Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU TOATE CĂ
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 856 pentru CU TOATE CĂ.
... cînd te culci în pat, Ca-n friguri, te cuprind călduri. Și piept și tîmple ți se bat De-a gîndurilor dulci torturi. Cu fața-n sus, în întuneric, Încremenești ceasuri întregi, Robită de-un amor himeric, De-un farmec ce nu-l înțelegi ! Parcă răsar, de mai-nainte ... În inima-ți nevinovată, Iubiri de-acelea dulci și sfinte Ce numa-n cărți se mai arată... Deodată-ți luminează-n gînd, Așa de viu, că te-nfiori, Un tînăr trist, frumos și blînd, Cu ochii mari și visători... Să fie-o umbră din povești ?... Căci nicăieri nu l-ai văzut; Cu toate astea, îl iubești, Și chipul lui ți-e cunoscut ! Te uiți în ochii lui fierbinți, Și pare că-nțelegi ce vor, Ce taine și ce suferinți Se zbuciumă-n adîncul lor. Ș-o milă te cuprinde-atunci De tinerețea ta și-a ... pieptu-i să te-arunci, Să-i plîngi, iubirea-ți să i-o spui; Și-nvinsă de dorinți secrete, De oarba inimii furtună, Te-ntorci cu fața la părete Și-ncepi să plîngi ca o nebună... Ce dulce e acest prinos Al unui suflet fermecat De-un vis atît de dureros ...
Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea...
... Și-ntre fete tinerele Ca și luna printre stele, Și e una chiar sub soare, Cine cată-n ochi-i moare, Ochi izvoare de lumine, Cu mâni albe, lungi și fine Și cu degetele trase, Subțirele, de crăiasă, Și buzele subțirele De-mi zâmbea-ntristat cu ele. Au mai știu povestitorii Ce sunt, oare, zburătorii? Vin din rumenirea serii Și din fundul sfânt al mării, Vin din ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor, Calea zburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede, Le năzare La oricare L-a ... zăbrele? Deschide zăbrelele Și privește stelele, Luna plină o privește Cum pe munți călătorește Și deschide-mi un oblon Ca să trec fără de zvon, Că de noapte îmi e teamă; Toate umbrele mă cheamă, Tricolici mă prigonesc, Iar babele mă vrăjesc Cu flori roșie de mac, Cu oscior de liliac, Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum zbor prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt ... la pieptul gol, Nu mă-ndur să te mai scol; Sânii albi, două comori, Tare sunt dezmierdători, Fiind albe și rătunde, Inima mi se pătrunde, Cu
Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea
... Și-ntre fete tinerele Ca și luna printre stele, Și e una chiar sub soare, Cine cată-n ochi-i moare, Ochi izvoare de lumine, Cu mâni albe, lungi și fine Și cu degetele trase, Subțirele, de crăiasă, Și buzele subțirele De-mi zâmbea-ntristat cu ele. Au mai știu povestitorii Ce sunt, oare, zburătorii? Vin din rumenirea serii Și din fundul sfânt al mării, Vin din ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor, Calea zburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede, Le năzare La oricare L-a ... zăbrele? Deschide zăbrelele Și privește stelele, Luna plină o privește Cum pe munți călătorește Și deschide-mi un oblon Ca să trec fără de zvon, Că de noapte îmi e teamă; Toate umbrele mă cheamă, Tricolici mă prigonesc, Iar babele mă vrăjesc Cu flori roșie de mac, Cu oscior de liliac, Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum zbor prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt ... la pieptul gol, Nu mă-ndur să te mai scol; Sânii albi, două comori, Tare sunt dezmierdători, Fiind albe și rătunde, Inima mi se pătrunde, Cu
George Coșbuc - Doina (Coșbuc)
... De-a pururea să plângi! Și când ești tristă, Doino, Tu inima ne-o frângi. Dar nu știu cum, e bine Când plângi, că-n urma ta Noi plângem toți, și-amarul Mai dulce ni-e așa. Și toate plâng cu tine Și toate te-nțeleg, Că-n versul tău cel jalnic Vorbește-un neam întreg. Pe fete-n faptul serii Le-ntâmpini la izvor, Tu singură stăpână Pe sufletele lor. Le ... Din văi tu vezi amurgul Spre culmi înaintând, Pe coaste-auzi pâraie Prin noapte zgomotând, Și-asculți ce spune codrul Când plânge ziua-ncet Ah, toate, Doino, toate Te fac să fii poet. Și, singură cu turma, Privind pierdută-n zări Spui munților durerea Prin jalnice cântări. Pe deal românul ară Slăbit de-amar și frânt. Abia-și apasă fierul În ... Tu-l vezi sărman, și tremuri Să-l mângâi în nevoi. Și mergi cu el alături Cântând pe lângă boi. Iar bieții boi se uită Cu milă la stăpân Pricep și ei durerea Sărmanului român. Eu te-am văzut odată Frumoasă ca un sfânt, În jur stăteau bătrânii Cu
Mihai Eminescu - Scrisoarea III
... o trimiță dragei sale, de la Argeș mai departe: „De din vale de Rovine Grăim, Doamnă, către Tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe. Te-am ruga, mări, ruga Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea Ta: Codrul cu poienele, Ochii cu sprîncenele; Că și eu trimite-voi Ce-i mai mîndru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile, Coiful nalt cu penele, Ochii cu sprîncenele. Și să știi că-s sănătos, Că, mulțămind lui Cristos, Te sărut, Doamnă, frumos“. De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii… În ... juvaer? Au la Sybaris nu suntem lîngă capiștea spoielii? Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii, N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țăsrii, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? Nici visezi
Vasile Alecsandri - Mihu copilul
... auzi Și s-or repezi, Și amar de tine Și amar de mine!" ,,Hai, murgule, hai Pe coastă de plai, Lasă colnicul Ș-apucă drumul Că ești cu Mihul! Lasă-n urmă-ți teamă, Că te iau pe seama Istor brațe groase, Groase și vânoase, Istuia piept lat, Lat ș-înfășurat, Istui păloșel Cu buza de-otel. Unguru-i fălos, [8] Nu-i primejdios, Gura lui e mare, Dar nu mușcă tare. Câți sunt ei? cincizeci? Șasezeci, optzeci, O ... Cine e Mihul, Mihu Copilul!" Murgul ca gândul Lasă colnicul S-apucă drumul. ,,Hai, murgule, hai, Pe coastă de plai La poiana grasă, Dumbrava frumoasă Cu iarbă-nverzită, Cu flori înflorită!" II Iată-n codru, iată, Că Ianuș deodată, Cum benchetuiește Și se veselește, Stă, încremenește, Pe gânduri pornește Că din când în când Aude sunând, Codrii răzbătând Un mândru cântic, Cântec de voinic Ș-un glas de cobuz Dulce la auz, De cobuz de ... deodată Începe pe loc A zice cu foc, Începe ușor A zice cu dor Un cântec duios Atât de frumos, Munții
Nicolae Gane - Hatmanul Baltag (Gane)
... încredință că tânărul cel nalt cu mustețele mari este viitorul ei mire, că de îndată alergă la părintele ei spre a-i zice că este gata să se jertfească pentru liniștea lui. Bătrânul vornic o strânse cu duioșie la piept, și era cât pe ce să verse o lacrămă de bucurie. În acea zi, mare serbare se făcu la moșia vornicului Smereanu ... împreună, pănă când numărul odraslelor lui Baltag se înmulți la doisprezece. În fiecare zi de naștere mama soacră găsea de bănuit și de cârtit cum că se zdruncină sănătatea scumpei sale fiice; și dacă nu se făceau toate după cheful ei, ori că ciorba nu era destul de caldă, ori că muștile bâzâiau prin odaie, gura ei umbla ca o moară stricată, și nimene nu mai avea odihnă în casa lui Baltag. Sărmanul Baltag suferi cât ... supărările lui de față, la fericitul timp al holteirei sale, la ciracii săi cu ciubote de iuft, împrăștieți de mulți ani cine știe pe unde; cu toate că despre unul știa că a murit cu
... albe, pânze-alese. Părul ei cel negru, moale Desfăcut cădea la vale, Ochii tineri și căprii Strălucesc așa de vii, Iar de râde are haz, Cu gropițe în obraz Și la unghiul dulcii guri, Și la alte-ncheieturi, Și la degete, la coate, La-ncheieturile toate; Ochii ard întunecoși, Fața albă, buze roși, Iar când merge legănată, Tremur sânii ei deodată, Tremură frumseța-i toată. Nu-i subțire, ci-mplinită, Cum ... Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice-ncetișor: Â Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi. Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, Iar când vântul va sufla, Teiul se va legăna, Florile și-a scutura ... Pe-a lor culmi având doi fragi Și rotunzi și dragi și dulci, Fruntea pe ei să ți-o culci. Adormise-așa frumos Cu-a ei mâni lăsate-n jos, Sub o candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea ...
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
... valurile ierbii Pășteau ciutele și cerbii, Și prin munți pierduți în nouri Avea cârduri mari de bouri, Ș-avea munți, ș-avea păduri, Și cetăți cu-ntărituri, Ș-avea sate mii de mii Presărate pe câmpii, Ș-avea sate mari și mici, Pline toate de voinici. Ce mai freamăt, ce mai zbucium Când, sunând voios din bucium, Chema țara la hotare, De-alergau cu mic cu mare, De curgeau ca râurile Și-nnegrea pustiurile. Amar mie,-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg, Ele tot mai tare merg. Și frumoasă mai eram, Cum n-a mai fost neam de neam. De-aur ... I-a-nnegritu-i soarele, I-au robit popoarele. Eu în codrul cel pustiu Rătăcind, într-un târziu, Am aflat din limbi străine Că bărbatul nu-mi mai vine, Am aflat dinspre apus Că bărbatul mi s-au dus, S-a dus cale nenturnată, De toți oamenii urmată. Am aflat din răsărit Că bărbatul mi-au murit, Și-au murit și mi-l bocea, Lumea-ntreagă îl plângea. Plâns-au toate schiturile, Toate răsăriturile Și apusurile
Constantin Stamati - Cum era educația nobililor români, în secolul trecut, când domneau fanarioții î
... toate cântecele orașului cu stihurile lor. SLUJNICA: Cucoană, am fost la cuconașul, și ciocoiul dumisale nu m-au lăsat să întru în odaie, spuindu-mi că este adâncit în citanie... CUCOANA: Mititelul, iar are să-l lovească durerea de cap. ( Către servitoare. ) Cu toate acestea, du-te de-l cheamă și îi spune că-l rog să vie la neneaca și să mai lase cititul. ( Către dascăl. ) Dacă citește mult sara, îl dor ochii, pentru aceea îl sfătuiesc să ... cad mai multe. ) CUCOANA: Dar ce cărți sunt acele și de ce le porți în sân? CUCONAȘUL: Pentru pasians le-am cumpărat, și le luasem cu mine ca să le duc la un amic ce știe feluri de pasiansuri... ( Tocmai atunci intră în casă un italian tractirgiu și cu un arnăut de la agie, zicând către cucoană: ) ARNĂUTUL: Cucoană! Domnul agă m-au trimis să vă spui că acest cuconaș al domniilor voastre, întovărășinduse cu alți tineri de treapta lui, în toate nopțile tulbură orașul, primblându-se pe ulițe cu lăutari, făcând zeiefeturi pe la locuri rușinate, jucându-se în cărți pe la tractiruri până în ziuă și până ce prăpădește tot ce are de ... ...
... S-o trimiță dragei sale, de la Argeș mai departe "De din vale de Rovine Grăim, Doamnă, către Tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe. Te-am ruga, mări, ruga Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mândru-n valea Ta: Codrul cu poienele, Ochii cu sprâncenele; Că și eu trimite-voi Ce-i mai mândru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile, Coiful nalt cu penele, Ochii cu sprâncenele. Și să știi că-s sănătos, Că, mulțămind lui Cristos, Te sărut, Doamnă, frumos." .................................................................. De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii... În izvoadele ... juvaer? Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii? Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii, N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, cari joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? Nici visezi ...