Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CÎND ÎN CÎND
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 202 pentru DIN CÎND ÎN CÎND.
... toate smochinele cu care noul oaspe îl îmbia cu atîta dărnicie. Tăcut și trist, cu capul lui alb adăpostit subt aripa cenușie, visa îndelung, aciuiat cînd pe ramurile întinse ale auritului candelabru, cînd pe prichiciul sobei, cînd pe prepeleacul de lemn, unde se legăna ca un echilibrist pe inelul aninat, visîndu-se poate prin somn pe o mlădioasă creangă în virginele păduri de unde fusese adus... Într-un instinct de libertate atunci, aprinzîndu-și irisul galbăn ca aurul subt alba pleoapă lăsată pe obraz, își ... frate ce-i era : — Tudorachi ! Tudorachi ! Alungat parcă, numele acesta însă pe care-l învățase el, auzindu-l rostit de atîtea ori pe zi din gura cucoanei Adela, ca și din gura bătrînilor slujitori, de la un timp nu mai răsuna în casă. Un alt om, ce purta halatul celui vechi, îi luase locul, o altă ființă, spre care mergeau veșnic ochii drăgostitori ai cucoanei Adela, se ... hohot de glasuri îi izbi auzul. Subt lumina prietenoasă ce se răspîndea de subt globurile lămpilor, coana Adela, ca să sărbătorească ziua noului amfitrion, adunase în sindrofie prietenii. Siluete cunoscute lui Coco se mișcau de ici-colo; gesticulau în vastele jețuri, guri mari, deschise, aruncau nouri de fum, bătrînul fecior intra și ieșea aducînd pe tave de argint ...
... de a ajunge este acela de-a sta pe loc. Ei stau ; au darul înnăscut al inerției. Ocupă un loc definit în spațiu, așa că, fatal, la un moment trebuie să dai peste ei. Întîmplările lucrează pentru aceștia. Ei stau și în timpul acesta vremea se preschimbă. Moartea are grijă din timp în timp să rărească rîndurile. Apoi alții pleacă, găsindu-și interesele aiurea ori nepriindu-le atmosfera monotonă în care trăiau. Fatal, cei rămași, de la un timp trebuie să se numere și, numărați așa cum sunt, politica trebuie să-i împartă în partide. Trebuie un număr hotărît de partizani cînd sunt două tabere, pentru a putea lupta, și e natural că, pînă să importezi pe altul, trebuie să dai peste cel ce stă ... te-a adus puhoiul ți-e familiar și că-ți era desemnat de mai înainte. O, dulce inerție, ce mare mai ești tu ! În jurul nostru viața pulsează : văd tineri culți ce muncesc din greu, supuși de nevoile zilei să facă cele mai ingrate meserii, minți frumoase care nu au nici una din ...
Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan
... să sfîrșească vorba bine și zăriră pe zmeul Stan Ghindă barbaiop, călare p-o jumătate de iepure șchiop. Atunci lor, de frică, le căzură coasele din mînă, dar Roman Năzdrăvan le zise: — Nu vă temeți, măre, lăsați pă mine, că-i viu eu de hac. Zmeul din ce în ce s-apropia, iar cînd fu aproape de dînșii, învîrti buzduganul de trei ori și zise: — Cine sunteți voi, bre, dă mi-ați turburat izvoarele și mi-ați încurcat ... ăl plop de colo, să fac un butoi ca să-l bag într-însul. — Bucuros, moșicule! Atunci Roman tăie plopul și numai cît clipești din ochi făcu un butoi gros, legat cu cercuri de fier; dar cînd veni vremea să-l înfundeze, zise zmeului: — Luminate-mpărate, știi că Roman Năzdrăvan e mare voinic, el poate să spargă butoiul și să scape ... și deteră pe zmeu în mîna împăratului, viu nevătămat. Împăratul porunci să desfunde butoiul, să vază daca se află zmeul într-însul; iar zmeul răspunse din butoi: — Luminate-mpărate, daca vrei să trăiești, zi oamenilor tăi să nu mă scoată din ...
Ștefan Octavian Iosif - Gorunul lui Horia
... și mîntuiască neamul de robie. Luptară dîrji, dar, prinși prin viclenie, S-au săvîrșit — martiri-eroi — pe roată. Trecură ani... Cumplit ofta iobagul, În lanțuri și mai crunte ca-nainte, Îngenuncheat de cei atotputernici, Cînd, iată, tînăr crai ridică steagul... Și sub gorun aceleași jurăminte Răsună : „Moarte domnilor nemernici !â€�. * Dar n-au vrut cei de sus să-l ... lumînare, S-a stins, pustie, viața lui pribeagă. Îl îngropară sub gorunul mare, La umbra-i, ce-i fusese-așa de dragă, Pe cînd ai lui umplură lumea-ntreagă Cu-al doinei vaier fără de-alinare. Bătut de ploi, de nopți vijelioase, Cercînd zadarnic pe urmași să-i cheme ... i stufoase, Umbrind mormîntul marelui viteaz. * Ce-nseamnă însă-a cerului mînie ! Ce-nseamnă norii vajnici de s-adună ? Gorunul azi mai greu din ramuri sună, Parc-ar voi eroul să-și învie ! În hohote de plîns ar vrea să-i spună C-ai lui uitară drept și datorie ; El cere-un semn din ceruri, să-i îmbie La luptă sfînt, ca în vremea bună... Și iacă ! Trăsnet zguduie gorunul Și val de crengi acopere mormîntul, ...
Ștefan Octavian Iosif - Când seara-n ceasuri de singurătate...
... Ştefan Octavian Iosif - Când seara-n ceasuri de singurătate... Cînd seara în ceasuri de singurătate... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cînd seara-n ceasuri de singurătate Îmi sprijin fruntea visător pe mînă, Povești străbune, cîntece uitate, Cu glasuri de tilinci îndepărtate, Îmi amăgesc iar gândul și ... te văd plutind surîzătoare Din negura de vremi băsmuitoare... Ești tu, izvor de nouă poezie, Prilej de gînduri vechi, urzite iară, O, drăgălașă muză populară ! În ochii tăi e cer senin de vară, Și fermecata mea copilărie Mi-o readuci, de tine-ademenită... Fii dar la vatra mea binevenită ! Ca-n ...
... Mihai Eminescu - La Bucovina La Bucovina de Mihai Eminescu N-oi uita vreodată, dulce Bucovină, Geniu-ți romantic, munții în lumină, Văile în flori, Rîuri resăltînde printre stînce nante, Apele lucinde-n dalbe diamante Peste cîmpii-n zori. Ale sorții mele plîngeri și surîse, Îngînate-n cînturi, îngînate ... Îmi șoptesc de dor. Numai lîngă sînu-ți geniile rele, Care îmi descîntă firul vieții mele, Parcă dormita; Mă lăsară-n pace, ca să cînt în lume, Să-mi visez o soartă mîndră de-al meu nume Și de steaua mea. Cînd pe bolta brună tremură Selene, Cu un pas melodic, cu un pas alene Lin în calea sa, Eol pe-a sa arpă blînd răsunătoare Cînt-a nopții dulce, mistică cîntare, Cînt din Valhala. Atunci ca și silful, ce n-adoarme-n pace, Inima îmi bate, bate, și nu tace, Tremură ușor, În fantazii mîndre ea își face cale, Peste munți cu codri, peste deal și vale Mînă al ei dor. Mînă doru-i tainic colo, înspre tine ...
Dimitrie Anghel - Pe un volum al lui E. Gîrleanu
... parte din existență în lumea lighioanelor, n-ar fi existat, Gîrleanu ar fi fost inconsolabil și l-ar fi inventat, desigur. Mai tare ca el în acest gen nu poate fi nimeni, și oricîți s-au încercat în turnoi-urile noastre de fanteziști, recordul dat pînă acum el îl deține. Noul lui volum, ca o modernă arcă a lui Noe, închide ... de Academia Goncourt. S-a făcut zgomot mare despre volumul acesta numit De Goupil Ă Margot , pagini entuziaste s-au scris, articole trîmbițătoare în toate cotidianele. În el, ca și în volumul lui Gîrleanu, veți găsi micele drame ori măruntele bucurii, din care e alcătuită viața celor cari nu cuvîntă. Mărturisesc însă cu un fel de mîndrie națională, și spre bucuria dobitoacelor noastre, că oricît ar fi ... prin imagini. Pergaud mărește proporțiile, celălalt le reduce și le micșorează : gîză ori girafă, la dînsul e totuna, și precum înduioșatul Heine făcea mici cîntece din marile lui dureri, tot astfel procedează și autorul nostru cu victimile lui. Apoi, orice ar face dînsul și oricîte fantazii ar arunca el în ...
... i vremea cînd vechii trubaduri străbăteau lumea, ducînd cuvintele înaripate și sonore din oraș în oraș, din castel în castel ? Unde sunt serbările acele fastuoase, în care se dădea lupta pentru frumos, unde mai sunt jutele și turnois -urile de aezi inspirați care veneau să se măsoare în puterea cîntecului, unde mai e melancolicul Wolfram să-și suspine, înstrunindu-și harfa, romanța la stea, ori impetuosul Tannhäuser să preamărească voluptatea amorului... S ... Viața noastră e mizeră și cenușie, izvoarele de inspirație nu le putem lua decît din cărți, ochii noștri nu se pot înveseli de fastul serbărilor, în care se răsfățau splendorile aurului și al mătăsurilor. Sufletul trist, în orele lui de melancolie, n-are ce să-și aducă aminte. Veacul nostru practic i-a îmbrăcat pe toți laolaltă cu aceleași haine ... stînd așa, visa cine știe ce visuri de înger căzut. Și eu, ca unul ce cetisem pe Dorian Gray și mă îmbătaseră de atîtea ori, în anii mei de atunci, de nestematele semănate în Casa grenadelor , care plînsesem pe tristele pagini din De profundis , eu care auzisem și știam cum fusese primit acest prinț al poeților ...
Nicolae Filimon - Impresiuni de la opera Favorita de Donizetti
... că artistul nostru au studiat foarte bine micele particularități ale stariților de mănăstiri, care propagă poporului sobrietatea, iar ei trăiesc în cel mai mare libertinagiu. În partea muzicală a acestui rol au fost bine, însă în duetul din primul act cu tenorul și în scena scomunicațiunii, ce precede finalul actului al doilea, au dat dovezi că îi lipsesc notele cele profunde; cu toate acestea, o mai repetăm, el au ... artist care au avut aplaude după merit. D-la Zenoni, în rolul Favoritei, au demonstrat pînă la evidență că observările ce i s-au făcut în operile jucate pînă aci nu sunt pasionate, după cum le califiază unii, ci din contra, pline de veritate. Vocea acestei soprane e țipătoare, fără espresie și de un caracter nedecis; aceste defecte sili pe artista noastră a face ... de architectură italiană, să pune în mare contradicțiune cu cea din fund, ce este de stil gotic și reprezentă un peisagiu elvetic, iar nu spaniol. În actul al doilea, după libret, ne așteptam a vedea palatul Alhambra, vestita rezidență a maurilor din ...
Dimitrie Anghel - Oglinda fermecată
... unui umbrar, o sfioasă chemare, la care nu răspundea nimeni. Un vînt apoi, ca trecerea unui demon nevăzut căruia i-ar fi fost frică singur în văzduh, și-a întins aripele și a împrăștiat mireasma grea a teilor. Am lăsat deschis larg fereastra, în cuprinsul căreia alba crizantemă se desemna ca pe o mătase decolorată, încercînd s-adorm din nou și să rechem visul meu ; și visul supus voinței mele și-a reluat firul întrerupt... Ținînd o oglindă rotundă în mînă, cel ce eram eu sau ființa mea din somn se făcea că descindeam lespezile de piatră ale casei noastre străvechi în care mă născusem și un zîmbet ciudat îmi lumină fața... O dușmănie contra alcătuirii firești a lucrurilor fierbea în sufletul meu, monotonia acelorași decoruri înălțate de ani și în care mă îngrădise o voință ce nu era a mea mă răzvrăteau. Înșiruirea liniară de oșteni disciplinați a plopilor ce se ... noutate ce puteam s-o aduc, mi-am coperit mulțumit ochiul luminos al oglinzii făcătoare de minuni și, strîngînd-o la piept, am pornit singur în lume ca s-o izbăvesc de urît și s-o fac să mai vadă și altfel lucrurile de cum le apucase ...
Dimitrie Anghel - De vorbă cu un afiș
... și teatrul să se prefacă într-o gură imensă care rîde. Și iată Luchian, cu fața lui simiescă și iată tragicul Gallino, ce clătina veșnic din cap ca o potișă chinezească. Acolo am văzut pentru întîia dată și pe Aristița Romanescu jucînd cu veselul Hasnaș, în Angelo Malapieri . Hasnaș ținea pe atunci rolurile de amorez și juca dramă. Era subțire și zvelt, și glasul lui avea un timbru neobișnuit de simpatic ... decoruri și costume, spezi și pumnale de lemn, chivere și coroane de carton, lemnărie și tencuială, toate au căzut la pămînt și s-au prefăcut în cenușă. Zidurile singure au rămas, decoruri triste, și între ziduri, ici-colo, urme din chilioarele cu balustrade de pliușă roșă, unde atîtea guri frumoase au surîs, atîtea capete grațioase s-au înclinat și atîtea binocluri au cercetat, căutînd o ... și zăpada au căzut peste ziduri, ruinele au stat o bucată de vreme în fața soarelui și a lunei, și într-o zi, în căsuțele din dosul teatrului, ce rămăseseră neatinse de puterea flacărei, s-a stins și actorul cel mai adorat al mulțimei. Într-o odăiță scundă, joasă ... ...