... a stins de mult pe stradă chiar cel mai palid șopot Al buzelor, căci nimeni nu stă pe-aceste vremi În vânt și ger, când trupul ți-l scuturi și ți-l gemi Tot pas de pas, când însuți de tine tu te temi Ca fiarele de tropot. Nici flăcări, nici potopul, nici mii de limbi infame Nu pot să pună stavili pornirii ... fuge, zbiară ș-aleargă prin zăpadă, Cu ochii roși și umezi, cu pieptul aburit Și plin de bruma cruntă, ca ielele din mit, Un gând ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)
... cu "fost-au fost un moș". E gârbovit bătrânul, dar fiul cât un munte Miratei lumi va zice: dintr-însul m-am născut. Un cântec, numai unul... Când soarele-asfințește P-un alt tărâm să treacă, eternul călător Pământului îi toarnă lumini mai arzătoare Și pleacă, iar odihna s-așterne pe pământ. Un ... nici una dup-un an; Dar eu sunt tot același prin tot ce cugetasem, Prin tot ce cugeta-voi pe clape noi sau vechi. Clavirul, când se strică, eu mă silesc a-l drege Că m-am deprins cu dânsul, mi-e drag, m-am nărăvit Când nu se mai acoardă, îl spulber cu mânie, Sau fără supărare îl părăsesc și plec. Și pleacă cugetarea-mi să-și cate alte clape P ... Frânturi din amintire în creieru-i s-așează, Și gândul, ca să toarcă, apucă noul fir. Materie și forță! Din Forța cea supremă Ce-i numai forță, una, monadă fără țărm, Orice se desfășoară, orice se desdrumează, Rămâne forță, însă c-un strai de individ. Și straiul se transformă. Prin vieți ... corp molecular. Naturalistul, care din jos în sus învață, Materie visează în universu-ntreg. Din sus în jos cu fală privește filosoful, Și-i pare
Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
... se de la satul său, flăcăul ajunse drept la curtea împărătească și se băgă argat la grădina împăratului. Grădinarul fu bun-bucuros să-l priimească, când îl văzu așa curățel, căci dobândise până atunci câteva bobârnace de la fetele împăratului că bagă argați tot ce este mai urâcios și mai scârbos în omenire. Curățel, curățel, dară hainele de pe ... fier și cu nouă lacăte mari. Dară nimeni nu știa ce fac ele noaptea de li se rup încălțămintele, căci nimeni nu le văzuseră până atunci ieșind din casă, căci nu puteau. Pasămite, lor le era făcut ca așa să-și petreacă vremea în toată viața lor. Așa le era orânda ... cum știa el în legea lui. Și domnițele erau mulțumite de mănuchele de flori ce li le da argatul, și grădinarul de lucrul lui. El, când da florile domnițelor, nici nu-și ridica ochii asupra lor; dară când da florile fetei celei mici, nu știu de ce, că se roșea ca un bujor, și-i tâcâia inima, de sta săÂi sară din ... păzise înaintea lui. Fata cea mică se greși într-o zi și spuse surorilor cum argatul care le da flori se roșește ca o sfeclă ...
... poezie populară e rezultatul autocriticii seculare, a sute și mii de oameni. E rezultatul autocriticii unui întreg popor. 21. Poetul cult nu scrie numai când gândurile și simțirile lui cer ,,vestmintele vorbirii". El scrie și pentru ca să scrie, pentru ca să-și facă obiceiul, pentru ca să-și împlinească ... pentru că i se cere etc., etc. Poetul popular, păstorul de pe ,,un picior de plai", nu are nici unul din motivele acestea. El cântă numai când simțirea lui a ajuns la acel diapazon care cere în adevăr ,,vestmintele vorbirii". Așadar, independent de alte însușiri, poezia lui va avea în ... țăranii moldoveni. 24. Cu sentimente idealiste se poate face poezie eterată, niciodată tragedie profundă. 25. Critica literară nu poate trăi, nu poate înfrunta vremea decât numai când este psihologică, când conține adevăruri asupra sufletului omenesc, ca și romanul sau poezia; sau când aduce teorii originale estetice, care rămân în discuția urmașilor... 26. Eminescu a fost un organism complet. A avut totul, toată gama ... care merge fără nici un substrat de gândire, într-un fel de amețeală care ucide orice putere de inhibiție. Această stare se produce mai ales atunci ...
Ion Heliade Rădulescu - Cutremurul
... strivește pe sărac! Sudori de sânge câte p-a trântorilor masă Și ce de viclenie! ce noduri se desfac! Și lenea se îmbuibă când muncitorul geme, Când gheara nedreptății într-însul s-a înfipt; Din carnea lui sfâșie, stăpână p-a lui vreme, Stăpână p-a lui ... mulge Și-și dă și a sa carne cezarului spurcat; Și capra e-ngâmfatul satrap care o smulge Și sângele i-l suge, când laptele-a secat. Veți fi d-a dreapta, popoli, când va domni Cuvântul. Răbdare, că într-însul cei umili vor trăi, Ș-a voastră moștenire va fi atunci pământul; Răbdați, n-ardicați brațul, că pacea va domni. Și când e-ntre voi pace, Cuvântul iute vine, El numai după fapte va împărți și da; Căci cumpăna dreptății în dreapta sa el ține, Și fapta-n ea atârnă, și fapta va lua. Sudați, despicați ... vă laboare îndată se preface În sângele și carnea a Domnului din cer. O, farisei! pierit-a a voastră-mpărăție, Când ...
Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II
... a dat îndemn și ghes și-acum dă necontenit avânt prințului să-mi facă această divină lectură. Eu o ascult cu religiozitate, dar din când în când casc, sau îl întrerup cu vreo amintire, care n-are nici în clin, nici în mânecă nici cu sensul frazelor citite, nici cu reflecțiile sau ... la moment, la comandă" (imaginile acelea de bună seamă) și ca atare "lași gândul liniștit în lipsă-mi, pentru a scoate din el, numai când mă ai în față, ca un prestidigitator dintr-o cutie miraculoasă". Astfel, donna Alba ajungea la curioasa preferință să-și știe amantul mai încet la ... față. Predispozițiile acestuia, discreția călită în grele încercări, gustul de pericol, supunerea oarbă în fața capriciilor ei ghicite de departe și mai apoi rezistența dârză numai acolo unde-și da seama că amorul ei propriu va ieși micșorat, toate acestea în raport cu meticulozitatea juridică a marelui avocat Georges ... faptul pe care-l plănuisem, furtul pe care trebuia să-l săvârșesc și care-mi da de acum delicioase emoții, se amână de la sine. Când întreaga cutie va fi terminată și ...
Petre Ispirescu - Zâna munților
... află de la dânsa că ședea tocmai înspre partea aceea, încotro era împărăția tatălui său, doară căci nu-i zisese că șade chiar la dânsul. Atunci fiul de împărat îi făgădui să o ducă acasă, daca era singură, și ea priimi. Însă tocmai când era să se spargă nunta, ea pieri de lângă dânsul din horă. Se întoarseră deci acasă împăratul și cu ai lui, însă fiul lor se ... și zăcea, fără să-i poată ajuta cineva. Tată-său ar fi dat nu știu cât aceluia ce ar fi putut să-i tămăduiască copilul. Când iată credincioșii lui veniră cu un condur. Măiastra, daca se nomoli în smoală, mai bine lăsă condurul acolo decât să întârzie. Atunci [feciorul] împăratul[ui] trimise pe credincioșii lui să umble din casă în casă, și să puie pe toate femeile să se încalțe cu acel condur ... ei piere. Mai spuse că, spre a-l putea vedea mai adesea, intrase găinăreasă la dânșii și că tot ce ea făcuse era numai pentru dragostea lui. După aceea ieși la scară, bătu de trei ori în palme, și iată o cărucioară, fără să fie trasă de cai, veni ...
... mă mai aștepta și Măriuca lui Moș Terinte, o fată oacheșă și subțirică, care a crescut cu mine împreună și care totdeauna plângea când plecam la sfârșitul vacanțelor. Ce dor îmi veni de Măriuca!... Atunci, simțind că nu mergem destul de repede, zisei lui Constantin să mai îndemne caii. Ei! Avem și eu dragostele mele, căci doar îmi răsărise musteața ... îl vedeam pretutindene, și pe tablele de aritmetică, și-n dicționare, și-n gramatici și mai cu samă în inima mea, Măriuca, cea care suspina când plecam de-acasă, s-a măritat!... Prin urmare, ea nu... da! da! desigur ea nu m-a iubit. Atunci simțeam în pieptu-mi o durere atât de sfâșietoare văzândumă desprețuit de dânsa, încât mă credeam cel mai nenorocit om de pe lume. În zadar ... necazul ce mă rodea; iar Balan, nemaiputându-și stăpâni nervele, se răpezi ca o săgeată asupra obraznicului lăutar și-și înfipse colții în antereul lui. Atunci începu o învălmășeală groaznică, nu fără oarecari părți comice, între țigan și câne. Țiganul, se culca la pământ, când se ridica în sus, sau se învârtea împrejur ca un sfredel; ...