Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) STRÂNGE
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 476 pentru (SE) STRÂNGE.
George Coșbuc - Cântece (Coșbuc)
... să te sărut, Ea nu-mi cere niciodată. Și, după scriptura ta, Ghici, pe cine-aș săruta? XXXIV Era în noaptea Învierii, Îngenuncheatului popor I se cânta legenda sfântă A marelui Mântuitor. Nepăsător eu stam de-alături Privind modernii cărturari O copiliță-ngenuncheată Mă tot privea cu ochii mari ... vântul, Cu pluta ei ușoară Trecea-n amurgul zilei Pe Bistrița cântând. Închise între stânci, Sălbaticele ape Gemeau ca-n agonie, Albastre de mânie, Izbindu-se să scape Cu vuiet și cu vaiet Închise între stânci. La cârma plutei sta Copila zâmbitoare: Mireasă-i astă fată Cu moartea cununată, Și-n ... Și bine-nțelege Al oștilor vuiet Din norduri pornite El vrea să răscoale Puteri obosite Și-njură și urlă, Că-și simte pierirea. Și galben se face, Nu poate s-adoarmă, Nu-și află nici pace, Și tremură codru Cu inima ruptă De spaimă, se zbate, Cu vântul se luptă, Pocnește și sună Și-și urlă durerea, Căci vântul îl prinde Și-l strânge de mijloc, Topindu-i puterea! Și codrul se-ndoaie; Și-l biruie vântul, Râzând, îl sugrumă Și-i rupe vestmântul, Și părul i-l smulge Și-n văi îl aruncă. Un țipăt răsare ...
Mihai Eminescu - Când crivățul cu iarna...
... netezi, ea fruntea mea așează  Adorm și ea la capu-mi surâde și veghează. II Dar toate-acele basme în somnu-mi mă urmează, Se-mbină, se-nfășoară, se luptă, se desfac, Copilele din basmu, cu ochii cu dulci raze, Cu părul negru coade, cu chipul dulce drag, Și feți-frumoși cu plete în haine luminoase ... e vară, că noaptea-i dulce brună, Că lanuri undoiază, că apele lin plâng, Că nourii îi sparge-o armonioasă lună, Că stelele din ceruri se scutură și ning  Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mândre flori câmpene eu pentru dânsa strâng Și ea la îngrijirea-mi cea dulce ... îmi râde, și inima îmi crește. Luna prin nouri înger pe lume blând veghează. Somnul aduce-n lume copiii lui nătângi. Pe râu fiece undă se-mbracă cu o rază, Copacii se cutremur în frunțile de stânci, Lumina se-mprăștie în pânză luminoasă Pe merii plini cu floare-n grădinele adânci  Și eu, la trunchiul unui, visez la ea deștept, În ploaia de ... cei limpezi, sub genele-i închise, O lume e de visuri, o lume de senin; Ea fără șir vorbește, și dulcile-i surâse Cu lacrimi ...
Alecu Russo - Decebal și Ștefan cel Mare
... leși și de unguri, sub pretext de oarecare drepturi fictive, Ștefan, zic, se opune dușmanilor când cu puterea, când cu dibăcia unei ingenioase diplomații. El se uni cu leșii, ca să bată pe unguri, cu ungurii, ca să alunge pe leși, și cu amândouă aceste neamuri, ca să reziste turcilor. Înțelept ... Bugeacului și chiar pe o parte din câmpiile Valahiei (Țării Românești). În mijlocul tăcerii de moarte, în care lumea era cufundată pe timpul lui August, se vede ridicându-se deodată în fața imperiului roman un om nou și un popor nou, pe care vechii cetățeni ai Romei îi numeau barbari. Însă șeful barbar se ... ce ar putea cuprinde lumea întreagă, el se sprijinește cu mândrie pe arcul libertății. Popoarele stau în mirare cu ochii țintiți asupra acestui barbar, care se măsură cu împăratul, găsindu-se deopotrivă cu dânsul, și care umilește Roma, silind-o să-i plătească tribut. Domițian Dacicul, Particul etc. seacă comorile sale, ca să cumpere pacea de ... neîncetare influența romană, mărirea romană, și în fine cade glorios sub brațul divului Traian. Moartea lui este ultimul sacrificiu ce-l face poporului său; el se ucide pe ruinele patriei sale! Decebal e ca stelele acelea călătoare ce se ...
Nicolae Gane - Astronomul și doftorul
... său. Ei se culcară deci afară. Vremea era bună de cu sară; stelele sclipeau nenumărate pe ceri, dar într-un târziu pe la cântatul cucoșului se stârni deodată un vânt din crivăț, căptușit cu lapoviță, încât învățații călători se treziră din somn degerați ca vai de ei. În zadar se învăleau ei cu mantalele prin care ploaia străbătea drept dragul; în zadar se adăposteau sub streașină, în dosul casei, după poiată, vântul îi învăluia din toate părțile și-i ardea la inimă. — Să batem la ușă să ... va deschide, răspunse doftorul, nu știi că ei sunt morți înlăuntru? — Ai dreptate, nu mă gândisem la aceasta. Dar iată că un zgomot neașteptat se aude înlăuntrul casei; ușa scârțâie în țâțâni, se descihde, și Niță, în cămeșă, cu capul gol și desculț, se înfățișează străinilor care se uitau la dânsul spărieți ca la ducă-se pe pustii. — Intrați în casă, zise el, nu v-am spus c-o să vremuiască? de ce nu m-ați ascultat. Se vede că boala încă n-a făcut «criză», gândi în sine doftorul. Ei intrară înlăuntru, se
Alexei Mateevici - Preoțimea și poporul nostru
... iarăși făcând fel de fel de ticăloșii. Acest lucru face necrezarea țăranilor încă și mai mare. În fiecare obște de oameni sunt și lepădături. Asta se poate vedea întotdeauna și peste tot locul, dar mai ales în ziua de astăzi în viața noastră. Noi luăm preoțimea întreagă îndeobște și vedem cu ... trebuie s-o înțeleagă și preoții și țăranii. Preoții sunt povățuitorii țăranilor în viața lor sufletească. Ei sunt „părinții“ fiecăruia, părinții duhovnicești, precum se și numesc. Legea creștinească, ai cărei slujitori sunt ei, zice că îndeplinirea nevoilor trupești și sufletești ale țăranilor nu numai că este legitimă, dar trebuie ... în biserică. Numai aceste două lucruri trebuie să facă preotul moldovean, ca să-și dea socoteala despre datoria pusă asupra lui de Acela căruia i se roagă el, de datoria către neamul lui în asemenea vremuri grele, cum sunt ale noastre. Noi avem multe dovezi că uneori preoții au scăpat din ... ca țăranii să le înțeleagă bine și drept, să știe ce să ceară. Ei pot să facă prin sate adunări și sfaturi despre alegeri, să se înțeleagă între sine cum să le facă anume aceste adunări, să le lămurească țăranilor toate celea ce ...
Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea
... păruse mai frumos și mai falnic bătrânul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Rar om să fi fost mai cu vază în cuprinsul Moldovei ca boierul Iorgu Buhtea Boierul, cum i se zicea pe scurt. În casa boierului se puseseră multe afaceri însemnate la cale, căci numai el știa să deie sfatul hotărâtor, el găsea cuvântul de împăcare pentru cei ce nu se înțelegeau. Câte nu descurcase dânsul! Și, șopteau unii, câte nu încurcase atunci când nu putea împiedica altmintrelea o pornire fără căpătâi. Să știți, zicea el ... pe socoteala vieții lui de vânător povestiri de necrezut. Când le auzea, Buhtea se mira grozav: — Măi, măi, măi! amarnică-i lumea. Odată, întorcându-se de la Iași, se întâlni într-un han c-un alt drumeț, care sosise de cu noapte. Din una-n alta, străinul, căruia nu-i mai tăcuse gura, aduse ... boierului. Acum, deși în plină putere, boierul nu mai vâna. Ba, avântul de altădată i se prefăcuse într-o nețărmurită milă. De câte ori nu se gândea cu părere de rău la jertfele ce le făcuse gustul său de vânător! Dar ce pusese boierul mai presus de orice în viață, fusese ... ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la octomvrie 26, în ziua sfăntului și marelui mucenic Dimitri
... mare să făcu în mare. Mi să pare ca când ași vedea înaintea ochilor miei chipul ei, de toate părțile să sufle vânturi mari, să se strângă împrejurul vântului nori negri și deși, toată marea să spumege de mânie și petutindenea să se înalțe valurile, ca niște munți. Mi să pare că văz corabiia apostolilor că o luptă cu multă sălbăticie turburarea mării: de o parte o bat ... rădică spre ceriu, de altă parte o pogoară la iad. Mi să pare că văz pre fĂ©țele apostolilor zugrăvită, de frică, moartea: unul să se cutremure, altul să se spăimântĂ©ze; unul să se turbure, altul să strige și toți cu suspinuri și cu lacrămi să ceară, cu rugăminte, ajutoriu de la Hristos, ce dormiia: Doamne, mântuiaște-ne, că ... nici cu un mijloc pre acei ce sunt lipsiți, ticăloș, nenorociț și apoi să înalță și stau îngânfaț întru ale sale și nu vor să se arate cum că au trebuință. Și cine socotiți să fie aceștea? Noi suntem, cu toții, carii pătimim atâta scârbe nesuferite și stăm în cumpănă să ... ...
... aminte de femeie. Și, cum dezgropa țărâna, așa își dezgropa în minte trecutul lui, viața lui singuratică, petrecută aici, între câțiva pereți. Da, era bătrân, se simțea mai slab, i-ar fi prins bine tovărășia unei ființe; și, totuși, când se gândea să mai amestece încă pe cineva în treburile și în mersul traiului zilnic, parcă se cutremura. De când era pe pământ, își ducea rostul singur; de ce s-ar lenevi tocmai la sfârșit? Dar lacrimile femeii îi muiau inima... Dădu ... la vie, un petic de vie ce avea la deal, nu tocmai departe; băietanul, vărul Smarandei, rămăsese să mănânce cu dânsa. Și cum da să se ducă, se sculă în picioare și se apropie de nevasta lui Cuhulea: — Zi, tot nu vrei? — Nu. Flăcăul o apucă de umeri și o întoarse bine spre el: — Uită ... s-a ferit; văru-său s-a dus, iar dânsa a rămas cu capul în mâini, ca amețită. De mult se împotrivea patimii acesteia, dar vedea bine că se sfârșise, trebuia să cadă, tocmai acum, când își legase viața în fața lui Dumnezeu de un altul. Pe drum, băietanul
Vasile Alecsandri - Căpitanul Romano
... Vasile Alecsandri - Căpitanul Romano Căpitanul Romano de Vasile Alecsandri Se dase trei asalturi redutei neînvinse, Tustrele îndrăznețe și crunte, dar respinse. Și câmpu-ntreg de sânge acoperit era, Și, cuib grozav de moarte, reduta fulgera ... trupuri multe grămadă, răsturnate, Și altele străpunse, pe dâmburi acățate, Formau un crud spectacol ce lumei arăta Cum știe pedestrașul în foc a se lupta. Romani căpitanul de trei ori cu ai săi, De trei ori ajunsese la șanțuri cel întăi, Ș-acum, retras deoparte, strângea coloana-i ruptă ... nostru?! ... din toți cel mai viteaz!“ „Tăcere, copii!“ strigă Romano la mulțime, Apoi spre colonelul c-un aer de mărime Se-ntoarce, îl măsoară c-un ochi plin de dispreț Și-i zice: „Colonele, de ești și îndrăzneț Pre cât nedrept și aspru, te-ndemn ... înainte, deprins a merge-n frunte, Și zboară ... dar un glonte, un sol al morții crunte, Îi vine drept în cale și-i se oprește-n pept. Atunce căpitanul, pe cal stând încă drept, Răcnește: „Colonele! ... departe ești! ... răspunde Cine-i în cap și-n coadă? ... Eu unde ...
Paul Zarifopol - Privind viața (Zarifopol)
... sublime strigăte ale poeziei nu sunt decât exprimarea ritmată a chinurilor provocate de o celulă, în râvna ei nesatisfăcută de a se întâlni cu o anumită altă celulă. Așa se face că, din cele două sute zece maxime ale dlui Ibrăileanu optzeci și două vorbesc de dragoste și de femeie. Se-nțelege că nu e prea mult, dacă e vorba de antidotul unic al morții, și dacă, precum spune autorul, literatura, aproape în întregime, nu-i ... cel mai deosebit de bărbat, ci însuși contrariul lui. Filozoful care a zis: homo homini lupus nu știa sau uitase că lupii nu se mănâncă între dânșii, decât la ultima extremitate; a calomniat adică lupii. Numai la mare nevoie se întâmplă să se potrivească lupilor formula lupus lupo homo. Nu uita nici un moment că în orice raport cu oamenii ești în stare de razboi: cu dușmanii, cu ... pe care ai iubit-o la optsprezece ani și n-ai mai văzut-o de atunci, o iubești toată viața, un tânăr de astăzi va strânge din umeri, va surâde și se va depărta repede de această observație stranie; dar i ...
Ion Heliade Rădulescu - Ingratul
... În inima-mi fierbinte d-atunci vărsai duhoarea, Veninul tău de șarpe d-atuncea îl strângeam. Al tău suflet de iazmă în crunta-ți aiurare Se spăimânta de mine, ca cuget mă privea, Și grijile-mi plăpânde i se păreau mustrare, Și mila-mi ca urgie adânc îl sfâșia. Cu alte lacrimi nouă îți dam o sărutare Și te lipeam la pieptu-mi strigându ... a cunoaște când fac un ajutor. Gândeam că e natura ce-n timpul său s-arată, Gândeam că e talentul ce-ncepe-a se ivi. P-oloaga-ți poezie și proză-ntortocheată Pierdeam ceasuri și zile a ți le zdreveni. Te scoli; dragostea-n mine creștea ca ... după tine, Cu apa cea sfințită în preajmă a stropi. Pribeag vei fi în lume, fără lăcaș, culcare, Și cin' te va atinge se va simți turbat; Nici viermii în mormântu-ți nu vor afla mâncare, Că vor muri d-otravă din trupu-ți veninat. Acea iazmă de groază ... unelti, Lipind a voastră faptă l-a altora lucrare, Lăcusta la columbe, pre sine-a vă feri. Dar ziua se ivește, himera ...