Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE PE DEȘTEPTUL
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 261 pentru FACE PE DEȘTEPTUL.
Ion Luca Caragiale - Triumful talentului
... iată că s-a publicat concurs pentru un post de perfect caligraf la acel ultim minister. S-a pus d. Niță pe brânci, în așteptarea concursului, să-și facă mâna, exercitându-se în fiecare zi, pe hârtie velină, la fel de fel de scriituri - engleze, italice, gotice, batarde, ronde, majuscule, minuscule, ș.cl., în fel de fel de mărimi, de la ... recomandație, eu caligrafie: să iscălesc eu cu numele tău proba mea, și tu să iscălești proba ta cu numele meu... - Ei! dacă ai vrea... - Vreau. - Pe onoarea ta? - Pe onoarea mea!... Să-mi dai cinci poli. - Îți dau. Și Ghiță se și execută. Niță ia hârtia de o sută, o pune-n buzunar, și ... neexplicabilă, nu s-au prezintat la concursul de perfect caligraf decât doi candidați: firește erau vechii camarazi. Niță s-a purtat foarte galant; pe câtă vreme mâna degerată a camaradului său tremura de emoție pe hârtia ministerială, Niță, cu toată siguranța, făcea pe coala lui adevărate tours de force. Au isprăvit și și-au iscălit probele, după învoiala din ajun, fiecare cu numele celuilalt. Ieșind de la concurs ... ...
Dimitrie Anghel - Imn (Anghel)
... o, cuvinte! Ce farmec se deșteaptă cînd vă rostește gura... De n-ați fi fost voi oare, atunci cu ce veșminte S-ar fi-mbrăcat pe lume și dragostea și ura? Ce-ar fi făcut un suflet cu tot ce-adună-ntr-însul, Și oare brațul volnic, și buza ce sărută ... curate pîn la noi? Subt bolta cărei peșteri ați răsunat voi oare, Ca după vremuri strînse, vers după vers, cu greu, În ganga unei strofe pe veci nemuritoare, Să răsunați prin gura și harfa lui Orfeu? Cuvinte, juvaere, ecouri depărtate Al altor suferințe și bucurii - cuvinte, Cu voi trăiesc trecutul și ...
Ion Luca Caragiale - Grămătici și măscărici
... grămătic, însă, orice boier care se respectă mai avea încă un alt slujbaș intelectual, tot atât de neapărat unei curți boierești cu întinse relații sociale. Pe atunci, când nu se pomenea de viață publică și când elita socială și high-life se numea protipendadă, boierul, în loc de Capșa și de ... și-n meși; în loc de Hugo, avea un taraf de lăutari și un măscărici. Slujba acestuia era să spuie caraghioslâcuri la chef, să păcălescă pe musafiri și chiar pe stăpânu-său și să spună pe grecește cocoanelor ceea ce damele aud azi pe franțuzește la Hugo. Dar în afară de această îndatorire artistică, măscăricii, recrutați mai totdeauna dintre robi, pe lângă că mai făceau boierului și servicii intime la împrejurări sentimentale, aveau și o sarcină politico-socială. Când boierul avea necaz pe cineva, când era mahmur din cine știe ce pricină, când era scârbit până în suflet că l-a scos vodă de la ipolipsis ... iar boierul le subscrie “cu robustă convingereâ€�. Și pentru ca să se păstreze cu scumpătate bunul obicei străbun, deși nu mai au boierii noștri pe ...
Petre Ispirescu - Ileana Simziana
... ascunzi de noi izvorul mâhnirilor tale, tată; spune, că eu, iată, sunt gata a-mi da viața pentru tine. - Ce să știți voi face, dragele mele! De când sunteți pe lumea asta albă, voi ați îmblat cu furca, cu acul, cu războiul: știți toarce, coase, țese. Numai un viteaz mă poate mântui, care să știe ... mănâncă mămăliga. Și se cerca în tot felul să-i taie pofta de plecare, dar în zadar. - Pentru dragostea ta, tată, mai zise ea, voi face pe dracul în patru, numai să izbutesc; însă dacă Dumnezeu îmi va sta împotrivă, mă voi întoarce iarăși la tine, și fără să mă rușinez. Se ... grajduri, și de nici unul nu i se prindeau ochii, deși erau armăsarii și caii cei mai buni din toată împărăția. În cele mai de pe urmă dete și peste calul tatălui său din tinerețe, răpciugos, bubos și zăcând pe coaste. Cum îl văzu, se uita la el cu milă și parcă nu se îndura să se depărteze de dânsul. Calul, dacă văzu așa, îi ... mă povățuiască. Spune-mi pe ...
Grigore Alexandrescu - Câinele soldatului
... Rănit la războaie, soldatul căzuse, Și-n puține zile chinuit muri, Departe de-o mumă care îl crescuse, Și care-l iubi! Sărman, fără rude, pe țărmuri străine, N-avea nici prieteni, nici un ajutor; Nu era ființă care să suspine Pentr-un trecător! Singurul tovarăș de nenorocire, Singura-i avere ... îngropare, Acum ridic trupul pe mâini de soldați, Cinste hotărâtă acelora care Mor pentru-mpărați. În fruntea paradei câinele pornește, Din ochii lui pică lacrimi pe pământ, Ca un iubit frate el îl însoțește Până la mormânt. Aci se oprește, aci se așează, Nimic nu îl face a se depărta: Așteaptă să-l strige, crede c-o să-l vază Când s-o deștepta! Câteodată cearcă piatra s-o ridice ... sale Emisferul nostru l-a învăluit, Și sărmanul câine din locul de jale A fost nelipsit! Dar în dimineața acea viitoare, Pe
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului
... da mai altfel, nu ca nea Tămădueanu. — Hai să spunem ghicitori, zise Doroftei, începând a cânta, legănând capul, cam fără voie, aci pe-un umăr, aci pe celalt. Și lumea se grăbi a-i da de nimic ghicitorile lui. — Bulgăraș de aur, joacă pe piele de taur? — Soarele. — Nuia vâjâia, ocolii țara cu ea? — Gândul. — Șervet vărgat, pe Dunăre aruncat? — Șarpele. — Minți, moțato! — Curcubeul. — Ei, așa, așa mai merge. — Sus copaie, jos copaie, la mijloc carne de oaie ... despuiat și lungit pe-o rogojină la umbra bălăriilor. Cum văzu pe bătrân, vru să îndruge ceva, și cum deschise gura, gura — clanț, falcă pe falcă. La urma urmelor, se frecă bine la ochi, căscă zdravăn, de i se văzu omușorul și, clefetind buimăcit de câteva ori, izbuti să spuie ... pe-așa zăpuseală?... — Iacă, taică, sa întreb și eu pe Sfânta Vineri ceva de mine și de mătușa mea. — Că ce bine ai face s-o întrebi și de mine. Zac... gol pușcă... numai c-o rogojină... aci sub mine... aci-n spinare. Și căscă, din căscat în căscat ...
George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu)
... — dar așa ți-a fost menirea, Lasă gândurile triste, — maică, maică, ia psaltirea Și fă-ți cruce de păcat! .................... Arde candela pe masă, cu o palidă lumină, Și bolnavele ei raze întunericu-l pătrund. Neclintită ca de piatră, EpifĂ nia se-nchină La icoanele-nnegrite, care stau ... n ispită, Și când dorul mă frământă, Dă-mi puteri de sfântă! Că-mi închin durerea ție Pentru vecinicie, Și viața mea ți-o-nchin Pe pământ. Amin. Liniștea nețărmurită iarăși sufletul i-apasă, Ce pustiu și ce tăcere! Din bogatul ei pervaz, Maica pururea Fecioară o privește blând miloasă, Cum ... podea. Ca sclipirile de spadă Fulgerele-ncep să cadă Luminând de zeci de ori, Jos: puternica armată De pădure, zbuciumată, Sus: grămezile de nori... Iar pe drum, un cal ca vântul Bate-n goana lui pământul. Printre arborii uimiți. Zboară orb, ducând pe spate Două-umbre-mbrățișate, Doi amanți nelegiuiți... VI Zori de ziuă. Norii fug în goană mare, Un ocean de gheață rece și senin Pare ceru ... Vântul bate tare, Când din ramuri ude, tremurând apare Discul lunii plin. Aurora clară și trandafirie Răsăritu-n flăcări l-a aprins acum, ...
Ion Luca Caragiale - Identitate...
... pune portofelul în buzunarul din partea inimii; se încheie la piept frumos și iese cu pasul demn și măsurat, ca orce gentleman care caută metodic, pe-ndelete, locul din lume unde să-și poată arunca din cârcă povara nesuferitului spleen. După ce, cu oarecare invidie — mărturisesc — privesc pe englez ieșind cu portofelul plin, mă vâr iar la guichet și încerc încă o dată să conving pe impiegatul băncii... Zadarnic, orce încercare... — Regret, domnule, îmi zice; peste putință! v-am spus... Fără hârtiile dv. ... peste putință! Văzând că-mi răcesc gura ... toate, corespondență din țară și din străinătate (un dosar întreg), cu prietinul și gazda mea, d. Legrand, și cu o duzină de fotografii, care reprezintă pe amicul meu Legrand, pe soția sa, madam Legrand, pe cei doi copilași ai lor și pe mine, la masă toți, pe veranda vilei; madam Legrand, în fund, ține pe câte un genuchi pe copilași; eu și cu Legrand stăm în picioare și ciocnim, peste masa rotundă, paharele, închinând, eu: pentru prosperitatea bătrânei Republice Franceze! el: pentru progresul tânărului ... bacșiș conductorului să ne lase singuri în compartiment, ne-am culcat... Am dormit bine până la ziuă, când am ajuns la graniță. Anarhistul meu, mai ...
Vasile Alecsandri - O noapte la țară
... ades suspin amar Și mintea-i se deșteaptă din vis de fericire, Perzând orice credință, oricare nălucire, Ferice de acela ce-n tulburare-i poate Pe-un cal să se arunce și prin văzduh să-noate, Pășind peste-orizonuri, zburând peste câmpii. Ferice care poate, departe de cei vii, Să uite ... Și multe glasuri blânde în inimi deștepta; O noapte de acele ce nu le poți uita, Care aprind în suflet scânteie de iubire Și pun pe frunte raze de îndumnezeire. Eram ... parcă sunt încă! ... la oarele acele Când ochiul strălucește primblându-se prin stele, Și-n toată steaua vede un chip ... Domnea în dulcea taină a umbrelor făclie, Vărsând văpaie lină, ce lumea acoperea. Lumină mângâioasă! în ceruri ea părea Menită ca să ducă pe căi necunoscute Dorințele omenirei în lung deșert perdute! * Deodat-un glas de înger, o sfântă armonie, Plutind ușor în aer, ca vântul ce adie, Se ... a lui cuvinte: „Ferice de acela ce cu-o simțire vie Slăvește armonie și-nalta poezie, Ca dismierdări plăcute de glas prietenesc. El poartă pe-a sa frunte un semn dumnezeiesc, Și geniul său gustă plăceri încântătoare Zburând la nemurire ca vulturul în soare; Dar mai ferice încă ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer
... în colibă o lumină galbenă și tristă. Flacăra ei slabă joacă, ca și când ar voi să scape din feștilă, și aruncă umbra Kirei, de pe perete, sus, pe grinzi. Fusul Kirei zboară în lungul firului, ca la doi coți de degete, și suge de sub pămânzalcă caierul plăvan. Pe genunchii ei doarme somn dulce Niculina, o puiandră sălbatică, pe care Șuer o poartă în brâu ș-o schimbă pe umeri. Când a zis "mamă", Șuer a iertat un ciocoi, când a zis "tată", a trimis două ... se schimbă în frig. Fulgii de zăpadă cad împestrițând întunericul. Vântul amorți. Niculina întrebă iar: — Unde e fusul din perete? unde e fusul de pe grinzi? Kira zise încet: — Vai de mine! bărbatul plecă pe vânturi și pruncul se vesti pe viscol! Într-un târziu suflă în văpaiță, își ghemui copila la sân și adormi muncită de vise și de vedenii. Dimineața câmpul e coliliu cât ... și strigă: — Deșteaptă-te, copil, în măruntaiele mele, c-a pierit viteazul codrilor! Și codrii vor fi moștenirea ta, c-ai mișcat pe crivăț,
Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra
... cu ce ne ospăta, Vom împărți frățește azima, mierea, vinul, Apoi la vatra caldă, pândi-vom blânda clipă, Când Somnul, fiu al Trudei, trecând și pe la noi, Ne va atinge geana, cu molcoma-i aripă, Și-nfiorați de vise, dormi-vom amândoi, În vreme ce afară, în bezna fulgerată Va ... Prin negură-nainte, porni-voi... sunt dator! Mișcat de graiu-i dulce, sunând abia, sfios Eu îl privii mai bine. O nobilă tristețe Adânc întipărită pe chipu-i mult duios, Îi adumbrea de farmec semeața frumusețe. Privirea sa cea neagră în taina-i oglindită, Purta sfâșietoare o jale nesfârșită. Urmai a ... mbie A rătăci prin beznă sub crunta vigelie? - Vai, îmi răspunse dânsul, așa sunt osândit A-mi ispăși păcatul, altmintreli nu pot face, Mă leagă pe vecie un vechi blestem cumplit, Odihnă să nu aflu, nici liniște, nici pace, În mantă mohorâtă de tainic călător Prin oarba-ntunecime un blând rătăcitor ... mpinse la grea nelegiuire... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De-atunci trecut-au veacuri și tot n-am fost iertat. Eu ziua dorm, în raclă, în arsa mănăstire, Sub lespedea pe care-mi stă numele săpat, Și mă